6,772 matches
-
suntem supușii voștri devotați și poruncile voastre și ale ducelui Bertold ne sunt sfinte. Sunteți prea bun și nu merit atâta atenție. Nu pot decât să-mi exprim recunoștința pentru bunătatea Înălțimilor Voastre și să vă asigur de Întreaga mea supunere și de Întregul meu devotament. Cu aceeași eleganță cu care o Întâmpinase, Conrad o conduse pe fată până la treptele pe care coborâse În grădină și se Înclină ușor În fața ei. Adelheid urcă câte patru treptele odată spre chilia ei de la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui să tremure. Vai lui! Necredința față de suzeran e o crimă care tre buie pedepsită exemplar, ca să-i Împiedice și pe alții să ur meze același drum. Unde am ajunge, dacă vasalii noștri nu și-ar mai respecta jurămintele de supunere și credință? Dar la Molsheim trebuie să mergem! Vrei să se spună că ne temem? Mai așteaptă câteva zile, frate. Îți voi dovedi adevărul spuselor mele. Te rog să fii prevăzător. Trebuie să fim prevăzători. Să luăm cu noi mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
natură terapeutică mirobolante... Doamne, Dumnezeule, ce viață a mai dus și bunica mea???!! Asemenea picioare meritau cu prisosință sărutate cu pietate și venerație, ca ale oricărei alte mucenice din sinaxarul ortodox român! "Tu tot mai trăiești, bătrână mamă? Ție cu supunere mă-nchin! Mica-ți casă, seara de aramă, Lumineaz-o pașnic și senin." (S. Esenin) Cu fusta ridicată până la genunchi, împingea cu încăpățânare țărână în groapă, până când aceasta s-a umplut, ascunzându-l definitiv sub pământul primitor pe cel care, odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru a nu fi "osândiți". Concluzia la care am ajuns este una singură și plină de amărăciune: nu ai nevoie decât de "slugi netrebnice", "robi", "capre" și "oi", nu ai pic de milă și de dragoste față de oameni. Dorești o supunere oarbă, totală și necondiționată. Din punctul Tău de vedere, planeta Terra este un soi de lagăr de muncă forțată pe frontispiciul căruia se evidențiază, în lumina nocturnă a reflectoarelor, ideea fundamentală a concepției Tale: Cine nu este cu Mine este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bătaie), urmărea mutilarea ori distrugerea sufletului, anihilarea personalității, dezumanizarea și robotizarea pe plan individual, dar și anihilarea tineretului studențesc din punct de vedere socio-politic. Ostrovschi argumentează că acțiunea de la Pitești avea și un rol experimental, dorind să se evidențieze consecințele supunerii deținuților la tortură continuă. Costin Merișca identifică trei țeluri ale acțiunii: obținerea de informații suplimentare celor din anchetele premergătoare condamnării, zdrobirea tineretului-cel mai puternic adversar al comuniștilor-, dar și crearea, 'omului nou'. Deținuții trecuți prin Pitești urmau să fie și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
primul, care a constat în distrugerea și/sau compromiterea viitoarelor elite politice, morale și intelectuale. Considerăm că ceea ce s-a întâmplat la Pitești (și apoi în alte închisori din România) se înscria într-un plan, bine pus la punct, de supunere și transformare a poporului român. Pentru a construi 'omul nou', atât de clamat de ideologia comunistă, era necesară, în primul rând, distrugerea vechii societăți: din acest motiv, au fost decapitate elitele din toate domeniile de activitate și s-a realizat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
rămânând confuz, conform zicerii Crede și nu cerceta! Pentru credinciosul umil de la țară, izolat de orice altă sursă de informare, născut și format (construit, zidit) într-o relație biunivocă cu religia unică (creștinismul), este o metodă eficientă și sigură de supunere și manipulare. La întrebările simple, dar existențiale, pe care și le pune cu onestitate un astfel de om, unde găsește el răspunsuri? Când singura lui sursă (înafara propriei conștiințe) este preotul îndoctrinat și învățat să nu răspundă cu adevăruri la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
orașele înfundate cu străini, ocoalele părăsite de copiii noștri, țărănimea română cufundată în datorii și căzută în ghearele crâșmarilor și cămătarilor; văd preoțimea română lovită peste față cu palma minciunii celei mai scârboase, văd învățătorimea în cătușele de fier ale supunerii oarbe în fața căpeteniilor districtuale (prefecții n.n.), amploaiații români cu frica în spate, scurt, dușmanii noștri au ce vedea în Bucovina. Și dacă pe toți românii acestei țări ne judecă după unii puțini, atunci au drept când ne văd în zbuciumările
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
trăgea același semnal: „Paiațe ale Platformei, cu capete seci, creaturi vagiale unui nicăieri și niciunde, au continuat să ne zbiere în urechi, mie, dtale și celuilalt, că reprezentăm „generația tânără” și că „dezordinea în stradă, sub semnul crucii încârligate, sau supunerea de miel - după cum era interesul - ne încadrează perfect de bine, în rolul, rostul și chemarea noastră.”(nr.4-5/1934). Autorul chema „ca fiecare din noi să pășim pe calea vremii, fără sfinxi și fără mandarini, să nu ne ferim de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și atacurilor presei de orientare liberală, directorul "Națiunii" ține să le precizeze în paginile acesteia: Cine a intrat în redacția unui jurnal de partid se cheamă că îmbrățișează programul și aplicările practice ale partidului, obligîndu-se a le traduce în articole. Supunerea la direcția generală a partidului nu se cheamă "normativ", ci disciplină". Nu ezită în a teoretiza necesitatea reeducării intelectualului de către clasa aflată la putere: "Muncitorul manual să ia sub ocrotirea sa pe cel intelectual și să-i suplinească infirmitățile structurale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încă inevitabilul, pe termen lung, proces al fărădelegilor comuniste". Nazismul, care a durat cîțiva ani, n-a reușit să distrugă societatea civilă, în schimb, comunismul, în cei 50 la noi și 70 în URSS, a reușit. Prima ideologie urmărea doar supunerea fizică, a doua te obliga la conversiune. De aici, compromisurile și ipocriziile unei societăți pătate de colaborarea cu călăul. Constatînd, din lipsa documentelor în limbi străine, cvasi-absența românilor din Cartea neagră a Comunismului (tradusă și publicată la noi în 1998
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și rațională explicație a vieții (teologia mai bine decît zoologia ne dezvăluie tainele: Emil Cioran); ori un înalt cod de purtări (confucianismul, șintoismul); ori o terapeutică evazionistă (stoicismul, Yoga, zenul); ori un set de întrebări (taoismul); ori un act de supunere în fața Unicului (iudaismul, islamismul). E mai mult și mai deosebit: e învățătura lui Hristos, adică a dragostei și a salvatoarei putinți de a ierta. Nici o religie nu concepe îndreptarea păcatelor altfel decît pe drumul logic al compensării (iar în brahmanism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
măturile acelea antipatice pînă le sîngerau palmele. Vindecarea unor maladii grave prin chinuirea trupului nu era un concept nou, însă administrația lagărului îl aplica pe scară largă și, din punctul ei de vedere, cu bune rezultate. Zub nu se plîngea. Supunerea corpului față de minte părea totală, în cazul său. Nu îi era foame, nu îi era frig, oboseala nu îl dobora. Duhorile barăcii nu îl atingeau și lăsa impresia că tratează murdăria din jur ca pe un mediu aseptic. Putea fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
politică. Ei se considerau de drept, ca și regii Ungariei mai Înainte, suzerani ai țării Românești și Moldovei (la 1595, cu numai câțiva ani Înainte de „unirea“ lui Mihai Viteazul, Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, a obținut formal un act de supunere a țării Românești și Moldovei; iar Gabriel Bethlen, principe În 1613-1629, și-a exprimat intenția de a reface regatul Daciei, evident sub sceptrul său). Nu e cazul să mai spunem că formele de „unitate“ promovate de principii transilvani nu aveau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
solicitat acum intervenția grabnică a armatei române. Carol a obținut comanda forțelor reunite ruso-române din jurul Plevnei. După lupte grele și un asediu prelungit, Plevna a capitulat la 28 noiembrie 1877. Pentru români a fost o victorie simbolică: după secole de supunere, reveneau vremurile glorioase ale lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul! Turcii au pierdut războiul și au fost nevoiți să accepte, Într-o primă variantă, o pace foarte favorabilă Rusiei, prin care se crea o „Bulgarie mare“, avanpost al politicii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Francisca și a înțeles cu gravitate că reprezentam, la rându-mi, „o opțiune” valabilă în câmpul literar. Grigore Hagiu, un al doilea „maestru de moment” al lui Nichita, siluetă în dosul căreia Nichita se ascundea adesea maimuțărind cu extrem farmec „supunerea”, „vasalitatea”, relație ce se instalează la modul tipic în pubertatea și adolescența eternă a tinerilor, Grigore era „masiv” și „protector”, ironiile sale nu deveneau niciodată caustice, era sau incapabil, sau nu voia să adopte postúri cinice, poza însă cu succes
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mare adunare scriitoricească, manevră care, în primii ani ai lui Ceaușescu, nu s-a mai aplicat. Apoi, a revenit „în forță”. Și... nimeni nu a protestat! Mulți, probabil, credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii culturali și securiștii afiliați lor au devenit tot mai îndrăzneți, tot mai nerușinați, iar literatura, întreaga literatură s-a scufundat în marasmul națiunii... Nedumerit și întristat că nu am fost primit la lucrările conferinței obștii căreia îi aparțineam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rândurile c.c.-ului, o dată cu alți colegi de talent și care, unii, au fost scoși chiar de partid, iar alții au rămas acolo, în „sistem”, până la căderea acestuia. În România de azi, dar și în cea „veche”, nu scandaliza atât „supunerea”, „adaptarea”, cât o anume, atipică „ne-supunere”, o ieșire „din rânduri” care, paradoxal, irită uneori mai mult pe cei ce nu sunt capabili sau nu „au chef” de a-și pune pielea la bătaie decât pe cei ce suferă ei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de talent și care, unii, au fost scoși chiar de partid, iar alții au rămas acolo, în „sistem”, până la căderea acestuia. În România de azi, dar și în cea „veche”, nu scandaliza atât „supunerea”, „adaptarea”, cât o anume, atipică „ne-supunere”, o ieșire „din rânduri” care, paradoxal, irită uneori mai mult pe cei ce nu sunt capabili sau nu „au chef” de a-și pune pielea la bătaie decât pe cei ce suferă ei înșiși rigorile, urmările publice ale acestei „ieșiri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în finalul ei apocaliptic. Numai acel prințișor neînsemnat, vasal al unor mari împărați și regi, vedea limpede până în ultimele ei consecințe ascensiunea înfricoșatei puteri otomane. Pentru el primejdia momentului putea fi înlăturată cum a și fost printr-un tratat de supunere, care-i asigura autonomia punând un sfârșit strădaniei sale. Pentru sufletul său înfierbântat de ortodoxie problema se punea, însă, cu totul pe alt plan. Nu venitul vămilor, nu cetățile mărite, nu hotarele Moldovei, nu Domnia lui erau interesate, ci Adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Patriei. Om liber este acela care poate să se ridice deasupra pasiunilor, instinctelor, poftelor materiale; care poate ajunge prin rațiune, la stăpânirea de sine însuși, la demnitatea vieții și conștiința datoriei. Afirm, în sfârșit, potrivit cu același statut organic al nostru, supunerea față de legile Țării și lealitatea față de Suveran. Resping violența subt orice formă și cred în legea progresului, prin evoluție și cultură. Adaog epigrama necesară: că înțeleg nu enunțări, ci realizări. Înțeleg să servesc o Masonerie și un patriotism de fapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fi decăzuți din demnitatea noastră. Aceste principii obligă pe orice inițiat oricare ar fi situația lui din punct de vedere ierarhic. În raporturile de la inițiat la inițiat, oricare ar fi deosebirea ierarhică, guvernează un angajament bilateral. Sinceritatea ca și supunerea la aceiași disciplină nu sunt obligatorii numai pentru mine. Pe de altă parte instituția noastră după toate regulele în alcătuirea ei organică tinde să formeze personalități, oameni liberi, caractere. Cine pretinde că ea ar fi guvernată de superiori necunoscuți, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
determinată de vreo acțiune reală, pe care tătarii ar fi întreprins-o atunci. Important pentru noi este faptul că Petru Aron nu avea „pace și liniște” din partea ungurilor și a muntenilor. Om al polonilor, așa cum o arată și formulele de supunere din actul dat la 1 aprilie, el se temea să nu fie înlocuit printr-o intervenție ungaro-munteană. Încă din 1456, înainte ca Iancu de Hunedoara să moară, în urma rănilor primite în lupta pentru apărarea Belgradului, voievodul Transilvaniei și guvernatorul regatului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avea cu sine 6000 de oameni din Țara de Jos, iar în fața lui se aflau oamenii care luptaseră alături de Petru Aron. Era firesc să le ceară tuturor să i se închine. Mai ales învinșilor care trebuiau să facă act de supunere. N-ar fi fost prudent, crede C. Rezachevici, să facă apel la consimțământul marilor boieri, deoarece Petru Aron se purtase bine cu boierii și cu clerul, din care cauză „destui boieri, chiar din vârfurile Sfatului Domnesc” îl urmaseră în Polonia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rusești, se va apropia de locurile acestea, adecă de Camenița, de Colomeea sau Sniatin, domnia sa are să trimeată după noi, iar noi vom avea să mergem la domnia sa, ca la stăpânul nostru prea milostiv și avem să-i facem jurământ de supunere, după vechile obiceiuri.” La rândul său Ștefan cel Mare îi cerea regelui polon să-l ajute și să-l apere împotriva tuturor dușmanilor, fie creștini, fie păgâni. Este pentru prima dată când este formulată o asemenea cerere într-un tratat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]