40,073 matches
-
și de adevărat, de specific și de viu, un oraș ieșit gata construit și populat din propria lor privire, așa cum Atena a ieșit gata înarmată din capul lui Zeus". Nu mai puțin caracterizantă ni se prezinte iarba, testimoniu al unui trecut imemorial, flexibil în planul prezentului. Dacă în Europa ea joacă rolul unui simplu decor, adesea "un snobism al peisajului", așa încît "nu este o formă de manifestare a naturii, ci o formă de domesticire a naturii", în America, din contra
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
tocmai din lipsa lor de dragoste pentru femeie, din atitudinea lor mereu fluctuantă față de cea pe care nu o socoteau demnă de dragostea și egalitatea lor, dar din care erau totuși obligați să se nască?" Oricît posedă rădăcini într-un trecut hispanic impozant, un spectacol de corrida îi provoacă autoarei un amestec "de milă și de oroare, de revoltă și de dezgust". însă cea mai reprobabilă scena i se pare a fi pauza. După înlăturarea din arenă a leșului însîngerat, toată lumea
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
delicii de recompensele generoase oferite propriei vieți cu atîta elan". Rînduri din care încă o dată rezultă situarea Anei Blandiana la antipodul turistului-standard, impersonalizat, evacuat de criterii și emoții, în postura unei personalizări ce-și asumă spațiul precum un depozitar al trecutului, iar trecutul ca o sensibilizare proprie. Exigențele estetice și etice, îngemănate, decurgînd din această sensibilizare îi acordă autoarei-călătoare o responsabilitate deopotrivă față de lumea vizitată și față de sine însăși.
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
recompensele generoase oferite propriei vieți cu atîta elan". Rînduri din care încă o dată rezultă situarea Anei Blandiana la antipodul turistului-standard, impersonalizat, evacuat de criterii și emoții, în postura unei personalizări ce-și asumă spațiul precum un depozitar al trecutului, iar trecutul ca o sensibilizare proprie. Exigențele estetice și etice, îngemănate, decurgînd din această sensibilizare îi acordă autoarei-călătoare o responsabilitate deopotrivă față de lumea vizitată și față de sine însăși.
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
poate fi definit ca un cititor profesionist. E o definiție banală, dacă nu punem accentul pe profesionalism. Ce înseamnă profesionalismul lecturii? Ritmicitatea săptămânală sau lunară a cronicii literare. Gust estetic verificat. Judecată exigentă. Perspectivă critică judicioasă asupra prezentului și asupra trecutului literar. Verificare a valorii prin comparatism și teorie literară. Interpretare personală, bazată pe o argumentație ingenioasă și convingătoare, capabilă să se impună în raport cu altele. Iar dacă toate acestea fi-vor învățate și recunoscute, criticul are șansa să se profileze ca
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef./ Granitul e opac
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
ruginite, sticle goale, electrocasnice ieșite din uz, haine vechi degradate la statutul de cârpe, carnete pline de mâzgălituri. Ba chiar fire de praf. Sau - dincolo de orice imaginație - stereotipii memorialistice ale unei femei fără un viitor prea evident și fără un trecut notabil. Tot ce aparține acelei părți din viață pe lângă care trecem neatent, dar lângă care ne aflăm - dinamic - în permanență. În viziunea lui Călinescu, Ion Ghica e un soi de muzeu Carnavalet autohton. Sorin Stoica - scriitorul - trebuie să fi știut
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
mort se întoarce printre cei vii, e pentru că nu a izbutit să rupă definitiv legăturile cu locurile unde a trăit, cu patimile omenești care nu încetează să-l tortureze, cu toată viața lui de până atunci. Ca și cum întreaga forță a trecutului l-ar mai reține o clipă la hotarul dintre viață și moarte. Iar acest spațiu-frontieră este tocmai spațiul teatrului, după cum dorința unei ultime retrăiri - înainte de eliberarea și de dispariția finală - instituie timpul teatral. Un timp indisociabil de intensitatea amintirilor, de
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
mărturiei. Cei care au fost aduși în prim-plan au fost Primo Levi, Paul Celan, precum și nenumăratele cărți pe tema mărturiei. Așa încât problema este, poate, de a ști unde se află diferența dintre angajament și mărturie. Mărturia este orientată către trecut: oroarea a avut loc. Iar faptul acesta implică, firește, o relație profund angajată față de existență: a alege binele sau răul, a evita răul etc. Ce înseamnă, însă, angajarea pentru Sartre? Înseamnă că nu crede în poezie; ceea ce presupune că angajarea
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
etnie, cultură sau religie diferite de cea a majorității. S.U.A. nu au în spate o istorie a diferențelor (colective sau individuale) precum bătrânul continent, iar evoluția lor comună le-a conferit trăsături ce justifică concluzia (sugerată de François Furet în Trecutul unei iluzii) că sunt - ca urmare a egalității acceptate consensual între indivizi - națiunea sau poporul burghez prin excelență. în Europa, dezvoltarea asincronică a structurilor statale și, implicit, a comunităților naționale, formate în epoci diferite, a generat configurarea unor orizonturi simbolice
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
de prune. Când se putea mânca o pară apucând-o cu mâna din pom - tempi passati, cum zice neamțul! - o altă vorbă a tatei. Să se fi stăpânit în așa măsură tradiția încât nimic, dar absolut nimic din cele ale trecutului secol, de mine cunoscute, în ultimele sale trei sferturi, să nu fi rămas? Au murit actanții, s-au stins obiceiurile, istoria dormitează în muzee... însă nu cu toții, nu cu toatele - și nu pretutindeni - mai ființează câteva sate, încă nepărăsite, unde gospodinele
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
lui Adrian Păunescu, puse în plin regim comunist: " - Sunteți marxist? - Cred că da. Marxismul, care este, cum se știe, o doctrină radicală și revoluționară, are totodată o forță integratoare și conservativă (nu conservatoare) prin care e solidar cu toate valorile trecutului. În esență, nu cred că există valori negative. Tot ce e valoare este progresist, de multe ori împotriva părerii celor ce o creează. În sensul acesta, mă întreb cum poate cineva, cunoscând bine marxismul, să-i fie realmente potrivnic? (...) Marxismul
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
fi așteptat de duhul Cîntării României, educați eficient să înțelegem lumea ca pe o enormă construcție butaforică și nu ca pe un set de valori imediate, îndoctrinați de o propagandă infailibilă să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
Dar încerc să fiu un pesimist decent. Viitorul e plin de evenimente nesigure (știu că spun o banalitate) și e logic, strict rațional, să fii pesimist. Faptul că vei fi confirmat în pesimismul tău te consolează, îți dă oarecari satisfacții. Trecutul e sigur și, chiar dacă unele adevăruri ale lui sunt învăluite în ceață, ele pot fi cu siguranță cunoscute, deslușite, enigmele lui explicate. Sau, dacă adevărurile trecutului nu vor fi întotdeuna dezvăluite, la un moment dat se va vedea că ele
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
Faptul că vei fi confirmat în pesimismul tău te consolează, îți dă oarecari satisfacții. Trecutul e sigur și, chiar dacă unele adevăruri ale lui sunt învăluite în ceață, ele pot fi cu siguranță cunoscute, deslușite, enigmele lui explicate. Sau, dacă adevărurile trecutului nu vor fi întotdeuna dezvăluite, la un moment dat se va vedea că ele nu mai sunt necesare. Adevărurile viitorului rămân o nebuloasă permanentă, împinsă mereu în față, ca bolovanul lui Sisif. Într-un mod paradoxal, sunt optimist în ceea ce privește trecutul
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
trecutului nu vor fi întotdeuna dezvăluite, la un moment dat se va vedea că ele nu mai sunt necesare. Adevărurile viitorului rămân o nebuloasă permanentă, împinsă mereu în față, ca bolovanul lui Sisif. Într-un mod paradoxal, sunt optimist în ceea ce privește trecutul și pesimist în ceea ce privește viitorul. Prezentul mă obligă la realism. Astfel că în orice clipă trăiesc un amestec extrem de interesant de pesimism, optimism și realism, într-o simultaneitate perfectă, orientată în trei direcții. * Progresul cunoașterii de sine se realizează numai prin
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
o perioadă dominată de poezie într-un mod uluitor va deveni o anomalie ce va trebui explicată (și nu-i greu de explicat). Dar e un adevăr sigur: în perioada comunistă am avut o mare poezie. În privința acestui adevăr din trecut sunt cât se poate de încrezător, deci optimist. Nu trebuie să fac exerciții speciale pentru asta. Dar mă gândesc că și din acest motiv (al hipertrofiei lirice) literatura română din perioada comunistă le va părea ciudată criticilor din viitor. Cum
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
sute de întâmplări de necrezut istorisite de ciobani bătrâni sau de bețivi șarmanți pe care îi momea adeseori cu țuică. Devenit matur și irosit în industria semipublicitară negocierilor pentru uși dotate cu detectoare de tot felul, decide să-și lămurească trecutul tulbure: o despărțire neanunțată (neprovocată de fapt) și un ritual de arhivar al smintelilor bătrânești. Trece prin chinurile cozilor de la graniță, prin mirosul de usturoi al unui preot de țară, autostopist nițel cam doctrinar, dă peste o tragedie familială (scena
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
vedere, evident, "a triumfat mai tîrziu", cînd aprecierea lui vie pentru epoca în cauză "a devenit monedă curentă". Dar situația romanticilor autohtoni nu constituie decît un caz particular al unui fenomen mai general, de-o însemnătate capitală în abordarea creațiilor trecutului. G. Călinescu a afirmat răspicat că "istoria literară este forma cea mai largă de critică" și că menirea sa "nu e de a cerceta obiectiv probleme impuse din afara spiritului nostru, ci de a crea puncte de vedere din care să
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
rezerve față de obiectivismul atît de frecvent pe planul reconstituirii epocilor revolute. întrucît se raporta la valori, apare firească atracția lui G. Călinescu față de o abordare sincronică, inclusă în diacronia inerentă na-rațiunii istorice, la modul unei perspective întoarse dinspre prezent spre trecut. E o lectură inversă, "revoluționară", pe care au practicat-o Roland Barthes și alții. Nemulțumin-du-se a căuta exclusiv sursele, influențele, filiațiile, autorul Istoriei literaturii române de la origini pînă în prezent s-a pus în situația cititorului impregnat de lectura scriitorilor
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
Roland Barthes și alții. Nemulțumin-du-se a căuta exclusiv sursele, influențele, filiațiile, autorul Istoriei literaturii române de la origini pînă în prezent s-a pus în situația cititorului impregnat de lectura scriitorilor contemporani, cu care e îndemnat a opera comparații în materia trecutului, a stabili afinități ale înaintașilor cu aceștia. Aparent simplu, plutind în aerul unei perioade în care conștientizarea factorilor creației, interpretarea lor opulentă din unghiuri dintre cele mai variate au devenit o marcă a sa, o atare inovație aparține totuși unor
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
joacă doar o dată cu acest registru, reușind să-l utilizeze inteligent. Lipsesc în acest film aparițiile cu adevărat patibulare, Lynch mizînd pe sondarea psihologiei abisale a personajului principal, Nikki Grace, care este absorbită destul de repede într-o viață paralelă, într-un trecut din care-și amintește frînturi. Apariția Juliei Ormond în rolul lui Doris Side este oarecum inedită, dar gratuită, un personaj secundar, fără prea multă noimă, în schimb regizorul are un fler extraordinar cînd trebuie să selecteze monștrii femeli din specia
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
Barthes apela la ceea ce am putea numi morala materiei. Discursul lui se referea la Brecht, modelul său de atunci: la Berliner Ensemble, acesta repudiase "falsul", străduindu-se să lucreze obiectele și costumele în așa fel, încît să le creeze un trecut, a cărui amprentă se regăsea în stofele patinate, în metalele ruginite, în fustele petecite, în pantalonii uzați. În felul acesta, obiectele de recuzită nu mai păreau să fi fost realizate doar pentru teatru și dădeau senzația că posedă o existență
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
dictator, dă interviuri virulent critice în presa străină până ce, în 1977, este forțat să se expatrieze. Dan Deșliu fusese, în anii '50, copilul teribil al "revoluției", mizase totul pe comunism până ce, în anii '80, își schimbă radical poziția. Își repudiază trecutul "revoluționar", părăsește partidul și-i aduce lui Ceaușescu învinuiri directe, printre care și aceea că se comportă ca și cum ar fi "proprietarul României". Dorin Tudoran, și el fost membru de partid, reporter la "Flacăra" și redactor la "Luceafărul", de unde este concediat
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
-i sentimente -, dar de Jurnal nu poate fi vorba. Ci de ceva mai puțin și de ceva mai mult... Cel ce răspicat afirmă că "asemenea unui escroc care își ticluiește o diplomă falsă, regimurile totalitare se folosesc de imaginile unui trecut contrafăcut. Și din acest motiv ele se cuvine aduse nu doar în fața moralei, ci și în fața legii", nu cuibărește la ultimul cat al unui turn de fildeș. Din Amarul Târg, în care viețuiește ca un exilat, el se pronunță. Iată
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]