4,445 matches
-
muncitorii noștri de la Iași în luna ianuarie. V.A. : Și eu, prima oară când am plecat în America, în august 1990, împreună cu Dumitru Iuga, care era preșe‑ dintele Sindicatului Liber din Televiziune, după ce mi-am dat seama că este o utopie demersul pe care-l făcusem la Aurel-Dragoș Munteanu să separe Televiziunea în două : Programul 1 al Puterii și programul 2 măcar indepen‑ dent, am ajuns până la Departamentul de Stat cerând un ajutor pentru o televiziune alternativă. A.M.P. : Nu era
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pe care-l făcusem la Aurel-Dragoș Munteanu să separe Televiziunea în două : Programul 1 al Puterii și programul 2 măcar indepen‑ dent, am ajuns până la Departamentul de Stat cerând un ajutor pentru o televiziune alternativă. A.M.P. : Nu era o utopie, dar nu eram noi destul de tari. V.A. : N-aveai cu cine discuta ! A.M.P. : În fond, dumneavoastră ați încercat. Cu Programul 2 în 1991 și în 1992 ați deschis un pic Televiziunea pentru alte figuri de oameni. Cât s-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Europene. Au fost 50 de europeni invitați să scrie câte un text de aniversare - erau texte foarte libere, nu erau texte academice. Și eu am scris un fel de scenariu, de fapt am scris o mică distopie. (Distopia este contrariul utopiei, adică este o lume organizată utopic la negativ, ca delirul unui paranoic.) În această distopie îmi imagi‑ nam Uniunea Europeană peste încă 50 de ani și mi-o imaginam destul de orwellian. Dacă vă aduceți aminte că, în romanul O mie nouă sute
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
in Comparative Religion. - (august) participă la conferințele Eranos, prezentând „Le Créateur et son «Ombre»”. 1962 ME: - apar Méphistophélès et l’Androgyne, Gallimard, și Patañjali et le Yoga, Éditions du Seuil. 1963 ME: - (august) participă la conferințele Eranos, prezentând „Paradis et utopie: géographie mythique et eschatologie”. - apare Aspects du mythe, Gallimard. 1964 ME: - Universitatea din Chicago îi conferă titlul de Sewell L. Avery Distinguished Service Professor. 1965 ME: - (ianuarie-martie) cursuri de indologie și conferințe la Colegio de México, Mexic. - (aprilie-mai) invitat la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
trăim, iar în realitate frigul, foametea, sărăcia generalizată paralizau și ultimele fărîme de luciditate. Această mare mizerie, fizică și morală, a provocat, la rîndu-i, derută și confuzie intelectuală, care încă mai persistă la aproape un deceniu de la dispariția ideologiei comuniste. Utopia comunistă, odată instalată, își creează propria mitologie. În fiecare școală exista colțul roșu, unde tronau fotografiile "eroilor" gen Olga Bancic, Vasile Roaită etc., cu biografiile lor prelucrate și unde pionierii aveau prilejul să-i cunoască printr-un veritabil ritual al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cea mai mare crimă a istoriei, comunismul", n-a fost chemată în instanță, o dovadă că războiul rece nu s-a încheiat. Dacă nazismul și-a expus și practicat doctrina pe față, nu s-a prefăcut, comunismul, sub haina unei utopii universaliste, a întruchipat minciuna monumentală a secolului trecut. În fapt, asimetria indulgenței nu este doar morală, ci una strict politică, încadrîndu-se în războiul mocnit între stînga și dreapta, ce se desfășoară, cum precizează profesorul american Martin Malia, în Occidentul opulent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mine, cel puțin -, un fapt pe care nu numai că presa Îl ignoră, dar și mulți, inteligenți comentatori ai mentalităților și ai prezentului politic de toate vârstele!, că, dacă, Într-adevăr, „omul nou” pe care-l visau comuniștii - caricaturizând o utopie veche a unor visători sociali italieni, francezi sau ruși! - nu a „apărut” pe meleagurile noastre și niciunde, răul cel mare pe care l-a făcut dictatura ceaușistă a fost nu „asasinatul și teroarea polițienească” În primul rând, atribute ale antecesorului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau adolescenței”! Dar... permanența „copilului” În viața adultă și printre gravii și preocupații adulți, atenți la interesele materiale și sociale, În primul rând, poate provoca, uneori, grave prejudicii. Iar „realizarea unui proiect adolescentin În maturitate” poate duce la ceea ce numim utopie, izolându-l pe autor sau oferindu-l ca subiect de ironii multiple, dacă nu și mai grav. Când În Riscul În cultură vorbeam de ridicol ca fiind unul dintre riscurile majore pe care trebuie să le Întâmpine un creator care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o Românie unde „ceilalți“ nu erau priviți chiar ca români.<endnote id="23"/> Și-ar fi imaginat cineva că peste puțini ani România va trece printr-unul dintre cele mai dure și mai radicale experimente comuniste? 4 Comunismul românesc Logica utopiei Nimic mai ușor de constatat și de explicat decât instaurarea comunismului În Europa Centrală și Sud-Estică. Indiferent de condițiile naționale specifice, de tradițiile culturale și politice, de raportul efectiv de forțe, comunismul a ajuns la putere exact până unde a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În primul capitol —, ele prezentau o remarcabilă varietate, sub raport etnic, religios și cultural. Nu sunt nici acum identice, dar trăsăturile deosebitoare s-au atenuat considerabil. Peste tot, comunismul a nivelat și a omogenizat (fără să reușească pe deplin; numai utopia este perfect omogenă). România este astăzi mai românească decât ieri. Această românizare era În logica statului național, dar comunismul a accentuat-o. Industrializarea și urbanizarea au deplasat spre orașe populația predominant românească a satelor (inclusiv de la o regiune la alta
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
filele jurnalului nostru literar nu reprezintă doar o manifestare a unor orgolii auctoriale, ci constituie și o cronică particulară a speranțelor și frământărilor începutului de mileniu. „Ce este Europa, cum poate fi înfăptuită unitatea ei, nu vorbim cumva despre o utopie, pe cât de frumoasă, pe atât de irealizabilă?”... Jurnalul „pe două voci” pe care vi-l propunem e situat în plaja acestei magnifice utopii. Interviurile cu câțiva scriitori europeni, colegi de-ai noștri, grupate într-un... compartiment separat (n-avem ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
începutului de mileniu. „Ce este Europa, cum poate fi înfăptuită unitatea ei, nu vorbim cumva despre o utopie, pe cât de frumoasă, pe atât de irealizabilă?”... Jurnalul „pe două voci” pe care vi-l propunem e situat în plaja acestei magnifice utopii. Interviurile cu câțiva scriitori europeni, colegi de-ai noștri, grupate într-un... compartiment separat (n-avem ce face, terminologia Trenului ne urmărește!), se înscriu tot aici. După șapte ani de la aceste neliniști și dileme dezbătute cu fervoare în anul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
degrabă cred că era nevoie „în sine” de protest vehement, anarhic și ultraradical față de ordinea instituită, am putea spune, dacă nu am părea subit cinici, că... era o revoltă contra democrației în numele „alteia”, al unei „societăți perfecte”, uitându-se că utopiile literare, aplicate în practica socială, devin iute surse fertile, invincibile, ale Crimei. „Crima în numele unei Idei”, teorie lansată de Raskolnikov și care a făcut o carieră fulgurantă, apocaliptică, în secolul trecut, ridicând din ceata neantului continente de organizare a ororii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doi, extrem de dotații sculptori Victor Roman și George Apostu. În acei ani, înainte de debut și imediat după, până prin ’64-’65, când „grupul” nostru „funcționa” într-adevăr ca o celulă compactă, tensionată, lucidă de sine, de animozitatea mediului specific și de utopia țelurilor noastre estetice, Nichita, încă de pe atunci valoarea cea mai „frapantă”, conștiința estetică cea mai formată și mai ambițioasă, părea „a se ascunde” în spatele „autorității” celor doi prieteni: Matei și Grigore. Matei, coleg de an la facultate, devenise în timp
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
disociat rapid de „ei”, deși, în formă, eram cu toții „contra tiranului”. Ceea ce mă contraria era însă faptul, menționat mai sus, că opoziția lor nu era una radicală, în fapt, ei admiteau sistemul comunist „în idealitatea sa”, uitând faptul că orice utopie axată pe nu importă care idei „generoase ale umanității”, aplicată în practică de un aparat polițienesc și ideologic primitiv - și orice putere se încarcă cu un spor de arbitrariu și de primitivism chiar și în societățile cele mai „civilizate” (dovadă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale umanității”, aplicată în practică de un aparat polițienesc și ideologic primitiv - și orice putere se încarcă cu un spor de arbitrariu și de primitivism chiar și în societățile cele mai „civilizate” (dovadă Germania hitleristă care a vrut să aplice utopia Rasei, a unei rase superioare, curate și depozitare a valorilor umanității!Ă -, devine criminală. Ce m-a supărat pe mine atunci - și mă contrariază profund și azi, încă! - este faptul că unii dintre acești ideologi de primă oră, unii risipindu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adus de jos, de la serviciul tehnic, un exemplar al romanului, eu l-am luat cu mâinile tremurânde și mi-am afundat fața în el, prima mea „odraslă ideatică”, de a cărei realitate și naștere m-am îndoit ani lungi, „vis, utopie” pentru care am dat, inconștient și sinucigaș, la o parte, într-un soi de nebunie, nu numai planurile pe care și le face orice tânăr cuminte care vrea să aducă mulțumire familiei și apropiaților, dar și strictele, elementarele necesități, intime
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai ales! - aflat într-un regim, sistem politic extremist de stânga, dușman tradiției culturale de vârf, dar și al creației veritabile în orice domeniu, științific, literar sau artistic. Mi-am afundat obrazul în paginile proaspăt tipărite ale primului exemplar al utopiei mele, ce se strecurase în sfârșit printre porțile numeroase și perfide ale atotputernicului sistem, și am tresărit: mi-am întors fața către prietenul meu care mă privea fix cu acea atenție încordată cu care vrei să surprinzi un secret. „Ai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ales în ultima sută de ani când, „ni s-a permis” să ne adunăm de pe ambii versanți ai mândrilor Carpați și să ne regăsim în interiorul unor granițe care încă generației pașoptiste și celei a lui Eminescu li se păreau o utopie romantică! Ne-am rănit și mutilat cu siguranță deoarece ne aflam „în interiorul luptei și al lagărului blestemat” și nu o (sau „îl”Ă contemplam de la distanță precum unii domni, asistați din nefericire și de un prinț al literelor cum a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se spunea între familiari, m-a sunat și mi-a cerut sfatul în legătură cu „noul profil al revistei pe care aveam să o facem împreună”. Nu știu de ce, de felul meu optimist, uneori chiar și nerealist de-a dreptul, mânat de utopiile mele, dar și de vitalismul meu ce mă împinge în unele situații discutabile, pentru o dată am fost rezervat și mi-am exprimat scepticismul față de hotărârea pe care o vor lua „cu adevărat, forurile”. Într-adevăr, „forurile” cele mai înalte, speriate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca un zeu, inconfunabil și, mai știi, nemuritor! Și atunci „munca” devine eliberatoare cu adevărat, dar nu în felul în care o înțelegeau Marx și toți materialiștii, printr-un sistem social în sfârșit egalitar și echitabil, se pare, încă o utopie și încă una din „acelea” pe care trebuie să ne ferim de a o pune în practică - și în nici un caz cu ajutorul poliției de orice fel -, ci munca devenită pasiune sau, invers, pasiunea devenită muncă „eliberează individul”: de sine-însuși, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care ne-am trăit cea mai mare parte a existenței lucide sub un regim de teroare, am... trăit, totuși! A trebuit „să trăim”, să rezistăm, în pușcăriile politice sau „afară”, în aerul dens și otrăvit al unei false și criminale „utopii” importate de la dușmanul de veacuri al României, de la ruși! Și, o dată trecută bariera brutală a stalinismului, am reușit nu numai să „supraviețuim”, dar am început chiar - ce miracol! - să sperăm și să luptăm pentru valoare, pentru adevăratele valori, pentru Tradiție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi putut satisface mai bine această curiozitate indiscretă, pe care n-o consider nesănătoasă, dacă nu în punctul de receptare a mesajului divin, acolo unde trei vise visate în același pat s-au transformat într-un coșmar politic? Întinarea unei utopii este un fapt care ne privește pe toți, într-atât s-a multiplicat la infinit această metamorfoză. N-o vom elucida recitind pentru a nu știu câta oară din Isaia ori din Sfântul Ioan, și fără a prefera drumurilor biblice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la Tolstoi. De fapt, cel de la Deganya se mulțumește, cred, să renunțe la niște reguli devenite desuete. Gata cu egalitatea salariilor, cu cantina colectivă, cu creșa comună. Sfârșitul unui ciclu: hotărât lucru, totul se petrece ca și cum ciclul de viață al utopiei egalitare s-ar învârti în jurul unei jumătăți de veac: URSS, China, Cuba... și Israel. În realitate douăzeci de ani de strălucire, după care a început declinul. Așadar, sionismul laic și socializant din secolul trecut va rămâne în anale ca "măgarul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acolo la greu nu vor fi și la onoruri, și nimeni nu ne-a pus mai bine în gardă în legătură cu acest mare procedeu clasic ca Fiul dulgherului! Care demagog a zis că lumea aparține celor care se scoală dimineața primii? Utopie de cercetaș. Circumspecții care așteaptă să bată amiaza pentru a fâlfâi drapelul reușesc întotdeauna să încaseze dividendele cele mai mari. * * * În chiar locul de unde a dispărut cadavrul Învățătorului, se ridică un chioșc din lemn sculptat, construit de greci după anul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]