4,931 matches
-
unei imagini de sine. De altfel, în scrierile tânărului se poate identifica tirada virilitate-personalitate cultură, în care ideea de virilitate este strâns legata de afirmarea personalitații, pe de o parte, și de performanțele intelectuale, pe de alta. În Gaudeamus, „pericolul”, „umilința” de a se îndrăgosti sunt evocate de mai multe ori. Dar tot i se va întampla în cele din urmă, după întalnirea, în 1926, a Ricăi Stoicescu, studentă, și ea, la Facultatea de Litere. „încercam să lupt împotriva acestei patimi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mereu de prezența eternului feminin, în ipostaze succesive ale patimii, indiferenței, posesiunii, ipocriziei, simulării politicoase sau freneziei. Sandu este personajul- narator, omul matur, capabil de adorație, dornic de stabilitate și aflat într-un permanent provizorat al trăirilor interioare, datorită îndoielii, umilințelor, dorințelor și temerilor pe care le încearcă. Dania este tânăra de 19 ani, “jeune fille”, bogată, instruită, cu propensiuni spre mondenitate, care se joacă de-a dragostea și de-a viața, într-un ritm și o formulă susceptibile de convenționalitate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ea este prima vinovată...” Rezerve și reproșuri, consemnate în intimitatea creatoare a personajului-narator, nu diminuează intensitatea sentimentului, ci paradoxal, o întrețin: „eu pe Dania o consider foarte încurcată în gesturi, în fapte, în vorbe. Numai astfel se pot scuza atâtea umilințe pe care mă obligă să le suport.” Compensațiile vin dinspre senzualitatea Daniei: „Și eu am facut descoperirea: atracția pe care o degajează este de ordin senzual. Săruturile ei încep în aer, cu mult înainte de apropierea buzelor. Curentul care ne străbate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în aer, cu mult înainte de apropierea buzelor. Curentul care ne străbate numai ținându-ne de mână. Instinctele ei care o îndeamnă să facă gesturi pe care nu le-ar îndrăzni o femeie versată în practicile dragostei.” Intervin stereotipia și oboseala, umilințele și dorința de eliberare dintro relație devenită sterilă, acutizate de distanța fizică dintre Sandu și Dania, dar nu fără resimțirea vidului interior și a nostalgiei iubirii pierdute: „Câteodată cred că vindecarea nu este posibilă. Caut să mă gândesc cât mai
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
său etnic. O mică japoneză stă într-un compartiment plin cu studenți nemți beți care fac curte unei „fraulein” grasă și unsuroasă. Eroul ce participă la o conversație internațională a studenților se simte solidar cu tânăra. Aceasta, cu o profundă umilință, încearcă să ocupe cât mai puțin spațiu: „părul negru, tras cuminte pe după urechi, fața i se prelungea fără nici o încrețitură revelatoare, ochii i se deschideau catifelați, pielea transparentă tremura ușurel” iar mâinile sunt așezate ca să nu incomodeze. Eroina, cu atitudinea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
dată spiritului Evangheliilor l-ar fi făcut pe Cristian Tudor Popescu și pe toți cei pe care îi seamănă în opinii să nu mai confunde sărăcia cu duhul cu prostia. Căci nu sărăcia în duh, în sens de modestie intelectuală, umilință, măsură, lipsă de trufie epistemică o are în vedere autorul articolului „Femeia nu e om”, ci prostia în cel mai neechivoc sens. Dacă autorul crede ceea ce a scris, îi propun să facă o organizație puternică, proporțională cu influența sa mediatică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
aceasta. Corect era să fie prevăzută în buget o sumă plauzibilă, cu care să putem supraviețui în actualele condiții. Or, pentru cultura scrisă, în buget nu a fost prevăzut nici un leu. De aici vine mizeria în care ne zbatem și umilința presei culturale de a se tocmi din trimestru în trimestru cu „te miri cine, care n-a mai fost și nu mai vine” în contact cu cărțile și revistele și pe altă cale decât a scaunului pe care stă și
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
-o. Este bine ca într-o discuție despre bani să plecăm și de la aceste constatări. Aroganța nu ne-ar prinde bine, iar judecățile noastre ar fi eronate indiferent de nivelul de cunoaștere pe care considerăm că l-am atins. Puțină umilință a gestului va prinde bine, tocmai pentru că poziția asta, perspectiva asta, ne pune în situația de a ne recunoaște vremelnicia și conștiința socratică de asumare a stării de necunoaștere. Căutăm prin întuneric luminițe, care mai de care mai înșelătoare. Așa
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nimic pentru nimeni. Fără reguli, fără scrupule, fără milă. De aceea, a vorbi despre România este o întreprindere extrem de dureroasă. Este ca și cum ai iubi o femeie foarte mult și ea te-ar înșela în permanență. Este un sentiment dureros al umilinței și ticăloșiei pe care trebuie să le trăiești știind că nu le meriți, pentru că până la urmă tu, individul, oferi tot ce este mai bun în tine1222. Nu cred să existe o țară în lume în care sentimentul de destrămare să
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
cred că nu țineam atât de mult la el. Uneori apărea la mine, la redacție, cu plasa plină de ceapă, morcovi, cartofi. Avea o pensie de vreo 400 de lei, dar niciodată nu accepta să-i plătesc cafeaua, nu suporta umilințe de nici un fel. Îl lăsam să-și plătească și masa, numai să nu-l supăr. Venea, dar, cum nu puteam vorbi în redacție, unde era un du-te-vino continuu, plecam la cafenea. Când voiam să-mi iau țigări, îmi spunea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
fără să înregistrăm, despre decăderea morală și despre puterea de regenerare a românilor, am ajuns împreună cam la aceeași concluzie: că există mari șanse. Între timp mi-am amintit de o reflecție a ta mai veche, cum că „saltul de la umilință la demnitate este chiar mai mare decât saltul de la maimuță la om”. Atunci nu cumva este o contradicție între certitudinea că există această putere de regenerare și afirmarea dificultății unui asemenea salt? Înțelegi ce vreau să spun. A.B.: Da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
salt? Înțelegi ce vreau să spun. A.B.: Da. Nu este ușor să „reconstruiești” un om la 50 de ani, la 60 sau chiar la 30, să-l repui pe bazele lui normale, dar nu e nici imposibil. Ceva din umilință, din spaime, din degradare, din limitele impuse de teroare tot rămâne. Sunt lucruri, stări care se acumulează. Orice ai face, ceva din ele rămâne. Chiar dacă dispar factorii de stres, ele rămân în subconștient. Dar, o dată cu schimbarea, preocupările omului devin altele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
renașterea din 1989, opera lui Andrei Ciurunga ca și a multor alți poeți și scriitori nu a trecut decât În putine cazuri dincolo de cortina Prutului. În peisajul dramatic al locului de osândă străbăt și sclipiri de speranță evocând splendorile copilăriei. Umilința, agresiune psihică și fizică pentru unele caractere poate determina reacții salvatoare prin puterea de a transfigura realitatea, de a trezi speranța În triumful binelui, al Împăcării, al dreptății. În infernul concentrațional, al brutalității, suferinței umane, poetul are forța și ințelepciunea
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Nu ne-a spus Isus: Nu vă preocupați de ceea ce veți mânca și veți bea, căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu? Nu ne-a spus: Veți fi pescari de oameni?” Și în această neliniște (Isus lucrează și prin intermediul neliniștii și umilinței) au început să înțeleagă că ceea ce lor li se părea o chemare evidentă (Să mergem la pescuit) nu era adevărata lor chemare. Domnul se folosește de nereușită pentru a-i purifica prin amărăciune pentru a putea înțelege că fericirea lor
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ne permite să ne reevaluăm în mod ordonat dorințele noastre. Dar poate fi și periculoasă, chiar foarte periculoasă: izvorăsc reacții negative și dramatice, cum am făcut aluzie deja. Amintesc cazul unui om de bine care nu a reușit să accepte umilința de a fi retrogradat în carieră și a ajuns mai apoi să ucidă. Insuccesul a provocat în el descătușarea dorințelor care existau în el dar pe care mai înainte reușea să le domine perfect. E o imagine a ceea ce insuccesul
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ne-am trezi cu programul deja făcut de Dumnezeu, atunci nu ar mai fi nici o problemă, dar am fi niște automate, niște roboți. În schimb, noi suntem lucrători activi și creștem în mod responsabil în Împărăția lui Dumnezeu, căutând cu umilință voința Sa și purificându-ne în această căutare. Acest lucru este valabil pentru căutarea lui Dumnezeu în ea însăși, care este o creștere interioară constructoare, obositoare, și dacă mulți ajung să nu mai creadă în Dumnezeu, nu e pentru că ar
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
există încă, însă în viața mea e ca și cum nu ar exista. Nu mai e deloc în noi acea forță Pascală care ne scoate din avalanșele egoismului nostru pentru a ne lansa într-un exod continuu spre o lume a libertății, umilinței, iubirii, angajamentului. Mai mult, semnul fără echivoc al agoniei lui Dumnezeu în noi este că Domnul nu mai suscită deloc bucurie în inima noastră. Există încă, se acționează la exterior pentru El, dar nu mai reprezintă un izvor de bucurie
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
pentru a ne spune: „Cu adevărat mă iubești tu cu toate puterile tale?” Putem să o transpunem astfel pentru realitatea noastră personală: „Cu adevărat încerci să mă iubești mai mult decât orice lucru?” În rugăciune va trebui să spunem cu umilință: Doamne, Tu știi, acesta este secretul tău! Dă-mi forța de a iubi! Fă ca eu să descopăr vocația mea, nu în sfera interesului, al calculelor, doar al gustului personal, dar în sfera iubirii și prieteniei! Iată lucrurile pe care
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
pământ doar pământul se vede-n afară. [în țara mea... ] în țara mea e o veșnică primăvară. în țara mea înfloresc toate bubele pământului. tot aici, de mai bine de cincizeci de ani, îmi locuiesc și eu neputința. nevolnicia. neîmplinirile. umilința. aici mă simt eu acasă. un preș de șters picioarele la intrarea din dos. aici mă descompun de mai bine de jumătate de veac. aici mă afund, zi după zi, tot mai jos. în țara mea răsună codrul de manele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ci ia amploare. Editorialiștii americani dau cu regularitate vina pentru acest pericol pe președintele Pervez Musharraf, care a ajuns la putere în 1999 pe cale clasică, printr-o lovitură militară. Este o personalitate complexă, cu o slujbă imposibilă, lipsită de povara umilinței personale. În memoriul său, Musharraf mărturisește că este blând cu copiii mici, incoruptibil, patriot, nu își pierde cumpătul sub presiune și este iubit de soldați. El spune că a decis să preia puterea cu mare reticență, fiindcă vremurile erau disperate
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
unul în Irak în onoarea celor răniți și celor decedați, militari și civili deopotrivă. Aranjați ca liderii spirituali să rostească rugăciuni în engleză și arabă. Aduceți oamenii laolaltă întru aducere-aminte și reculegere. Rugați-vă pentru ca înțelepciunea să înlocuiască aroganța cu umilința și luați aminte la sfaturile de rămas-bun oferite anonim de un căpitan al Armatei, ce încerca să găsească un sens prezenței sale în Irak: Dacă Irakul ne învață ceva, este cu siguranță că o nouă idee nu poate fi impusă
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Iisus. A adus cu sine un vas de alabastru cu mir de nard curat și l-a oferit lui Iisus. I-a spălat picioarele cu lacrimi de căință, le-a șters cu părul său, le-a sărutat în semn de umilință. Iisus a eliberat-o de povara păcatelor, aducându-i iertarea. În Evanghelia după Luca se spune: Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: "Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apărat semenele spunând: Noi suntem fete căzute și mărturisim! Voi sunteți femei pierdute și vă ascundeți! Impresionată, actrița le-a sărutat pe frunte și a mărturisit că, deși acum este celebră, a trecut și ea prin perioade de rușine și umilință care pentru ele sunt constante ale vieții. Jenia a refuzat să meargă la control medical și s-a spânzurat. Prietena ei, Tamara, s-a străduit să strângă bani pentru înmormântare și l-a convins pe preot să-i facă o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
viața lui, l-a eliberat de promisiuni și s-a ferit din calea fericirii lui. Lucia a fugit în lume, s-a stabilit în Bologna și s-a deprins să-și câștige existența culcându-se cu diverși bărbați. A înghițit umilințe și grosolănii. Și-a căutat slujbe, dar a fost refuzată din cauza înfățișării. Tot pentru bani a acceptat să fie model demonstrativ pentru profesorul universitar de anatomie Manzoni. A profitat de faptul că a locuit în casa profesorului, o ajuta pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
stratul de brânză a rămas același. Doar gestul de a întinge în brânză s-a rărit și, ușorușor, nu s-a mai repetat! Copiii au înțeles! Au înțeles că atât a știut mătușa Ftenia să le ofere la acea masă... Umilință! - Haideți, băieți! Haideți, băieții mamii, că doar ați muncit! Haideți, băieți, că doar nu ați muncit pe degeaba. Vă dau de mâncare, iar voi nici brânză nu ați vrut să mâncați. Ei, poate mâine o veți dori! Și pune strachina
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]