5,450 matches
-
adânci și triști. În sufletul lor trist Resimt singurătatea Și, precum un artist, Nu găsesc deplinătatea. Soarele Luna cea fugară De-abia s-a liniștit. Și acum ea suspină Asemenea unui copil trudit. Luminosul crainic, Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de jad Deasupra noastră încet
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toate personajele plictisitoare cu care am avut de-a face înainte. El povestea dezinvolt, desprins oarecum din înăbușitoarea atmosferă în care trăiesc. Mă refugiam în poveștile lui. Și paginile curgeau, și nopțile mele se luminau și ele la o lumânare tainică. Mă pomeneam cu bătăi de inimă când personajul meu se retrăgea seara în cămăruța lui sărăcăcioasă dintr-o suburbie pierdută, și începea să scrie în jurnal. Oare scrie despre noi? mă gândeam involuntar. Și astfel a început, prima oară doar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plonjează pe gingașele petale ale florilor. Intrând în acest paradis mă cufundam în albastrul odihnitor al cerului și mă îndreptam spre visare, spre reverie formând vraja acestei lumi feerice. Frumusețea ei amintind de zânele din poveștile românești armonizează cu tabloul tainic al naturii. Cu multă măiestrie, ea plutește între cer și pământ într-un joc copilăresc, în tăcerea blajină a nopții, așa o vedeam eu în anii copilăriei mele, când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuței bunicilor, ca pe un joc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
știe bine că toți bărbații de pe insulă vor veni la petrecere. S-ar putea simți jignit să fie ținut deoparte. - Și să anuleze faimoasa ta ședință de dedicații pe cărți? Anne Bréhat avusese Întotdeauna mare drag de cărți. Visul ei tainic ar fi fost să deschidă o cafenea literară, dar pentru asta ar fi trebuit să plece din Lands’en, așa că Își revizuise ambițiile, diminuîndu-le, și transformase partea din spate a cafenelei pe care tatăl lor o ținuse odinioară Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înverșuna asupra familiei lor. CÎnd elicopterul dispăru În zare, Lucas se simți cumplit de singur. Nu mai avea chef de nimic, pînă și munca lui i se păru insipidă. Cu toate astea, a descoperi ungherele cele mai Întortocheate și mai tainice ale sufletului omenesc, a le decripta, a le Înțelege, toate astea Îl pasionaseră dintotdeauna. Dar meseria asta nu Însemna decît singurătate, iar În seara aceea totul părea din cale-afară de apăsător. * * * Prinsă În chingi pentru propria-i siguranță, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
văzu pe cei doi scafandri care ieșeau din apă la cîțiva metri mai departe și care Îi adresară un gest de negație lui Fersen care Îi aștepta. Două zile de zadarnice scufundări. Nici urmă de trupul lui Ryan. În mod tainic, Marie se simți ușurată cînd Îl auzi pe Lucas declarînd că era inutil să mai continue căutările. Scotoci mașinal În buzunar și dădu peste obiectul rotund și neted pe care Ryan i-l strecurase În palmă chiar Înainte de a sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu prea vorbea despre Nehamah Herbst, era din pricină că, În ultimele ei luni de viață, el și Morris o Înconjuraseră de un adevărat cult. Abe petrecuse mult timp alături de ea În săptămânile agoniei, și se pare că muribunda Îi destăinuise chestiuni tainice și intime. Deși nu puteai avea Încredere În discreția lui Ravelstein, nu mi‑a povestit niciodată ce discutase cu Nehamah. Mama bolnavei venise din Mea Sha'arim ca să‑și implore fiica să accepte o ceremonie religioasă după datini. - Cum? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
al lui Ravelstein. Zbura oare cu 727, sau avea niște puternice aripi personale ascunse sub haină? Și cu toate că Ravelstein era dezamăgit de mine, nu cred că era și surprins. Între noi se stabilise premisa fermă că nu exista nimic prea tainic sau prea rușinos ca să nu poată fi mărturisit, și nu exista nimic ce nu i‑aș fi putut spune. În parte, acest lucru Însemna că nu exista nimic ce el nu ar fi putut detecta singur. Așa Încât ar fi Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nas drept, era, În mod paradoxal, un soi de retardată. Deși era o Învățată de Înalt nivel - doctor În filozofie, prea subtilă pentru a se lăsa dusă de nas - totuși Își iubea soțul. Și dragostea se bucura de un sprijin tainic printre surorile din zona terminus, ai cărei pacienți sfârșeau, În proporție de optzeci la sută, la morgă. Drept care au Încălcat regulile În ce o privea - În ce ne privea. I s‑a Îngăduit lui Rosamund să doarmă lângă patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
iar pe bancheta din față, alt oficial, de-al locului. În automobil e tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau își închipuie parcul înghețat pe lângă care trec, întunericul și liniștea în care tainice penelope brodează dantelăriile de brumă care mâine dimineață vor pieri prin același farmec spiridușesc. Câtă ghidușie, îi trece prin cap oficialului de pe Dâmbovița, în jocul ăsta de-a văzutul-nevăzutul și totuși ce solemnă migală. Aceeași undă nervoasă trece și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ți-ai găsit un moment foarte prost să vii la mine, am zis eu. Aveam o vizuină mică și plăcută unde tu și cu mine am fi fost poate foarte fericiți... — O vizuină? se miră ea. — O gaură în pământ, tainică și tihnită, am continuat eu. Dar, Dumnezeule!, exact când ai venit la mine, ceva mi-a dat în vileag ascunzătoarea, i-am spus eu cu suferință în glas, explicându-i cum îmi fusese reînviată notorietatea. Acum, dând de mirosul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Cât vorbise nu mai trăsese cu ochii la zvăpăiata aceea de Scheihainimé. Profitând de neatenția lui, fetișcana aruncase totul de pe ea și rămăsese doar în niște chiloței din mărgeluțe, cu un boboc de bujor ghemuit chiar la locul acela al tainicei și mult doritei strâmtorii. Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Baltă, dar nu vroia să mai spună nimic, de când murise nepotul ei Macatist, șoferul. Prea ciudat murise Macatist și prea adevărat fusese ecoul de venise atunci și tot de-atunci îi vorbea Horciței! Și Andromanda știa ce puteri grozave și tainice are un astfel de ecou și se temea de el. Burtăncureanu nu mai vroia să aibă de-a face cu Andromanda. Bătrâna vrăjitoare era singura făptură de care romancierul se temea cu adevărat. La simpla rostire a numelui ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
yubani să iasă noaptea. Dar în ziua aceea, soarele era în înaltul cerului, Intié erau stăpânii lumii, iar Kano, cel cu picioarele diforme, mergea cu un pas sigur prin desișuri, mereu spre Nord-Vest, fără ajutorul busolei, călăuzit de un instinct tainic care îl conducea direct spre obiectiv, chiar și în acel nesfârșit labirint cu arbori identici cu alți arbori. Odată cu căderea serii, indianul se opri într-un luminiș, căută ramuri de chonta și frunze de bananier și începu să pregătească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
conducător militar venețian, acum cel mai apropiat vecin al său. Pentru Bianca Pianaro, acesta era cel mai liniștit moment al zilei, iar Colleoni, turnat cu secole În urmă În eterna tăcere a bronzului, era tovarășul perfect pentru acel prețios și tainic sfert de oră de liniște. Sorbi din cafea bucurându-se de căldura ei concretă, și privi porumbeii care Începuseră deja să ciugulească statuia din cap până-n picioare. Se uită Într-o doară În jos spre locul unde bărcuța soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
O să-nchid acum, În caz că Încearcă să te sune cei de la bază. O iubea pe Paola din multe motive, nu ultimul fiind faptul că știa că acesta era adevăratul motiv pentru care Încheia discuția. Nu exista nici un mesaj secret, nici un plan tainic În ceea ce spusese; pur și simplu voia să elibereze linia așa Încât să-i ușureze lui munca și să se Întoarcă acasă mai devreme. — Mulțumesc, Paola. Ne vedem pe la șapte. — Ciao, Guido, și Închise, se Întoarse la William Faulkner, lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se uită la ele, ridică ochii la el, le luă, apoi puse pe tejghea aceleași monede pe care el le găsise În buzunarele victimei. Preț de-o clipă, Brunetti se Întrebă dacă femeia nu Încerca să-i transmită un semnal tainic, dar o privire mai atentă aruncată chipului ei Îi spuse că tot ce făcea ea era să-i dea restul cuvenit. Plecă din local și se duse să stea afară, mulțumindu-se să ia temperatura postului cât aștepta Întoarcerea șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe ușă... ...De când Vasilica s-a prăpădit, timp de o săptămână Iorgu n-a scos niciun cuvânt, n-a dormit și n-a mâncat aproape nimic. Slăbise mult, numai ochii i se făcură mai mari... licăreau parcă o durere ascunsă, tainică și nemărturisită. Cu fața în sus, pe pat, privea tavanul întunecat pășind în trecut. Năpădit de felurite gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar cu durerea lui și amintirile lui. Uneori, i se părea că se lasă tavanul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la Agapia unde a fost odată, cândva, pentru închinare și rugăciune. Își aminti, cum a intrat umil și smerit în biserica mănăstirii... înăuntru era aproape întuneric, abia distingea, cu ochii mijiți, icoanele tremurând la licărirea lumânărilor. În tăcerea și liniștea tainică din jur, două măicuțe, în strană citeau din cărți sfinte, cu voci moi, șoptite, slabe și dulci. În neclintirea lui, nu deslușea nimic, poate fiindcă în acea penumbră plutea ca o adiere a Duhului Sfânt... Când, în liniștea ca de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tale, că locul pe care calci este pământ Sfânt!” Cea dintâi epifanie, când Dumnezeu i s-a arătat lui Moise. Cunoașterea lui Dumnezeu rațională și una negrăită. Dar nici prin una nu se cunoaște însă Dumnezeu în ființa Lui. Prezența tainică a lui Dumnezeu, depășește putința de a defini prin cuvinte. Aceasta este mai mult o unire cu Dumnezeu decât cunoaștere. Dumnezeu e totdeodată cognoscibil și incognoscibil. Omul poate participa la viața Lui și totodată nu poate participa la ea, fiindcă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o vreme, de un huruit greu, îndepărtat, care se stinse încet în tăcere. - Vine furtuna!... murmură Iorgu. Deodată, ca un șarpe de foc se zvârcoli în nori, și un tunet zgudui tot cuprinsul. În miezul tunetului el desluși o liniște tainică... Toate amintirile și durerile lui, erau cuprinse în tăcere. Frunzele copacilor din cimitir, atinse de rugina toamnei, se clătinară în bătaia vântului care se iscă și începu să se întețească. Umbrele nopții se întindeau... și, liniștea venea din Ceruri... Apele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
propriei noastre persoane. Când visăm un Sfânt, ori, o Cruce... semnifică, că suntem pregătiți pentru un întreg, de a trece ”dincolo”... de a înțelege o realitate superioară, și, asta nu se poate. Simbolistica viselor e mult mai complexă și mai tainică, decât explicațiile simple, populare, dar pentru a le dezlega trebuie să ai o hărăzire. Unele vise vin în împrejurări de mare cumpănă, sub amenințarea morții, țâșnind din adâncul ființei noastre...!” - Ce știm noi despre taina viselor?!... nimic!... murmură Iorgu. Înseamnă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în baston, șontâcșontâc, ca în fiecare zi a venit la Vasilica la mormânt. Pe aleile cimitirului, frunzele moarte foșneau înghețate sub pașii lui. Soarele strălucea palid și vântul iute și rece mușca obrajii. În genunchi pe marginea mormântului, asculta freamătul tainic al vântului printre crengile desfrunzite ale copacilor. Soarele ajunsese în dreptul amiezii... Odată cu înserarea, după ce mai rătăci pe străzile întunecate cu gândul la Vasilica, ajunse acasă... răsuci cheia în ușă și păși cu teamă în camera rece și pustie... Și, deodată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
multe înțelesuri... continuă gândul. Simbolistica viselor nu-i simplă ca în explicațiile populare, e complexă. Dar, s-o luăm pe rând. Visele în care ne aflăm în întuneric, sugerează o stare de confuzie. Ori, poate fi vorba de o latură tainică a ființei noastre. La nivel mental, trebuie înfruntate aspectele întunecate ale ”eului” nostru!..” -Și cum se face asta?, întrebă Iorgu nerăbdător. ”-In plan spiritual, continuă gândul, întunericul simbolizează partea întunecată din noi. Iar, mulțimea prezentă în lumea onirică, halucinantă, poate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
părintele Iustin Îmi dăduse pentru mama o prescură. Tocmai pe aceea au luat-o. Am avut un sentiment penibil, ca o remușcare, dar nu m-am opus. Apoi, cea vârstnică a Început să vorbească. Mi-a spus câteva lucruri mai tainice din viața mea ca să mă uluiască prin exactitatea lor. Apoi, a Început să-mi prezică: «Te așteaptă năcazuri mari. Te văd Închisă Într-un mormânt. Pe păreți curge apă. Te doare rău spatele și mai tare te dor picioarele. Pe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]