5,159 matches
-
în anul 1908 de statul maghiar pentru cele cinci familii de coloniști unguri aduși aici la curtea grofului Teleky. Este construită tot din piatră de râu și cărămidă ca și cea romano-catolică, iar zidul dinspre est e de formă semicirculară. Tavanul este construit orizontal, din scândură vopsită cu vopsea de ulei. Dușumeaua este din scândură de brad. Turnul pentru clopote este din lemn ridicat deasupra intrării în biserică. Are un clopot. Slujba s-a oficiat aci până în anul 1940, clădirea fiind
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
după darea în folosință a clădirii școlii celei construite în 1873, una din cele două săli se dă în folosință ca drept cancelarie comunală, adică un fel de primărie, cealaltă sală rămânând singurul spațiu rezervat învățământului, total necorespunzătoare, umedă, cu tavanul dintr-un rând de scânduri. Învățătorii care au funcționat la această școală la început au fost cantorii bisericești, menționăm dintre ei pe Tănase zis al lui Hont din Porumbacul de Jos, Gheorghe Stoica al lui Ghiță al Grecului, Ion Halmaghi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la evadarea din spațiul închis și înghesuit al locuințelor de bloc, pentru o plimbare sau pentru diverse treburi. Trezit la puține ore după miezul nopții, Dumitru Dascălu (Dede, cum îi prescurtau numele colegii), aproape nonagenar, așteaptă cu ochii pironiți în tavan ivirea zorilor. Timpul care îl mai desparte de începutul unei noi zile se scurge cu încetineală, fapt care îl nemulțumește profund. De când a rămas singur, nopțile au devenit pentru el un calvar. Când vederea îl ajuta citea și timpul trecea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam iarna erau cârpiți cu lut, amestecat cu baligă de cal, și văruiți. Scândurile și grinzile tavanului, afumate și prăfuite, erau frecate cu nisip și leșie până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de ziua Învierii pentru a-și păstra netezimea și mirosul de curat. Aceluiași tratament erau supuși pereții exteriori și prispele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
alte scule mai performante, poate vreun casetofon, dar acelea încă nu erau folosite pentru așa ceva, din ceea ce știu eu. În mijlocul încăperii era doar o masă goală, cu două scaune de-o parte și alta a mesei, iar de sus, din tavan, cobora o tijă metalică de care erau prinse două microfoane mari, îndreptate spre cele două scaune. Doina era foarte relaxată și mi-a spus să mă așez pe unul dintre scaune, celălalt ocupându-l ea. Am avut o discuție inițială
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Moartea și era cel mai Înțelept și mai prudent dintre muritori. Mai bine să uităm aceste detalii. Îmi imaginez cum ar arăta un tribunal al martirilor care și-ar judeca judecătorii. Inchiziția În boxa acuzaților Într-o sală al cărei tavan reprezintă un cer Înstelat, iar după fiecare lovitură de ciocan se rostește formula rituală: Eppur si muove! Decorul ar avea totuși mai puțină importanță. Ceea ce mă preocupă acceptînd acest joc grav al fanteziei, Într-o noapte plină ea Însăși de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce se cuvine”, sînt tentat să repet după Duiliu Zamfirescu. În realitate, e mult mai greu să ții calm o balanță care cîntărește propriul tău destin. Simt cum Înlăuntrul meu amintiri vechi continuă să lucreze ca apa care șiroiește din tavanul peșterilor calcaroase, mă modelează și poate mă schimbă fără știrea mea. Din unele puncte de vedere, chiar sînt altul acum. Mă uit și la acest Siva de fildeș, dansînd, adus dintr-o călătorie În India și nu pricep de ce l-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
1503-1513 Pontificatul lui Iuliu al II-lea, considerat a fi fost un „papă al războiului”. 1503 Leonardo da Vinci lucrează la Mona Lisa (Gioconda). 1506 Íñigo devine paj în serviciul lui Juan Velázquez de Cuéllar. 1508/1512 Michelangelo lucrează la tavanul Capelei Sixtine. 1509 În Anglia, începutul domniei lui Henric al VIII-lea. Se naște Calvin. 1515 Se naște Sfânta Tereza din Avila. 1516 Michelangelo, Moise. 1516-1517 Imperiul Otoman își extinde dominația asupra Egiptului, Arabiei și Levantului. 1513-1521 Pontificatul lui Leon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe lângă el și intră în altă cameră. Deschise un sertar unde se aflau niște medicamente și înghiți câteva. Nu avea de ales. De multă vreme se alimenta cu ele. Mobila din sufragerie avea culoare mahonului și ocupa tot peretele până în tavan. Ficusul care creștea încet îi amintea de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Jaluzelele erau trase pe geamurile cu trei canate, până jos pentru a opri soarele de după-amiază care ar fi aruncat limbi de foc pe covorul din mijlocul camerei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
urca sau coboară, șerpuiesc în lateral, se ramifică formând labirinturi în căutarea filoanelor bogate în aur . Se pot vedea urmele prelungi, lăsate în piatră de dălțile ce au săpat pereții. În lumina chioara a unor becuri prea rar amplasate pe tavanul galeriilor, putem distinge pe pereți jocul de culori creat în timp, prin depunerile apei de infiltrație, încărcată cu minerale. Domină nuanțele de galben, roșu, portocaliu și vinețiu. Uneori sărim peste mici pârâiașe ce-și mâna apele spre adâncuri necunoscute. Din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care mai păstrează urmele falei de altădată. Fără explicații prealabile, suntem invitați într-o sală mare a unei cladiri vechi. Contrastează aspectul vechi, cu miros de statut, față de dotările moderne din interior: scaune ergonomice, ecran de proiecție ce coboară din tavan, videoproiector, instalații de sonorizare, proiectoare pentru iluminarea sălii sau a scenei, pe scurt, o sală modernă de conferințe. Pe scena urca cu pași repezi câțiva tineri, bine îmbrăcți în costume elegante, moderne și fără multe introduceri, încep să ne prezinte
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
știe ce-o fi făcut aia, altfel nu era liber Vlad... Dar, schimbă tonul Luchian, devenind subtil, colegul nostru Petre Graur a uitat să adauge pe lista inventatorilor pe tovarășul Chirilă... Calm, Graur se ridică în picioare, înalță ochii spre tavan și face cruce. Există, totuși, cineva acolo sus, zice el. În baza ăluia, rîde Brăduț, Chirilă mai era și-acum aici, în combinat, șef de sector, ba poate director. Tu crezi că l-a înșelat nevasta? se miră Lupu. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rămîne ca inginer de laborator la vreuna din teme..." Eu!, care eram doctor în știință... Le stăteam în gît. Și-atunci am zis: "Mersi, eu nu rămîn". Și-am ajuns aici, funcționar... Dar nu-i nimic, oftează Graur, uitîndu-se în tavan. Ăl-de-sus nu bate cu ciomagul. Există un echilibru în toate. Așa cum la tine, într-o piesă de teatru, actul doi trebuie să contrabalanseze actul întîi, tot așa-i și-n viață. Madam Matei, spre exemplu! exclamă Graur. Toată viața n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a fost repartizată... Nu, nu, tovarășe Condurache, ridică glasul Fărcășanu, nu a sosit nici un tabel! Vă rog foarte mult să cercetați!... Nu ne puneți în situații neplăcute, vă rog!... Trîntește receptorul telefonului la loc și strînge din pumni, uitîndu-se în tavan. Apoi, devine calm și-mi surîde: Nu-i nimic, tovarășe inginer, se rezolvă. Mergeți înapoi la combinat și dați de urma tabelului. În momentul cînd aflați unde-i, veniți direct la noi. Îmi întinde mîna, conducîndu-mă pînă spre scări. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vi s-a jucat la teatrul din localitate. Luați loc, vă rog! îmi indică din nou unul din cele două scaune. Credeți că noi v-am face greutăți, tocmai dumneavoastră?!... Brunetul aruncă furios hîrtia pe birou, se uită scurt în tavan de parcă ar invoca o forță supranaturală, strînge din umeri și-și mușcă buza, înfiorat de o durere interioară. Se ridică, împingînd cu piciorul scaunul în spate, își ia paltonul și iese. Trag o fugă pînă la farmacie să iau niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Zău, așa cum stai, mă faci să mă gîndesc la un biet iepuraș, istovit de goană, ghemuit într-un colț... Cred că ai inima cît un purice... Rîde încet, își rotește capul pe pernă, rămîne cu fața în sus și privește tavanul, continuîndu-și rîsul. "...un biet iepuraș...", mă lovește în tîmple rîsul ăsta surd. Simt cum privirea mi se înfierbîntă, plimbîndu-se lacomă peste trupul ei. Ce-ai zice, doamnă Cristina, dacă ai descoperi că iepurașul e lup? o întreb eu în gînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
greu ori mai ușor totul depinde de partener și de împrejurări... Spune-mi, Mihai, mă întreabă doamna Cristina, ce are cu tine Brîndușa? Nu știu, doamnă, îi răspund, apropiindu-mă, așezîndu-mă încet pe marginea patului. Cristina stă cu privirea în tavan și continuă să surîdă din cînd în cînd, cu gîndul aiurea, departe. Palma mea stîngă, rezemată de pernă, se mișcă încet, pînă ce vîrful degetelor îi atinge părul. Și totuși, ceva trebuie să fie, murmură Cristina. Ai supărat-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
atinge părul. Și totuși, ceva trebuie să fie, murmură Cristina. Ai supărat-o în vreun fel... Nu știu, doamnă, repet eu, strîngînd din umeri. Degetele mele cuprind între ele cîteva fire de păr, desfăcînd în două o buclă. Cristina privește tavanul și surîde iar: Ai contrazis-o în vreo problemă tehnică... Nu. Îi alint cu toată palma bucla blondă, de deasupra urechii. A fost o studentă excelentă... O fi rămas cu impresia că ea e cea mai bună, iar tu vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am mai întîlnit cîndva; îl simt purtat în amintire..." Nu știu, doamnă, repet eu invariabil. Degetele mele i se plimbă prin păr, desfăcîndu-i buclele. Buzele i-au rămas întredeschise, gata să surîdă din nou, iar ochii, obosiți de privit în tavan, i se închid cu o mișcare lentă a pleoapelor, împreunînd genele răsfrînte. "Parcă-i o păpușă! mă înfior eu, privind-o. De ce să...?!..." "La dracu!... Trebuie să fac ce mi-am propus! M-am săturat să fiu corect și principial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Are în mijloc o masă ovală, de forma unei elipse, în jurul căreia sînt vreo douăzeci de scaune. Lîngă perete, înșiruite unul lîngă altul, stau alte scaune. Ferestrele sînt acoperite cu perdele din pluș verde, cu falduri bogate. Lumina vine din tavan, de la tuburile fluorescente, ascunse în spatele unor ecrane din sticlă albă, mată. Prin cele patru colțuri pătrunde aerul condiționat, iar prin grătarele din lemn ale tavanului dublu este aspirat aerul încăperii. În jurul mesei stau toți șefii de secții, cîțiva ingineri de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scaune. Ferestrele sînt acoperite cu perdele din pluș verde, cu falduri bogate. Lumina vine din tavan, de la tuburile fluorescente, ascunse în spatele unor ecrane din sticlă albă, mată. Prin cele patru colțuri pătrunde aerul condiționat, iar prin grătarele din lemn ale tavanului dublu este aspirat aerul încăperii. În jurul mesei stau toți șefii de secții, cîțiva ingineri de la serviciile Tehnic și Proiectare, trei din cei patru ingineri-șefi ai zonelor de producție, directorul general, secretarul de partid și inginera-șefă Roman Brîndușa. Între inginera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să încerc să-i temperez, să le spun că, în astfel de cazuri, nu vorbele contează, ci faptele... Nu mergeți la instalație? îl întreb. Vin... vin imediat, îmi răspunde din mers. Acum sînt chemat..., arată cu degetul în sus, spre tavan, continuîndu-și drumul spre scările centrale. Înțeleg că este chemat la conducere, dar asta mă lasă rece. Am și eu aceeași convingere că faptele contează acum; vorbele sînt apanajul impostorilor. Intru în curtea combinatului și grăbesc pasul spre clădirea Serviciului dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scaune, calmi, cu gesturi precise. Gata? Gata. Ventilele toate închise? Toate. Tensiune? Zero. Începem cu azotul. Ventil zero-doi-unu deschis. Zero-doi-unu deschis. Aud cum îmi bate inima: încet, cu calm, iar pieptul mi se umple ritmic cu aerul rece, pătruns prin tavanul descoperit. Strănut de două ori, și Vlad îmi spune c-o să fac chef. Eu îi răspund că de dimineață tot fac chef, dar cu aspirine. Comenzile sună sec, monosilabic. După ce terminăm de umplut rezervorul cu cantitatea de hidrogen calculată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
repare. Dar ea stă la mama naibii în Florida, și nu prea pare s-o intereseze. Însă, în afară de asta, locul e complet extraordinar. Apartamentul nostru e uriaș după standardele New Yorkului, are parchet, șemineu și ferestre imense, de la podea până la tavan. (Firește, mami și tati n-au fost deloc impresionați când au venit pe la noi. În primul rând, n-au înțeles deloc de ce nu stăm într-o casă. Apoi n-au înțeles de ce e bucătăria atât de mică. După care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă întreabă Robyn. — Nu, n-am intrat niciodată. — A! Păi... Să intrăm atunci... zice Robyn, conducându-ne pe Elinor și pe mine pe scări, dincolo de portari în uniformă, printr-o ușă turnantă, spre un hol de recepție absolut uriaș, cu tavan înalt, bogat decorat, cu dale de marmură și stâlpi enormi, auriți. Exact în fața noastră se află un spațiu cu multă lumină, cu palmieri și mobilier de ratan, unde se bea cafea în sunet de harpă, iar chelneri în uniforme cenușii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]