12,807 matches
-
în panică. Mă uit pe geamul din spate, să mai văd o dată munții, dar în urma noastră s-a ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu carul tras de vaci sau de bivoli, mi se face repede rău. Mă cuprinde o spaimă cumplită. M-am ghemuit lângă geam, pe bancheta din spate, lângă Norița, în vârstă de doi sau trei ani, și mătușa Terica ("unchiul George" stă în față, lângă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
agitate și de zgomotoase ca străbunele lor de pe Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai vezi copii, în urma vacilor, cu bățul pe umeri, dimineața, și cu bățul târât prin țărână, seara, cum mergeam noi, mereu, plini de importanță. De altfel, nu prea mai sunt nici vaci, iar Calea Secii e năpădită de mărăcini. Nu mai poți sui pe ea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai vezi copii, în urma vacilor, cu bățul pe umeri, dimineața, și cu bățul târât prin țărână, seara, cum mergeam noi, mereu, plini de importanță. De altfel, nu prea mai sunt nici vaci, iar Calea Secii e năpădită de mărăcini. Nu mai poți sui pe ea nici cu piciorul. N-o mai folosește nimeni, e un drum mort, părăsit. Nu mai există nici gardul pe care am stat în cumpănă. E o plasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dreptul unei femei, Își vîră mîna În buzunarul pantalonilor și-i aranjează trăgîndu-i puțin la o parte și lăsînd, ca toreadorii, să se profileze cît mai bine organele genitale. Și apoi s-a luptat ca un toreador adevărat cu niște vaci Înfuriate de la crescătoria unei verișoare, iar la petreceri, cînd răsună muzica unui pasodoble, lumea Îi face loc și-l cheamă În față; atunci el străbate salonul Îndreptîndu-se nu spre fata cea mai frumoasă, ci spre cea care se află cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
co pitele des picate întinse rigid spre marginea patului. Visam? O luasem razna? Nimerisem pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-am amintit palatul decrepit din Toam na patriarhului, prin care umblau găini și unde vacile ajun geau în balconul patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară mă car din camera de culcare. Dar cum naiba să fac? Mă-ngrozea momentul când avea să zvâcnească brusc din pat, cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
roade din toate roadele tuturor pomilor; 36. să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoților care fac slujbă în Casa Dumnezeului nostru, pe întîii născuți ai fiilor noștri și ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întîii născuți ai vacilor și oilor noastre; 37. să aducem preoților, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintîi roade din plămădeală și darurile noastre de mîncare, din roadele tuturor pomilor, din must și din untdelemn; și să dăm zeciuială din pămîntul nostru Leviților, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
în toi, animalele au părăsit imașul, în timp ce moș Andrei, paznicul câmpului, poreclit, nu se știe de ce, Zgaiban, de către săteni, era la postul său. A fost de-ajuns ca unul dintre “războinici”, Titi Mușat să răcnească din toți rărunchii: “Zgaibaaan!”, ca vaca lui s-o ia la sănătoasa. Iar exemplul ei a fost urmat de toate celelalte animale. Nici unul dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii se distrau strigând
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dintre “războinici”, Titi Mușat să răcnească din toți rărunchii: “Zgaibaaan!”, ca vaca lui s-o ia la sănătoasa. Iar exemplul ei a fost urmat de toate celelalte animale. Nici unul dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii se distrau strigând porecla paznicului și văzând cum Joiana lui Titi o ia la fugă de parcă ar fi ciupit-o strechea. 6. Iar m-au furat pașii și gândurile. Nici n-am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gunoi. O lăsă pe Blackie, care scheuna întruna, înapoi în casă. Câinele îi adulmeca pulpele, având nevoie de ea. —E în regulă, îi promise animalului. În curând, totul o să fie ca înainte. Trecu la dormitor, un muzeu de dinți de vacă, minereuri colorate și sute de capace de sticlă exotice fixate pe panouri făcute în casă. Cercetă dulapul. Alături de garderoba compusă în cea mai mare parte din blugi și reiați, trei salopete cu emblema IBP atârnau pe un umeraș deasupra ghetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
distribuitori prin poștă identici, doar pentru că avuseseră inspirația să bage cirezi de Holstein în reclame. Mark râsese de ea când revenise în Nebraska din Colorado și se angajase la ei. O să te ocupi de reclamații la firma de computere cu vaci? Nu știa să explice. După câțiva ani în care i se păruse că progresează în carieră - avansând de la recepționeră în Chicago la agent publicitar pentru reviste economice în vogă în Los Angeles, apoi la mâna dreaptă și până la urmă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lung decât s-ar cuveni la vârsta ei, căutând cu disperare ceva de reparat. Avea să fie la înălțime. Mark avea să se întoarcă în curând, împroșcând vesel oglinda la loc. Ea avea să se întoarcă în țara computerelor cu vaci, unde oamenii îi respectau munca și doar străinii îi cereau ajutorul. Își masă obrajii uscați spre urechi și își domoli respirația. Termină chiuveta și cada, apoi ieși la mașină și examină conținutul rucsacului: două pulovere, o pereche de pantaloni largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mâncarea individului. E așa de bățos mereu, de parc-ar fi tot timpul la înmormântarea cuiva. Pe adevăratul Ruppie îl durea întotdeauna în cur. Știa să se distreze. Adevăratul Ruppie putea sta în camera frigorifică toată ziua, manevrând bucăți de vacă, fără să simtă nimic. Pe tipul ăla nu-l îngheța niciodată nimic. Tipul ăsta e înghețat tot timpul. Toată înscenarea e profund tulburătoare, iar Mark nu poate face altceva decât să se lase în voia ei. Îi ascund ceva, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vrei să ți-o prezint pe sora mea? O încearcă pe Duane și Ruppie. Poate că are legătură cu partenogeneza. Îți spune ceva noțiunea de partenogeneză? Cunoscută și sub denumirea de imaculata concepțiune. Rupp se înfige în Cain. Ai mâncat vacă nebună? N-are răspuns, declară Rupp. Și el e un tip foarte deștept. Dacă Rupp n-o poate descurca, e nedescurcabilă. Poate că ai încurcat întrebarea, sugerează Duane-o. Există un fenomen care se numește deformare. E ca la jocul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Fața ei se îmbujoră. Își lipi trei degete de buze și suflă peste ele. — Voiam să zic Iowa. Deși, știți cum e: Iowa, Infernal. Trebuie să te uiți mult și bine ca să vezi diferența. —Muncea într-un abator? — Nu omoară vaci sau din astea. Asta face Rupp. Markie repară utilajele. Își plecă din nou privirea. Adică le „repara“. Își înălță capul și-l privi cu atenție. Ochii ei aveau culoarea monedelor oxidate. N-o să se întoarcă prea curând acolo, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
porția ei de Supreme cu elan. N-ar trebui să comand pizza. Știu că aș putea mânca mai bine. Totuși, nu prea le am eu cu mâncatul, dacă nu ies în oraș. Mă mir că reușesc să vândă carne de vacă în zona asta. Dac-ați ști ce se întâmplă la abator... Întrebați-l pe Mark. O să vă treacă definitiv pofta de mâncare. Știți, trebuie să le reteze coarnele pentru ca animalele înnebunite să nu se împungă între ele. Pofta ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cineva cunoscut? Mark privi poza lucioasă, de format 10/15. —E... știi tu. Fata din Familia Addams. Acul oscilă la fotografia străbunicului. —Patriarhul. Gagiul ăsta? Când era copil, stătea în casa aia de pământ și prin acoperiș a intrat o vacă. Frumoase vremuri erau pe-atunci. Abatorul IBP îi produse un spasm anxios. — Aici lucrez eu. Doamne, au trecut săptămâni întregi. Sper din tot sufletul că-mi țin locul. Ce zici? Conștiinciozitatea mai durabilă decât propria-i utilitate - Weber văzuse asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pantei, se măreau până deveneau alte vehicule rapide, pe care mașinile din prim-plan se chinuiau să le depășească. N-aveai cum să-ți dai seama unde avea loc cursa. Undeva în pustiu. Într-un stat înapoiat, cu mai multe vaci decât oameni, la jumătatea distanței dintre prerie și deșert. Câteva rulote, benzinării, malluri - decorul tipic din inima Americii. Pentru câteva secunde, plouă. Apoi, ploaia se transformă în lapoviță, iar lapovița în ninsoare. Lumina zilei se stinse în întuneric. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o poveste veche, neîncheiată. —Să muncim? spuse Duane. E duminică, pentru numele lui Dumnezeu. Din Mark se scurse un chicotit. —Nici măcar Dumnezeu nu s-a omorât cu munca tot timpul, doamna sergent. —Plecați, spuse ea. Duceți-vă să omorâți niște vaci. Rupp schiță un mic zâmbet de reclamă și își mângâie obrazul cu dosul unghiilor. —Las-o baltă, donșoară Gandhi. De fiecare dată când muști dintr-un burger, înghiți o bucată de vacă. Știi ce cred eu? Băiatul ăsta al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Plecați, spuse ea. Duceți-vă să omorâți niște vaci. Rupp schiță un mic zâmbet de reclamă și își mângâie obrazul cu dosul unghiilor. —Las-o baltă, donșoară Gandhi. De fiecare dată când muști dintr-un burger, înghiți o bucată de vacă. Știi ce cred eu? Băiatul ăsta al nostru are dreptate. Teroriștii arabi au răpit-o pe Karin Schluter și au înlocuit-o cu o agentă străină. Duane Cain îi aruncă o privire nervoasă lui Weber. Dar Mark se mulțumi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
merge, spuse el. Dar femeia asta trebuie să aștepte aici zece minute după ce plecăm noi. Nu vreau să încerce vreo porcărie. Aerul era saturat de bălegar și pesticide. Câmpurile - plante încâlcite de soia, porumb înalt până la genunchi, pajiști împestrițate de vaci ce-și acceptau soarta cu resemnare - se desfășurau în toate direcțiile. Când Karin ajunse la Homestar, Mark stătea pe veranda din față, cu capul în poala lui Bonnie, și plângea. Bonnie îi mângâia puful de pe cap, străduindu-se să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pământ, care se întindea până la linia orizontului, cu un firicel de asfalt topit care-l arsese pe mijloc. Mark rătăcea pe șosea, la fel de uluit ca și cireada de Simmental de pe delușorul aflat la trei sute de metri în dreapta lui. Doar că vacile rătăcitoare nu clătinau din cap. În ce direcție mergeam? Ea arătă spre vest, înapoi spre oraș. Oricare ar fi fost probele pe care le căuta, acestea fuseseră de mult spulberate de niște forțe chitite să-l radă de pe fața pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
placă. Rupp încuviințează. Vita n-are cum să fie mai dolce decât acum. Într-o zi ca asta se cere un pic de poezie. Recită-ne și nouă o poezie acolo, Cain, vrei? Aș prefera să scot bășini din curu’ vacilor, spune Cain. Rupp dă din umeri. E o cireadă pe dealul ăla. E America ta. Dă-te-n bărci. Duane propune să exerseze trasul la țintă, dar Rupp îl pocnește în moalele capului. Nu se trage în Cathartes aura. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au venit doctorii. În afară de mine. El a plecat. A anunțat accidentul. Rupp clatină din cap, cu o bere rece lipită de el. Nu, nu, frate. Dac-ai fi văzut... Se bagă și Duane. Frate-miu, mașina ta arăta ca o vacă Angus mare și bătrână, scoasă din mașina de tăiat. A fost poza în ziar. Nimeni n-a ieșit din așa ceva. E un miracol că tu... Mark Schluter se enervează puțin. Răstoarnă grătarul. Un cărbune se rostogolește și-i afumă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
familia ei când era mică? Nu se poate abține să nu răspundă: Cea mai în formă familie, Târgul statului Nebraska, 1951. Ținut de un fel de societate națională de eugenie, zice ea. Îi jurizau după dinți și păr, ca pe vaci și porci. Și luaseră medalia de aur! De bronz, o corectează el. Mă rog. Chestia e că toată viața l-a ținut de rău pe Cappy pentru că a poluat genele și că ne-a făcut pe noi. Recită întruna chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să fiu cu copilul. Îl iubeam enorm, dar nu puteam să fac totul. Pe vremea aia nu se găsea carne. Trebuia să stăm la coadă la carne o dată pe săptămână, câte 88 opt ore, să facem rost de carne de vacă. Eu nu puteam să-i dau lui în biberon carne de pui sau de porc. Deci trebuia să iau carne de vacă macră, pe care s-o pasăm - n-aveam mixer pe-atunci, aveam doar o sită. O fierbeam și
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]