4,226 matches
-
una: cu toți colegii, l-am așteptat pe profesor cu sufletul la gură. Unii veniseră de la cinci-șase dimineața, să prindă loc în spate, la copiat. Îl știau cât e de capricios. Subiectele depindeau de toanele sale. La o adică, ne trântea niște subiecte, de n-avea nimeni habar ce vrea de la noi... Profesorul a intrat furtunos pe ușă, și-a scos un morman de hârtii, le-a pus alături și s-a adresat mulțimii: „Dragii mei studenți, numai pe voi vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Când vine doctorul M., îl convinge să-i varieze puțin meniurile, pentru că iaurtul și compotul de pere, știți... El prescrie o transfuzie și îi promite mese "normale." Mai mult, dă voie familiei să-i aducă de mâncare. Vrea "s-o trântească la examen." Nu are suficiente globule roșii. Tratamentul nu poate fi continuat câtă vreme nu are suficiente globule roșii. Dimineața, după toaletă, i se propune să se scoale din pat și să se așeze pe un fotoliu. Consimte cu bucurie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bine, altora le-ar merge mult mai rău." Era acasă? Trebuia să-i spună ceva urgent. Nu, nu era acasă. Poate vine diseară? Confirmare dubitativă: cu siguranță poate. Extenuat de conversația cu Motea, se retrase în camera lui și se trânti pe pat. Geamurile de la casa vecină îi trimiteau reflexele soarelui la apus. Ziua se mai sfârșea o dată într-o baie de sânge abstract. Apropierea nopții te aspiră uneori ca un abis, așa că încercă să se gândească la altceva. Nu ducea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mov, fularul verde și bereta roșie, toate astea la un loc... Dar spune: "Părerea mea e că o beretă în culorile naționale ar fi fost de un mai mare efect." Cu o ridicare din umeri, îi notifică disprețul ei și trântește violent ușa, acoperindu-i ultima replică: "Cu plăcere, Scufiță roșie!" Deschide radioul. Ora știrilor. Mereu bune. Bucureștiul e buricul pământului. Felicitările și mesajele de simpatie plouă îndesat peste măruntul Om Mare, care se emancipează tot mai mult, pe zi ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
astăzi la îndoială cuvântul. Toată lumea îi cunoaște caracterul drept și cinstit. Fata îi răspunde, insolentă, că puțin îi pasă ei de lume, ce vrea ea e revista. Pendula bate imperturbabilă ora fixă. Natașa își adună în grabă lucrurile și iese trântind ușa de la intrare și mai tare ca maică-sa. Caracteristică de familie. Bunica vine să strângă ceștile de cafea. Ea întrupează totdeauna, iar în dimineața asta mai mult ca niciodată, demnitatea vexată. Când vede mănușile ude, murdărite, mânjite, pălește de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
răbdare să ajungă până la ultima temenea. La intrare, îmbrăcându-și paltonul, examinează imaginea reflectată de oglindă: un tip destul de bine ca înfățișare. Oleacă boțit, totuși. Vremea trece și... Își trage părul, ca să mascheze un început de chelie occipitală, și iese trântind ușa cu forță, ca să nu întrerupă dinamica familială. După ce coboară din autobuz, aude în spatele lui niște pași încercând să-l ajungă. Ah, te salut, Istvan!", spune pe un ton neglijent, fără a-i întinde mâna colegului care, la rândul lui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e adevărat, dar totuși. "Totuși, ce?" Nu, nimic, nimic." Fiica lor se pregătește să plece. "Unde te duci, Natașenca?" Mă cheamă Natalia." "Ah, de când?" "Natalia" se debarasează de el cu o mișcare de umăr, moștenită de la mama ei, și iese trântind ușa. "Ce are?" Nevastă-sa, care ieșise din cameră, mănâncă în bucătărie. În picioare, tot cu bereta roșie pe cap. S-a săturat de diminutivul rusesc!", țipă prin ușa întredeschisă. "S-a săturat de un diminutiv tolstoian?" "Mai lasă-mă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tei foarte bun. Ce-ai mâncat la prânz?" Ia un aer sfidător: Am mâncat cu o..." Telefonul îl întrerupe. Nevastă-sa îi azvârle o privire pătrunzătoare și ridică receptorul. E pentru... Natalia. El îi smulge telefonul din mână și îl trântește în furcă: "Asta-i oră de dat telefoane? Ce-și închipuie golanii ăștia? Că aici e moară?" Fiică-sa apare în ușa camerei ei, albă la față ca varul. "Ai face mai bine să te gândești la viitorul tău, cititoare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la început în X au costume și coafuri în ton cu ultima modă și dansează în săli de bal amețitoare unde pot agăța femei albe. În scena în care Malcolm muncește într-un tren și își închipuie cum i-ar trînti o farfurie cu mîncare drept în față unui client țîfnos aflăm mai curînd ura de rasă decît de clasă. Lee îl prezintă în scena următoare pe Malcom intrînd într-o lume a infracțiunii, unde întîlnește un lord al crimei din
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mereu curat datorită femeilor care trebuie să fac curățenie iar noi s-o întreținem. Și astea chiar se întâmplă! Pe alocuri a început să se exfolieze lavabila de pe pereți. Umezeala din exterior de pe balcon, cu fiecare zi ce trece mai trântește câte puțină vopsea. Femeile de serviciu își fac treaba pentru care primesc un salariu, mic ce-i drept, și totul pare normal. Paturile sunt din metal și lenjeria de pe ele pare să fie nouă de culoare albastră, masa și cele
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
directorului dar s-a certat cu mine...!’’ Mi am cerut scuze, i-am mulțumit și am plecat rapid către ieșire. Unii dintre colegi ajunseseră deja în corpul ,,G’’. Am urcat în salon și după ce am mâncat desertul primit m-am trântit pe pat privind tavanul ca de obicei. Becul camerei e stins și nu cred că am vreun chef să cobor și să-l aprind. Privesc... Ascult radioul local... Mulțumesc doamnei doctor și bunului Dumnezeu că sunt bine! Îmi amintesc că
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
pe care le întindeau clienții grăbiți și înfometați. în timpul acesta strigăte, împinsături, înghesuială, miros de cârnați, înădușeală. în sfârșit, încărcați cu oalele cu vin, cu mititeii purtați în hârtii, cu pâinea, cu ridichile, cu cașcavalul, oamenii își regăseau culcușurile, se trânteau pe iarbă și începeau petrecerea. Erea pitoresc. Bărbații dezbrăcați la jiletcă or la cămașă, femeile cu tistimelele desfăcute, cu coadele resfirate, toți înviorați de băutură, vorbeau deodată ori cântau; câteodată, aceste petreceri se sfârșeau și cu strașnice păruieli. Lăutarii, nelipsiții
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cafea cu lapte și se așază lângă o fereastră cu Neue Freie Presse în mână. Însă noi eram în ședință, așa că un zgomot nebun izbucnește. Bietul neamț a răbdat câtva timp în tăcere, dar, în cele din urmă, răzbit, a trântit cornul pe tavă și, lăsând capuținerul pe jumătate nemâncat, a fugit pe ușă înjurând. Acesta a fost ultimul client al cafenelei Regal, cât timp a mai durat Societatea capuținiștilor. farse studențești Iată câteva anecdote din viața studențească. La spitalul Filantropia
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de drept din Iași, cel mai învățat tobă de carte era Tololoi Alexandrescu. Tratatul său de drept civil, comentat, în multe volume, era o valoare nu numai pentru studenți, dar și pentru practica judecătorească. Era profesorul cel mai original. Nu trîntea pe nimeni. Asculta de multe ori pe studenți pentru examen și la el acasă. Legenda era că toamna, cînd îi sosea vagonul cu lemne și număra și nota cu creionul roșu, în curte, bucățile din stivă, era greu să obții
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
POLITIC (7) Început cu ploi torențiale cu tot mai mulți cîini găsiți sugrumați pe la porți; un elogiu adus nu știu cărei predispoziții de a fi dincolo de zgomotul securii pe eșafod uite, izbucni deodată iubita mea în așternut, ce bizar e pămîntul acesta trîntit între cărțile de joc de bună seamă, spusei, grumazul împăratului călătorește sub formă de stea. CONSPIRAȚIE ÎNTR-UN TRATAT DE ESTETICĂ La capătul raftului tablă de oțel de 2 mm broaște wertheim yale sau zeiss eu cu capul pe masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de lupi și hiene. El e singurul care s-a opus din răsputeri. El n-o voit să accepte această soluțiune”, sinteza Carol al II-lea. După ce a scris proclamația-delegație și a stat de vorbă cu Mihai, Carol „s-a trântit îmbrăcat pe pat ‹...› Mihăiță, jos (în camera lui - n.n.) a făcut același lucru”. Mihai era cert debusolat de faptul că regele „urma să se supună și să părăsească țara. Discuția se referea acum la ceea ce urmau să facă. Se sărea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
alimente. În noaptea anunțată, hoțul a năvălit ca un torent, scoțând ușa de la tindă din țâțâni și s-a repezit la sertarul de la masă. Când l-a tras și n-a găsit banii s-a făcut foc și pară. A trântit o pe bătrână jos și-o lovea fără milă cu picioarele. Biata femeie a țipat o dată din răsputeri și milițienii au tăbărât asupra infractorului. I-au scos masca imediat, i-au luat cuțitul, imobilizându-l. Nu mare mirarea le-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a lui A. Vîșinski (ministrul de externe adjunct) care a fost primit în audiență de Regele Mihai, prilej cu care a cerut instalarea unui guvern comunist, spunând: „Yalta sunt eu !”. A încheiat bătând cu pumnul în masă și, ieșind, a trântit ușa cu atâta putere încât a provocat căderea tencuielii. A urmat instalarea guvernului și regimului comunist (6 martie 1945). În acest climat tensionat, Comisia Română a trebuit să poarte convorbirile cu partea rusă, reușind în mai multe situații să aibă
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
pricina o bucată de iască aprinsă. Iasca arde mocnit, pe Îndelete, așa că animalul simte arsura numai după un timp. Atunci, ne bun de durere și arsură, face Întocmai ce a făcut calul Dom niei Tale și, de cele mai multe ori, Își trântește călărețul așa ca să nu se mai scoale. Ușor și curat, fără bănuială. Un dobitoc nărăvaș și atâta tot. Acum ai să mă Întrebi de unde știu cine ești. Că ești femeie se vede, domniță. Orice om cu ochii În cap vede
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prostia asta? Bastardă, ai? Crezi că eu... Ha, ha, ha, asta-i cea mai bună glumă pe care-am auzit-o În ultima vreme... Doamna Rishawa Își ascuți urechile și puse mâna pe un pocal de bronz pe care-l trânti cu zgomot la pământ, ju când scena cu o naturalețe care ar fi făcut cinste oricărui actor. — Bastardă, ai? Îmi aduc bastarda acasă s-o crești tu! Are dreptate părintele Anselm când spune că din coasta lui Adam numai coastă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acolo trebuia să vă Întâlnească. și vă roagă preaplecat să mă urmați, ca să vă duc la el. Adelheid se Înroși la față de furie: — Ești un mincinos și un trădător! Cum cutezi să-mi spui că pe Bodo l-ar putea trânti un cal? Nu știi că este cel mai bun călăreț pe care l-a purtat vreodată un cal În spinare? șarpe, ai? Bidiviul lui nobil a crescut În pustiile Arabiei, unde se găsesc destui șerpi! Dar n-ai de unde s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu răspunde. Nu te aduna cu oameni pe care nu-i cunoști. Nu primi nimic de la ei!. Nu le În credința nimic. Du-te repede acasă și așteaptă. Voi căuta să aflu Între timp ce-i cu Bodo. Rotofeiul se trânti la pământ, cu fața În țărână: — Mea culpa! Mea maxima culpa! Am mințit, nobilă domniță, am păcătuit, am mințit, mărturisesc plin de rușine și de căință, dar nădăjduiesc că Preacurata Fecioară și Sfântul nostru patron Trudperd nu mă vor pedepsi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe cele două fete. Pe Bertha o Înșfăcară și o târâră de cozile lungi și negre, ca pe un sac, prin toată curtea. Adelheid văzu cu lacrimi În ochi cum slujitoarea ei credincioasă dispare În spatele unei uși grele de lemn, trântită cu violență și-i auzi Îngrozită țipetele, din ce În ce mai depărtate. Ceilalți slujitori, care rânjeau batjocoritor, urmărind groaza de pe chipul prizonierei, o poftiră să-i urmeze. Când Încercă să se Împotrivească, unul dintre ei, desigur căpetenia, se răsti: — Vreți să vă târâm
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi sărit În prăpastie. Spre seară, puterile o părăsiseră. Pe obrajii ei palizi se rostogoleau lacrimi de disperare. Adelheid cea atât de mândră și curajoasă odinioară era acum o mică pasăre cu aripile frânte și uitată de toți. Disperată, se trânti pe pat și hotărî să nu se mai ridice, să moară de foame și de istovire, pentru a sfârși odată cu spaimele și necazurile. Astfel mai trecu o noapte. Dimineața se ridică de pe patul pe care zăcuse Într-o letargie plină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-mi trupul zdrobit tatălui meu, zdrobit, dar curat! Eglord se opri Încremenit. Nu se așteptase la asemenea deznodământ. Moartea prematură a fetei n-ar fi servit planurilor lui. Neștiind ce să spună, se Întoarse pe călcâie și pă răsi odaia, trântind ușa cu furie În urma lui. Jos, În sala cea mare, așteptau doi bărbați. Unul era starețul Otto, tolănit Într-un jilț căptușit cu piei de urs și bându-și alene cupa de vin. Celălalt, un cavaler cu fața lată, pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]