8,927 matches
-
șir de intenții suicidare și jurământul, În manieră romantică, de a rămâne credincios tinereții. În fapt, Récit secret este un veritabil tratat de sinucidere, În care orice echivoc a fost Înlăturat. Pactul cu moartea, un pact aproape faustic, În schimbul căruia ucenicul nu cere Însă nimic, e de o cruzime fără precedent și, ca În puține cazuri, el e dus la Îndeplinire. Drieu detesta bătrânețea cu un soi de oroare metafizică, fără explicații și fără a accepta vreo nuanțare. Iluminarea avută Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ultimei școli absolvite. Pe baza acestor informații, populația este structurată în mai multe categorii: − absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior; − absolvenți ai instituțiilor de învățământ secundar; • absolvenți de școli postliceale; • absolvenți de licee; • absolvenți de școli profesionale, complementare sau de ucenici; • absolvenți de gimnaziu, școli generale și prima treaptă de liceu; − absolvenți de școli primare; − persoane fără școală absolvită; − persoane cu școală absolvită nedeclarată. Analiza structurii populației după nivelul școlii absolvite poate fi adâncită prin urmărirea repartiției acestor categorii pe specialități
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
a fragmentării, a subiectivității și tehnicismului 287, nu a eradicării. Declinul povestirii de manual a fost acutizat și de noua preferință pentru documente, modernizarea lecțiilor devenind sinonimă cu identificarea surselor istorice, scoase din instrumentarul exclusiv al profesioniștilor și lăsate la îndemâna "ucenicilor". Se credea că elevul ar trebui să chestioneze el însuși trecutul pentru a rezista potențialei îndoctrinări din partea regimului politic sau a societății 288. Nevoia de legitimare științifică a istoriei a făcut ca acest exercițiu critic să evolueze de la o anume
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
îngrijorare, frământare sau neliniște, prioritare în sufletul lor fiind cele netrecătoare, esențiale, dumnezeiești care le aduc bucuria întâlnirii și a unirii cu Dumnezeu. Sfinții mucenici nu prețuiau atât viața aceasta, cât pe cea viitoare, doreau întâlnirea cu Dumnezeul-Iubire ai Cărui ucenici erau. Precum înșiși mărturiseau, orice patrie le era patria lor și orice patrie le era totuși străină, căci patria lor adevărată era cea cerească. Așa se explică curajul lor în fața morții, ei mergând cu picioare vesele la marea întâlnire cu
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
urmă, „i-a fost tăiată limba trupului, dar limba harului a venit în gura fericitului. Trupul, silit fiind de cuțit și-a pierdut mădularul lui, dar harul n-a îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba, și vocea. De aceea, ucenicii se bucurau de acum înainte de o învățătură mai duhovnicească; nu auzeau ca mai înainte o voce omenească, ci o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca o gură să grăiască fără să aibă limbă. Asta a adus diavolului multă rușine, mucenicului multă slavă, iar ucenicilor, mare mângâiere și temei de răbdare”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Roman, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 401. footnote>. Mucenicul se asemăna „cu o
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
gura lui Pantagruel când se găsește în postura de martor al ciudatului microcosmos, menționând totodată că "e o cinste și o laudă pentru mine să fiu prețuit ca un bun prieten, iubitor de petreceri, cu bucurie primit în toate adunările ucenicilor lui Pantagruel". Întotdeauna însă manifestă o sagacitate meritorie în a sublinia caracterul de cronică, de istorie a celor petrecute ("v-aș îndruma să cercetați vechile cronici pantagruelice", "și vă poftesc să credeți că nu-s basme" etc.). Așa de pildă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și poate cel mai semnificativ dintre toate, a fost prezența ebraică prin tot Imperiul și chiar dincolo de frontierele acestuia. Creștinismul de la origini este de factură iudaică, atât prin persoana fondatorului său, Isus Cristos, cât și prin aceea a primilor săi ucenici. Diaspora iudaică i-a deschis neintenționat calea, formând într-o anumită măsură, prin comunitățile sale, leagănul Bisericii timpurii. Diaspora iudaică își regăsește originile în exilul babilonean din secolul VI a.Chr. și în emigrarea ulterioară cauzată de existența unor motive
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
numai împotriva creștinismului văzut ca religie. Religia romană era ridicată la rangul de regulă comună: refuzul creștinilor viza idolatria și imoralitatea acceptată de statul roman. Acel nu al creștinilor Imperiului trebuie inserat în cadrul unui refuz față de statul despotic și absolutist. Ucenicii lui Cristos așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul (170-235) statul roman, indicat cu dispreț, era comparat cu cea de-a patra fiară din viziunea profetului Daniel, cu dinții de fier
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
considerată fundamental atee. Ambiguitatea lui Traian, în luarea unei decizii hotărâtoare față de creștini, ne mărturisește inexistența la acea dată a unei măsuri juridice clare. Între timp, procedurile anticreștine nu aveau loc pentru vreun delict criminal, ci pentru simplul motiv că ucenicii lui Cristos, neimplicându-se în cultul idolatric al maselor populare, erau considerați tulburătorii ordinii publice. Astfel, magistrații, din porunca împăratului, aplicau dreptul constrângerii (ius coercitionis) numelui de creștin (nomen christianum); acuzația implicită din rescriptul lui Traian din 112 p.Chr
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de stimulare, pentru aceia care duceau o viață de comunitate firească, dar și celorlalți creștini, care aspirau la o viață religioasă cu adevărat desăvârșită. Simplificarea învățăturii pedagogice creștine din primul secol a fost inaugurată pentru prima oară de Apostolul Ioan, ucenicul Domnului, prin folosirea unor figuri retorice inspirate din variatele aspecte ale războiului și ale folosirii armelor din vremea sa. În cartea Apocalipsului întâlnim unele figuri retorice magnifice, precum cea din capitolul 9, unde autorul descrie răvășirea produsă în univers de către
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi tot o luptă... Isus a recurs la modul de a vorbi al diplomaților și al oamenilor politici, aparținând puterilor aflate în război. Conflictul dezlănțuit de El împotriva satanei se va extinde și la oameni implicând deopotrivă familiile lor și ucenicii săi. Învățătura lui Cristos a provocat ură și contraste, separări între fidelii lui Dumnezeu și ceilalți, trecându-se adesea de la un război spiritual la unul fratricid, care a făcut să curgă mai mult sânge între eretici și creștinii propriu-ziși, decât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
persecuției păgânilor din vechime. Isus a spus că a venit să aducă foc pe pământ și dorea ca acest foc să se aprindă (Lc 12, 49-51). Focul dorit de Isus, era unul de iubire, de dragoste frățească... dar, mulți dintre ucenicii săi, de-a lungul veacurilor, au aprins focul urii care consumă și ucide. Isus a fost pe deplin conștient de contrastele și de suferințele spre care se îndreptau ucenicii lui și, asemenea unui comandant, înainte de a-și arunca soldații în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Isus, era unul de iubire, de dragoste frățească... dar, mulți dintre ucenicii săi, de-a lungul veacurilor, au aprins focul urii care consumă și ucide. Isus a fost pe deplin conștient de contrastele și de suferințele spre care se îndreptau ucenicii lui și, asemenea unui comandant, înainte de a-și arunca soldații în luptă, le-a ținut un discurs dur, dar deschis, conștientizându-i asupra riscurilor și a pericolelor pe care trebuiau să le înfrunte și să le suporte din cauza Numelui său
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și să moară, asemenea soldaților care se duceau pe câmpul de luptă, în interiorul căruia nu se puteau stabili cei fricoși, fără ideal ori lipsiți de curaj, cei care nu erau în stare să sufere pentru El: Atunci Isus a zis ucenicilor săi: Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze mie. Că cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru mine îl va afla (Mt 16, 24-25). Fundalul și tabloul câmpului de luptă, descrise în culorile cele mai închise, sunt de o realitate deconcertantă și nu este exclus ca ucenicii lui Isus să nu fi fost cuprinși de teamă în realitate. Dar pentru a nu-i copleși sufletește și pentru a nu-i înfricoșa și nici descuraja pe viitorii săi ucenici din fața războiului etern, anexat Evangheliei sale, cu promptitudine de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de o realitate deconcertantă și nu este exclus ca ucenicii lui Isus să nu fi fost cuprinși de teamă în realitate. Dar pentru a nu-i copleși sufletește și pentru a nu-i înfricoșa și nici descuraja pe viitorii săi ucenici din fața războiului etern, anexat Evangheliei sale, cu promptitudine de spirit și abilitate dialectică, după cum procedau și comandanții de oști în a promite recompense celor valoroși, care vor supraviețui luptei, îndemnându-și soldații să nu se teamă de dușman, tot astfel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a sinagogii, de care se detașează, mai apoi, pentru a-și forma una proprie, și a textelor biblice, despre a căror cunoaștere a dat o probă magnifică, în disputa învățăturii de la templu: Marele preot l-a întrebat pe Isus, cu privire la ucenicii lui și despre învățătura lui. Isus i-a răspuns: Eu am vorbit pe față lumii; Eu am învățat întotdeauna în sinagogă și în templu, unde se adună toți iudeii și nimic nu am vorbit în ascuns. În fragmentele sale, putem
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viața muritoare nu ar fi îndeajuns nici măcar să achite unul singur dintre aceste delicte? S-a demonstrat că nici viața prezentă, nici după moarte, judecata nu este egală meritelor. 2.1.5. Tatianus Originar din Siria, Tatianus (120-180) a fost ucenicul lui Iustin (100-165) pentru o scurtă perioadă; a fost unul dintre cei mai îndârjiți opozanți ai filozofiei grecești. Rigorismul excesiv l-a condus spre refuzul intransigent al diferitelor manifestări socio-religioase ale păgânismului, inclusiv de natură militară. În Oratio ad Græcos
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iritând divinitățile protectoare ale orașului; îndemna creștinii să jure pe împărat cu încredere și că ar fi deținut o putere izvorâtă din divinitate. Origene răspunde punct cu punct la toate acuzațiile interlocutorului: creștinii nu sunt niște revoluționari din moment ce nici primii ucenici ai lui Isus, după moartea sa, nu au organizat vreo revoltă socială. Cristos însuși este un conducător pașnic, iar adepții săi sunt izolați doar aparent, întrucât sunt inserați în corpul social al statului și colaborează activ prin rugăciune. Rugăciunea, afirmă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de Dumnezeu, sunt gata să folosească bunătatea și ocrotirea față de oameni. Recunoaște pe deplin puterea civilă atât timp cât aceasta nu intră în contrast cu cea divină, când trebuie să ascultăm de aceasta din urmă (glasul conștiinței), care e neutră față de orice altă lege. Ucenicii lui Cristos nu jură pe fericirea împăratului, care reprezintă Geniul, un demon rău, preferând mai degrabă moartea. Din Contra Celsum, VIII, 68, aflăm că acesta a voit să reproșeze creștinilor absența lor din rândurile armatei romane. Potrivit celor afirmate de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinismul era orientat pentru om și pentru mântuirea sa. Refuzul serviciului militar de către creștini este ilustrat în Contra Celsum, VIII, 73. La îndemnul adresat lor de către filozoful păgân, de a lupta și de se înrola pentru împărat, Origene îi prezintă pe ucenicii lui Cristos ca pe un popor sacerdotal, mult mai eficienți pentru cel care domnește decât soldații, care se luptă și ucid la comandă. Pentru aceasta, autorul apelează la o analogie foarte elocventă: dacă pe bună dreptate sacerdoții păgâni nu sunt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care, prin capacitatea sa de a alege binele, avea posibilitatea să rezolve chestiunile etice specifice de-a lungul istoriei sale universale. 2.2.3. Minucius Felix Pe timpul lui Alexandru Sever (222-225), în fața acuzației păgânilor potrivit căreia Cristos și-ar abandona ucenicii tristului lor destin, pe durata martiriului, și că nu i-ar fi ajutat în suplicii, ori că nu i-ar fi eliberat de moarte, Minucius Felix (150-270) le aducea exemplul comandantului care, în timp de război, își răsplătește soldații după
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a executat câțiva creștini, renunță la persecuție în timp ce alții îi ies în față spontan. Puterea de suportare a creștinilor era aceea care îi determina pe antagoniști să caute adevărul și să-l urmeze. Păgânii nu trebuiau să se teamă de ucenicii lui Cristos nefiind asociați în illicitae factiones, nerâvnind puterea și abținându-se de la res publica în măsura în care acestea erau legate de gloria pământească. Acesta este mesajul din Apologeticum 38, 3 unde activitatea, inclusiv cea politică, pare să fi fost percepută ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toate acestea, gândirea lui Arnobius, ne dirijează atenția asupra condamnării absolute a războiului și a serviciului militar, văzute nu doar ca o cauză a păcatului, ci chiar ca păcat prin natură. 2.2.8. Lactanțiu Personalitatea sa este destul de complexă; ucenic al lui Arnobius, Lactanțiu (250-327) a fost profesor de retorică latină la Nicomedia, în Bithynia, sub domnia lui Dioclețian (284-305). Atitudinea sa față de Imperiul roman este expresia unei evoluții oscilante între persecuția lui Dioclețian și schimbarea constantiniană: dacă în Divinarum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]