KorAP: Find »[drukola/base=teroare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...155 156 157 ...231 >

5,751 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

à la Cornel Regman: Un poet insolit și criticul său iscusit. După obicei, criticul dezvoltă un cadru teoretic, ca fond problematic, aparent divagant, dar absolut necesar pentru demonstrație. Acest fapt se produce în prima parte a capitolului Cezar Ivănescu și "teroarea istoriei". În cronica de față mă voi referi la acest eșafodaj contextual, foarte incitant și adecvat profilului "cronicii" din rubrica de față. Prin urmare, e de văzut ce-i cu "teroarea istoriei" și cu ceea ce decurge de aici. Eseistul pornește

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
produce în prima parte a capitolului Cezar Ivănescu și "teroarea istoriei". În cronica de față mă voi referi la acest eșafodaj contextual, foarte incitant și adecvat profilului "cronicii" din rubrica de față. Prin urmare, e de văzut ce-i cu "teroarea istoriei" și cu ceea ce decurge de aici. Eseistul pornește de la o analogie: figura poetului îi evocă ceea ce Eminescu numește un "arheu jignit". Este pretextul de a identifica starea arheică, de singularitate și aceea de reprezentativitate (pentru spiritualitatea românească). S-a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
momentul de a dezvolta o "temă" mult îndrăgită de Theodor Codreanu: tensiunile profunde ale ființei care trec în transindividual, în "matricea stilistică românească" (Blaga). În viziunea sa, poetul Cezar Ivănescu repetă, cu toată individualitatea-i nedezmințită, drama ființei românești supusă "terorii istoriei", cum a numit-o Mircea Eliade. În semnificația religioasă a "terorii istoriei" din mitul mioritic este găsită cheia hermeneutică pentru înțelegerea poeziei lui Cezar Ivănescu: "De aceea, ne aflăm în fața unuia dintre cei mai naționali poeți ai jumătății noastre

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
profunde ale ființei care trec în transindividual, în "matricea stilistică românească" (Blaga). În viziunea sa, poetul Cezar Ivănescu repetă, cu toată individualitatea-i nedezmințită, drama ființei românești supusă "terorii istoriei", cum a numit-o Mircea Eliade. În semnificația religioasă a "terorii istoriei" din mitul mioritic este găsită cheia hermeneutică pentru înțelegerea poeziei lui Cezar Ivănescu: "De aceea, ne aflăm în fața unuia dintre cei mai naționali poeți ai jumătății noastre de veac", se entuziasmează exegetul. La nici unul dintre poeții noilor generații teroarea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
terorii istoriei" din mitul mioritic este găsită cheia hermeneutică pentru înțelegerea poeziei lui Cezar Ivănescu: "De aceea, ne aflăm în fața unuia dintre cei mai naționali poeți ai jumătății noastre de veac", se entuziasmează exegetul. La nici unul dintre poeții noilor generații teroarea istoriei n-a fost transfigurată cristic mai acut, chiar când e vorba de poeți religioși recunoscuți, precum Ioan Alexandru". Proba cea mai grăitoare în acest sens o constituie ciclul Doina din volumul Alte fragmente din Muzeon, carte închinată "Cu pietate

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
pe un spațiu modic că "de la Eminescu și Bacovia, nici un alt liric român nu a mai atins profunzimile afective pe tema morții așa cum a făcut-o acest poet atât de puțin cunoscut la adevăratele sale dimensiuni." (V. Cezar Ivănescu și "teroarea istoriei", p. 7-8). Calitățile eseului sunt numeroase. Reținem pentru cititorii noștri și ai lui Theodor Codreanu câteva: obiectivitatea (echidistanța față de mai multe puncte de vedere care susțin "revizuirea" valorilor), esențializarea, exactitatea diagnosticelor și a formulărilor, puterea de convingere a verbului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
nemulțumit de criticile nemeritate formulate de unii la adresa celor trei scriitori, Theodor Codreanu îl comentează pe Cezar Ivănescu raportându-l în permanență la aceștia. Există, cu siguranță, ceva care îi leagă pe toți laolaltă și anume "drama ființei românești supusă "terorii istoriei" care le-a traversat destinele, tuspatru fiind, cum bine zice Theodor Codreanu, niște "arhei jigniți"". Pare să existe o damnare națională (românească, adică) este de părere Theodor Codreanu, pe urmele lui Mircea Eliade, C. Noica și ale altora -, pusă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
C. Noica și ale altora -, pusă sub semnul modificării imposibile a raporturilor dintre constituenții "triadei zodiacale a românismului". Concret, trăim, ca popor, sub influența zodiei Cancerului (în care predominatoare este "invidia surpătoare a fraților"), a Berbecului (însemnând rezistența încăpățânată în fața "terorii istoriei") și a Cumpenei "care conține soluția finală a justiției divine", tradusă prin splendida "transfigurare a răului", ca în Miorița. Potrivit acestei damnări și îndeosebi victoriei Cancerului asupra celorlalte două din pomenitele zodii, suntem obligați s-o luăm mereu de la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
victoriei Cancerului asupra celorlalte două din pomenitele zodii, suntem obligați s-o luăm mereu de la capăt, să nu avem continuitate, adică, în zidirea destinului nostru ci, asemenea lui Sisif, să nu facem tot timpul nimic altceva decât să schițam începuturi. "Teroarea istoriei" înseamnă, între altele, în special, presiunile externe care vin din partea marilor puteri, cărora trebuie să ne supunem gândind și înfăptuind numai ceea ce ne este îngăduit să gândim și să înfăptuim. Soluția este una naționalistă și internaționalistă în același timp

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
o trăsătură comună a celor doi mari poeți. Titu Maiorescu a jucat un rol profetic în fixarea lui Eminescu în ipostaza de centru iradiant al canonului literar și al culturii românești în genere (p. 92). Eminescu a intrat sub incidența "terorii istoriei" în perioada bolșevică, interval când a fost aneantizat și Nicolae Labiș. După 1989, a venit, din partea supraviețuitorilor kominternismului, demitizarea poetului nostru național. După această încercare eșuată revine, grație, printre alții, și eforturilor lui Constantin Noica pentru publicarea Caietelor lui

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Tradiției, prezență vie în toate modernismele" (p. 118). În Doina eminesciană, Cezar Ivănescu a descoperit arheul ființei românești. În termeni eminescieni, Cezar Ivănescu este "un arheu jignit". El și-a conturat un idiom poetic inconfundabil, greu de imitat. Intrarea sub "teroarea istoriei" (Mircea Eliade) e primul semn al eminescianismului său abisal care "l-a apropiat și de cel ce a dimensionat ontologia arheilor în arhetipuri, autor al excepționalului eseu Insula lui Euthanasius" (p. 121). Teroarea istoriei este demonstrată și-n Alte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
inconfundabil, greu de imitat. Intrarea sub "teroarea istoriei" (Mircea Eliade) e primul semn al eminescianismului său abisal care "l-a apropiat și de cel ce a dimensionat ontologia arheilor în arhetipuri, autor al excepționalului eseu Insula lui Euthanasius" (p. 121). Teroarea istoriei este demonstrată și-n Alte fragmente din Muzeon (1982). Tot aici întâlnim și despărțirea de eminescianism în formă, dat fiind că poetul inovează tipare formale/strofice noi care-l feresc de manierismul tradiționalist. E vorba de-o "despărțire sporitoare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ori de câte ori au prilejul. Poetul, chemat de arheitate se întoarce la izvoarele gândirii eminesciene, la rădăcinile ontologice ale actului creator "pe terenul limbii și al spiritualității românești" (p. 124). În acest fel, despărțirea de eminescianism devine complementară întoarcerii la eminescianism. Exemplificând teroarea istoriei prin conflictul din Miorița și prin soluția ciobanului moldovean, Cezar Ivănescu se situează de partea omeniei mioritice pe care și-o asumă cristologic. Ca intelectual ce și-a asumat escaladarea Golgotei, poetul se consideră, astfel, păzitorul ființei neamului său

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită de Cancerul istoriei moderne. Ca și Mircea Eliade, Cezar Ivănescu este perfect îndrituit să se considere Profetul lui Eminescu" (p. 139-140). Criticul ipostaziază, apoi, teroarea cancerului istoric în poezia cezarivănesciană: boala biologică din ultimii ani, pater-ul castrator (Tatăl meu Rusia), hăituirile din partea confraților zeloși, invidioși și sicofanți, dar și apariția celor două cărți de proză flagelară închinate lui Marin Preda și lui Nicolae Labiș

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
abordări psihanalitice a operei cezarivănesciene, îndeosebi când se dezbate, magistral, tema morții. Cezar Ivănescu a manifestat toată viața un spirit haiducesc împotriva răului. În testamentul său ultim, înregistrat pe bandă magnetică de către fiica sa adoptivă, Clara Aruștei, a intuit că teroarea istoriei poate fi înfrântă prin solidarizarea semenilor. Nu altfel văzuse Camus depășirea absurdului insinuat în existența oamenilor. Mai grea decât moartea i se pare poetului român neputința de a muri, așa cum se întâmpla la Bacovia, a cărei agonie e continuă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
2003 și Duminica Mare a lui Grigore Vieru, 2004). Theodor Codreanu este indiscutabil unul din spiritele cele mai sensibile la tragismul basarabean. Eseurile și articolele de atitudine probează cunoașterea în adâncime a temei, focalizată pe trei nuclee de interes: 1. teroarea istoriei; 2. conștiința basarabeană sfâșiată; 3. componenta cultural-literară. Toate trei se regăsesc, în proporții diferite, și în Duminica Mare a lui Grigore Vieru, cercetare devenită obiect al eseului de față. Simbolul Grigore Vieru este mai puternic decât poetul Grigore Vieru

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
așa cum se vede de-a lungul întregii cărți) pe Bacovia și Vieru. Cel dintâi, copleșit de dragostea maternă, alungă părinții din imaginarul poetic (mama va fi recuperată psihanalitic sub forma elementului acvatic, deși, paradoxal, sensul exact al recuperării ține de teroarea acvatică și mai puțin de elementul matern freudian, nostalgic-protector); cel de-al doilea, copleșit de greutăți și privațiuni la vârsta de aur, realizează o spectaculoasă compensație, impregnându-și imaginarul cu prezența mamei. Verdictul criticului este că amândoi contrazic flagrant clișeele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
p.), temă reputată și frecventă în preocupările specialiștilor în problemele de ontologie a neamului. Ea cuprinde în dinamica verbului probleme fundamentale și grave prin rostuirea lor în curgerea vremurilor, precum moștenirea traco-iliră și geto-dacă, etnogeneza și "năzuința formativă", "boicotarea" și "teroarea" istoriei, toate acestea înfățișându-se mai curând sub semnul anonimatului și al negativității decât al impulsului destinal și al cutezanței cioraniene. Între principiul eminescian al "organicității" și teza încrâncenată a "schimbării", visată cu ardoare și disperant de fiul protopopului din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

unei relansări economice mondiale, România a putut să niveleze o parte a asperităților și inechităților din societatea internă. A.3. Amenințările teroriste și protecția demnitarilor Terorismul a apărut în Franța revoluționară a anului 1789, cu scopul de a instaura, prin teroare, dominația asupra societății. Ulterior, termenul de teroare/ terorism a fost utilizat pentru toate actele violente petrecute din cele mai îndepărtate vremuri și până în prezent. Practic, mișcările subversive care au aplicat asemenea procedee au considerat că statul trebuie să fie condus

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
să niveleze o parte a asperităților și inechităților din societatea internă. A.3. Amenințările teroriste și protecția demnitarilor Terorismul a apărut în Franța revoluționară a anului 1789, cu scopul de a instaura, prin teroare, dominația asupra societății. Ulterior, termenul de teroare/ terorism a fost utilizat pentru toate actele violente petrecute din cele mai îndepărtate vremuri și până în prezent. Practic, mișcările subversive care au aplicat asemenea procedee au considerat că statul trebuie să fie condus după alte principii decât cele existente la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
al XIX-lea și au stat la baza „celor mai fioroase” atentate teroriste care au culminat cu asasinarea țarului Alexandru al II-lea (1881) și Nicolae al II-lea (1917). După acest ultim asasinat, noua putere sovietică, și-a instaurat teroarea asupra cetățenilor, pentru a combate și descuraja atacurile contrarevoluționare. În luna martie 1917 au fost puse bazele unui organ de teroare politică, după indicațiile date de Moise Uritzki, care a funcționat, la început, la Petrograd, pe str. Gorokhovaia nr. 2

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
II-lea (1881) și Nicolae al II-lea (1917). După acest ultim asasinat, noua putere sovietică, și-a instaurat teroarea asupra cetățenilor, pentru a combate și descuraja atacurile contrarevoluționare. În luna martie 1917 au fost puse bazele unui organ de teroare politică, după indicațiile date de Moise Uritzki, care a funcționat, la început, la Petrograd, pe str. Gorokhovaia nr. 2. La 20 decembrie 1917, după succesul inițial al revoluției bolșevice, s-a înființat C.E.K.A., sub conducerea lui Felix Dzerjinski, de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la Petrograd, pe str. Gorokhovaia nr. 2. La 20 decembrie 1917, după succesul inițial al revoluției bolșevice, s-a înființat C.E.K.A., sub conducerea lui Felix Dzerjinski, de origine polonez. Cinci ani mai târziu, la 15 noiembrie 1922, instrumentul de teroare și-a schimbat denumirea în G.P.U. (Administrația Politică a Statului) fără a-și modifica principiile sau metodele de acțiune. Începând din 1926, G.P.U., reorganizat în 12 secții, a acționat în străinătate cu următoarele misiuni: - extinderea razei de acțiune

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Ardeal de către autoritățile de la București. Sabotajul a constat în paralizarea activității în instituțiile publice și a comunicațiilor, cu scopul de a compromite acțiunea militară română și a crea o stare de neliniște în rândul populației, favorabilă acțiunilor subversive. Actele de teroare asupra populației române au vizat descurajarea manifestărilor de bucurie pentru Unirea Transilvaniei cu România, compromiterea ideii de autoritate și un motiv de propagandă în străinătate, unde jafurile și atrocitățile maghiare au fost prezentate ca o reacție „naturală și spontană” împotriva

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Buletinul de Informații”, elaborat pe baza datelor expediate de agenții 39 și 46, a concluzionat că „cele mai mari mizerii” le îndură populația românească din zona Reșița-Bocșa-Oravița-Seasca-Montană-Iam, unde administrația locală ungară și armata sârbă au aplicat metode de intimidare și teroare. Țăranii au fost spoliați de bani, fie pentru cauze fictive, fie pentru a scăpa de arestare și deportare, fie pentru pretinse daune produse unor persoane sau societăți maghiare. Numai comuna Socolar din plasa Iam a plătit un milion de coroane

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]