4,810 matches
-
turcii, au dorit să pună stăpânire pe Țară Românească, unde domnea Constantin Brâncoveanu. În luna decembrie, un detașament austriac condus de Generalul Heissler a străbătut Trecătoarea Branului, trecând munții, dar în primăvara anului următor (1690) a fost nevoit, sub presiunea tătarilor, chemați în ajutor de Constantin Brâncoveanu, să se reîntoarcă în Țară Bârsei pe același drum. În urmărirea lui, armatele turcești, aducând cu ele pe viitorul principe Emeric Tokoly, trecură munții prin Crăpătura Pietrei Craiului, iar armata lui Brâncoveanu prin Trecătoarea
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
de la Tohan-Zărnești descrisă în „Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”: "„La începutul domniei, armatele împăratului Leopold, au intrat în țară și au stat câtăva vreme făcând tot felul de rechiziții, cerând hrană, furaje și altele. Sosind însă tătarii, ele se retrag în Transilvania, urmărite fiind de aceștia și de Constantin Brâncoveanu. Între Zărnești și Tohan are loc lupta (1690) în care austriecii sunt învinși iar comandantul Heissler este prins.”" 1690 - Înfrângerea lui Constantin Brâncoveanu în ziua de Sfântă
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
la castelul Bran. 1761 - Târnosirea la 29 mai a paraclisului din Tohan. (Cronicat nou. Manuscris prof. Clotogea.) 1761 - Înființarea regimentelor de graniță. Secolul al XVIII-lea - Se organizează regimentele grănicerești. Tohanul este cuprins în subunitatea grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița (Tătari) aparținător la Regimentul romanesc-grăniceresc de la Făgăraș. 1764 - Organizarea regimentelor grănicerești în secolul al XVIII-lea, astfel că Zărneștiul, Tohan, Vlădeni, Dumbrăvița au alcătuit o subunitate grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița. O parte din locuitorii Tohanului s-au opus militarizării și
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
raportul lor, după ce au cercetat toate regiunile de graniță din Transilvania spun nu numai cauzele dezertării ci dau și numărul celor fugiți din regimente între anii 1771-1775 și anume: Năsăud 659; Jina 125; Făgăraș 119+65; Orăștie 52; Tohan și Tătari 60; Hațeg 15+21. Cei mai mulți au dezertat în principatele române. 1777 - O parte din sătenii din Tohan, au fugit în Țară Românească înainte de 1777, iar alta s-a așezat pe hotarul Branului înființând un nou sat, Tohanul Nou. În conscripțiile
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
discuții în istoriografia noastră. Teoria lui Cantemir despre originea clasei boierești din Moldova din suita de fruntași militari ai lui Dragoș, descălecătorul Moldovei, pe care acesta și domnii următori i-ar fi împroprietărit în satele din Moldova, pustiite de năvălirile tătarilor, nu este exactă. Țara nu a fost niciodată pustie, aproape întreg teritoriul era locuit. Pentru unele regiuni (Vrancea, orașele Baia, Siret etc.) există atestări documentare anterioare venirii lui Dragoș din Maramureș, în aceste locuri. "Partea a III-a" despre literatură
Descriptio Moldaviae () [Corola-website/Science/304324_a_305653]
-
de la Žalgiris”, 1410) iar în 1466 s-a parafat pacea de la Thorn sub conducerea regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon; tratatul a pus bazele înființării viitorului Ducat al Prusiei. În sud, Polonia s-a confruntat cu Imperiul Otoman și cu tătarii crimeeni, iar în est, a ajutat Lituania în lupta cu Cnezatul Moscovei. Polonia se dezvolta ca stat feudal, cu o economie predominant agrară și cu o nobilime latifundiară din ce în ce mai dominantă. Legea "Nihil novi" adoptată de "Sejm" (parlamentul) polonez în 1505
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
să reflecte și modificări în compoziția etnică a vechilor provincii ale Armeniei Mari. Astfel, conform Marii Enciclopediei Sovietice din 1926, populația Republicii Armenia în 1918 era de 1.510.000 locuitori, dintre care 795 000 erau armeni, 575 000 erau "tătari din Azerbaidjan" iar 140 000, reprezentanți ai altor popoare. Între 1935-1978, prin hotărâri ale Sovietului Suprem din Armenia, au fost armenizate 465 de toponime turcofone (azere) din țară. În anii '30 conducerea Armeniei Sovietice a început procesul de revenire a
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
II-lea și îl cheamă pe regele Ungariei să întreprindă o expediție cruciată împotriva «schismaticului» Asan, iar țara ce o va cuceri de la el să fie unită cu Regatul Maghiar. Anul 1241 este un an teribil pentru Severin din cauza invaziei tătarilor care până în 1242 incendiază și despopulează regiunea. Reorganizând zona distrusă de pustiirea mongolă, Bela al IV-lea încredințează regiunea Severinului guvernării lui Litovoi. Anul 1247 aduce deopotrivă recunoașterea importanței rolului militar și economic al populației valahe din regiune. Înaintea cumanilor
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
constructorilor și zidarilor din acea vreme. Cele două cuvinte sunt într-adevăr turanice, dar în realitate "ili" desemnează o așezare permanentă, și se regăsește în alte denumiri precum Coștangalia sau Mangalia, dar și la Caracalpaci („șomișli”), Turcmeni („ciumiclî-tabun”), Bașchiri („ciumucili”), Tătarii nohai din nordul Caucazului („șomișli”, „șomișli-as”, „cimișlu-as”), iar Cimiș are la bază etnonimul çumeç-ili - cunoscută denumire a unui trib tătăresc care a colindat și pe meleagurile noastre. Denumirea tribului provine de la numele tamgalei/dangalei tătărerești: „çumeç-ciumeci”, însemnând căuș. Localitatea Cimișlia
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
însemnând căuș. Localitatea Cimișlia intră în istoria scrisă a Moldovei încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Prima mențiune este din 4 iulie 1620 (a se vedea referințele din lucrările istoricianului contemporan Vladimir Nicu) : aici s-au așezat tătarii, care, devenind majoritari, îi dau denumirea de Cimișlia. Ce este sigur, este că aici locuiau moldoveni și tătari împreună, primii țărani și oieri, ceilalți cu precădere crescători de cai. La temelia legendei despre numele așezării stă și o variantă locală
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
-lea. Prima mențiune este din 4 iulie 1620 (a se vedea referințele din lucrările istoricianului contemporan Vladimir Nicu) : aici s-au așezat tătarii, care, devenind majoritari, îi dau denumirea de Cimișlia. Ce este sigur, este că aici locuiau moldoveni și tătari împreună, primii țărani și oieri, ceilalți cu precădere crescători de cai. La temelia legendei despre numele așezării stă și o variantă locală a povestei de dragoste cu Romeo și Julieta, care există și la Criuleni cu perechea "Criu" și "Leana
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
de dangaua Ciumeci, de asemenea de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de aur cu trei turnuri. Semn în forma unui inel cu coadă dreaptă sau întoarsă reprezintă tamgala/dangala denumită „ciumeci” - căuș, provenită de la numle un trib de tătari. Această danga a fost preluată în calitate de emblemă grăitoare în stema orașului Cimișlia, fiind mobila cea mai individualizatoare pentru localitatea dată. Importanța ei primordială a fost marcată prin colorarea în aur și plasarea în cantonul scutului - un loc de maximă onoare
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
Rusia. Orașul este atât un centru comercial major cât și centrul cel mai important al culturii tătare, situat la confluenta râurilor Volga și Kazanka ("Qazansu" în tătară) în Rusia centrală europeană. Originea numelui nu este certă. În traducere literară, cuvântul tătar “qazan” înseamnă cazan sau boiler. Se poate sa fi derivate din cuvântul “qazğan” care înseamnă dig. “Qazan” este, la origine, numele unui instrument special de gătit (un fel de covată). Se crede că orașul Kazan este numit după acest obiect
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
în râul care traversează orașul. O altă legendă se referă la prințul bulgar Khusan (Хусан) după care a fost numit orașul. Există disputa că orașul Kazan ar fi fost fondat de către bulgarii de pe Volga în Evul Mediu timpuriu sau de către tătarii Hoardei de Aur, la mijlocul secolului 15. Dacă a fost într-adevăr un oraș bulgar pe acest loc, estimările fondării sale variază între începutul sec. 11 și sfârșitul sec. 13; era vorba de un avanpost la granița dintre Bulgaria și triburile
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
orașul Bolğar. În sec. 13 un alt val de bulgari din orașele Bolğar și Bilär au venit în Kazan, oraș care între timp fusese distrus de către mongoli. Kazan a devenit capitala de provincie (ducat) al Hoardei de Aur. În 1430, tătarii au uzurpat puterea ducatului care era condus de dinastia bulgară înainte. După dispariția Hoardei de Aur, Kazan a devenit capitala puternicului Hanat al Kazanului (1438). Bazarul orașului, care se numea Taș Ayaq (Picior de piatră) a devenit cel mai important
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
de timp, însă de fiecare dată s-au retras. În 1552, orașul a fost cucerit de către Rusia care era în acele vremuri condusă de către Ivan cel Groaznic, iar majoritatea locuitorilor au fost măcelăriți. În timpul guvernării lui Alexander Gorbatyi-Shuisky, cei mai mulți rezidenți tătari au fost omorâți, reprimați sau creștinizați în mod forțat. Moscheele și palatele au fost distruse. Populația tătară care a supraviețuit a fost mutată la 50 de km depărtare de oraș, iar locul lor a fost luat de fermierii ruși și
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
fost omorâți, reprimați sau creștinizați în mod forțat. Moscheele și palatele au fost distruse. Populația tătară care a supraviețuit a fost mutată la 50 de km depărtare de oraș, iar locul lor a fost luat de fermierii ruși și soldați. Tătarii care se aflau în serviciul militar rus au fost mutați în cazarma tătară Bistäse, situată lângă zidurile orașului. Mai târziu, comercianții și meșteșugarii tătari au fost izolați deasemenea aici. Kazan a fost distrus în mare parte din cauza unor incendii. În jurul
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
de km depărtare de oraș, iar locul lor a fost luat de fermierii ruși și soldați. Tătarii care se aflau în serviciul militar rus au fost mutați în cazarma tătară Bistäse, situată lângă zidurile orașului. Mai târziu, comercianții și meșteșugarii tătari au fost izolați deasemenea aici. Kazan a fost distrus în mare parte din cauza unor incendii. În jurul anului 1600, independența Hanatului Kazan a fost restaurată cu ajutorul populației ruse, dar această independență a fost anulată de către Kuzma Minin în 1612. În 1708
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
în anul 1774, ca rezultat al unei revolte a trupelor de graniță și a țăranilor conduși de atamanul Yemelyan Pugachev, dar a fost reconstruit repede, în timpul Reginei Catherina. Catherina a dat un decret prin care permitea construirea moscheelor. Totuși discriminarea tătarilor a continuat. La începutul sec. 19, Alexandru I a înființat Universitatea de Stat din Kazan și Casa Presei. Coranul a fost tipărit pentru prima oară în Kazan în anul 1801, orașul devenind un important centru de studiu al științelor orientale
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
din această zonă. Oamenii din satele învecinate veneau în Kazan în căutarea unui loc de muncă. În anul 1875 a apărut tramvaiul tras de cai, iar in 1899 a fost construită prima instalație de tramvai. După Revoluția Rusă din 1905, tătarilor li s-a permis să retransforme Kazanul în centru al culturii tătare. S-a înființat primul teatru tătar și a apărut primul ziar tătar. În 1918, Kazan a fost capital Republicii Idel-Ural, care a fost desființată de guvernul bolșevic. Kazan
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
1875 a apărut tramvaiul tras de cai, iar in 1899 a fost construită prima instalație de tramvai. După Revoluția Rusă din 1905, tătarilor li s-a permis să retransforme Kazanul în centru al culturii tătare. S-a înființat primul teatru tătar și a apărut primul ziar tătar. În 1918, Kazan a fost capital Republicii Idel-Ural, care a fost desființată de guvernul bolșevic. Kazan a fost de asemenea centru antibolșevic. În august 1918 a fost pentru o scurtă perioadă ocupat de către legionarii
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
cai, iar in 1899 a fost construită prima instalație de tramvai. După Revoluția Rusă din 1905, tătarilor li s-a permis să retransforme Kazanul în centru al culturii tătare. S-a înființat primul teatru tătar și a apărut primul ziar tătar. În 1918, Kazan a fost capital Republicii Idel-Ural, care a fost desființată de guvernul bolșevic. Kazan a fost de asemenea centru antibolșevic. În august 1918 a fost pentru o scurtă perioadă ocupat de către legionarii cehi. În 1919 (după Revoluția din
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
Kazanului este împărțit în două districte de Canalul Bolaq și Lacul Qaban. Primul district (Qazan Bistäse sau Kazanskiy Posad), rus din punct de vedere istoric, este situat pe o colină, iar al doilea district (İske Tatar Bistäse or Staro-Tatarskaya Sloboda), tătar din punct de vedere istoric, este situat între Bolaq și Volga. Foarte multe moschei, cum ar fi Nurullah, Soltan, Bornay, Apanay, Äcem, Märcani, İske Taș, Zäñgär, sunt situate în districtul tătar. Bisericile, cum ar fi Blagoveschenskaya, Varvarinskaya, Nikol'skaya, Tikhvinskaya
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
al doilea district (İske Tatar Bistäse or Staro-Tatarskaya Sloboda), tătar din punct de vedere istoric, este situat între Bolaq și Volga. Foarte multe moschei, cum ar fi Nurullah, Soltan, Bornay, Apanay, Äcem, Märcani, İske Taș, Zäñgär, sunt situate în districtul tătar. Bisericile, cum ar fi Blagoveschenskaya, Varvarinskaya, Nikol'skaya, Tikhvinskaya, se află în cea mai mare parte în districtul rus. Principalele bulevarde centrale ale orașului sunt Bauman, Kreml, Dzerjinski, Tuqay, Pușkin, Butlerov, Gorkiy, Karl Marx și Märcani. O veche legendă spune
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
Tikhvinskaya, se află în cea mai mare parte în districtul rus. Principalele bulevarde centrale ale orașului sunt Bauman, Kreml, Dzerjinski, Tuqay, Pușkin, Butlerov, Gorkiy, Karl Marx și Märcani. O veche legendă spune că în anul 1552, înaintea invaziei rusești, boierii tătari ar fi ascuns aur și argint în Lacul Qaban. La începutul anilor ’90 Centrul Kazanului era în cea mai mare parte acoperit de clădiri din lemn, de obicei de două etaje. Era o zonă istorică a orașului, însă nu cel
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]