4,976 matches
-
lui pentru a se întoarce în misiune sau în apostolat cu puteri reînnoite. Toma de Celano l-a descris pe Sf. Francisc „Atunci când în rugăciuni slujitorul lui Dumnezeu este vizitat de Domnul (In. 6, 5 și Lc. 18, 13) cu vreo nouă mângâiere trebuie înainte de a termina să-și ridice ochii spre cer și să-i spună Domnului cu mâinile împreunate: O, Doamne, Tu mi-ai trimis din cer această dulce mângâiere mie, nevrednicul păcătos; eu ți-o restitui ca Tu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
văzut cum cădeam când în dreapta, când în stânga, când de-a berbeleacul. O văd că se amuză și în loc să mă certe , o aud chemânduămă la ea. —Tomică, așa mă chema ea, ia du-te în hambar, vezi, este un sac de vreo 25 kg. cu porumb, ia l și du-te la moară, macină-l ! Era ultimul porumb din grădina noastră , recolt at de pe cele 9 10 prăjini cultivate, nu ne ajungea până la noua recoltă, dar pentru că venea Paștele trebuia s o
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
aud pe mama că-mi atrage atenția: — Vezi, să-mi facă făina bună, măruntă! Distanța până la moara lui Budacă era cam de 600-800 de metri, funcționa cu apă din gârla care trecea prin fața casei noastre. Când ajung la moară, erau vreo 5-6 oameni care își așteptau rândul. Ghinionul nostru că tocmai atunci fereca piatra morii și mai dura lucrul cam două-trei ore. În plus mă nelinișteam că făina nu va fi pe măsura pretențiilor mamei. E drept, totdeauna când fereca piatra
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
însoțească, unii din ei ajungând prizonieri în Uniunea Sovietică și repatriați, întâmplător, și după 10-15-20 de ani de la terminarea războiului. Țin minte că într-o duminică, dimineața, la locul unde la noi funcționau și cele două cârciumi, s e adunaseră vreo șase mineri, dar și copchilăraie care căscau gura să afle ce mai discută minerii despre întâmplările vremii. Unul din cei șase, un uriaș, cam de aproape doi metri statura, cu ceas de buzunar, legat în lănțișor la buzunarul pantalonilor, se
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Ilea na, tocmai ieșise din ogradă și cobora râpa să treacă gârla s ă ajungă la vecinul Furnică, să împrumute niște făină de grâu, pentru că se apropia paștele. Când cobora, iată se întâlnește cu Simion, copilul înfiat de unchiul. Avea vreo zece ani, dar era mereu pus pe șotii. Am să te sperii, țațo, i-a zis el lui sora mea, și a scos drept demonstrație a adevărului capsa explozivă de la un cartuș, care se mai găseau încă pe toate marginile
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și ai mei ? Aveam convingerea, mă alimentam eu cu o astfel de credință, dă, eram tânăr, nu, că tinerii, în împrejurările acelea, puteau privi viitorul lor cu speranță și cu încrederea nezdruncinată că orizon uril ne apar ineau. Participasem la vreo două trei întruniri prin sălile Iașiului, unde ni se vorbise cu înflăcărare despre asemenea posibilități. După copilăria mea zdruncinată, cu fapte și întâmplări trăite doar în suferințe, trebuia, parcă sosise clipa să sperăm într-un viitor mai bun, pare lozincard
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
razna, trebuie să precizez că aceasta s-a întîmplat cînd am ajuns la Biroul de Voiaj de lîngă Gara de Nord, singurul care elibera bilete internaționale de tren. Doar că m-am prezentat cu o listă reprezentînd un drum sinuos, care parcurgea vreo cinci țări, cu opriri în nenumărate orașe, astfel încît, după ce am ajuns în fața ghișeului, biata funcționară s-a uitat năucită, cînd la mine, cînd la itinerarul meu, pentru ca, pînă la urmă, să-l întindă unei colege mai în vîrstă, gemînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de o curățenie dubioasă licoarea tare și din păcate caldă, ce mi-a fost oferită. Între timp, Ricardo Giorgio (care-o fi numele și care prenumele?) răscolește în vraful de pînze și smulge triumfător cîte una, rezemînd astfel de masă, vreo cinci șase tablouri cît toate zilele. Ia apoi unul dintre ele și-l întoarce brusc către mine: "Ce zici?" Ce să zic? Desigur, orice ar fi, nu pot să-i spun că nu-mi place, dar adevărul este că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
putea limpezi fața și mîinile acoperite de praful greu și gros al Karakorumului. Ganjur se uită la mine cu un uriaș semn de întrebare în priviri: Care apă? Aceea albastră: rîul sau lacul acela frumos. Vizibilitatea trebuie să fie de vreo 40-50 km, deci, cam într-o oră, ar trebui să fim acolo..., repet cu voce tare socoteala pe care mi-o făcusem în gînd cu cîteva clipe mai înainte. Nu e nici o apă, zice Ganjur și-i spune ceva în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ale soarelui, căzînd vertical prin deschizătura acoperișului. Căldura provine de la o mică sobă de tuci al cărui coș se înalță prin aceeași deschizătură și în care o femeie tînără și frumoasă îndeasă găteje și bulgări de bălegar uscat. Întreaga familie vreo opt sau zece suflete se adună în jurul nostru. Lepăd cojocul și șalul uriaș în care înfruntasem gerul și vîntul usturător al deșertului și ne așezăm pe două taburete micuțe. Ganjur, Sandan și bărbații familiei se lasă la pămînt, în jurul sobei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe care le deține familia. După noi, castronul cu brînză și lingurile trec la Ganjur și la Sandan, apoi la gazde. Sătui pînă la refuz, suntem invitați afară, în fața iurtelor, pentru a admira herghelia. Fiica cea mare a familiei are vreo 7 ani, vîrstă la care, în mod normal, se poate cîștiga "nadom"-ul5 la Ulan-Bator. "Caii iuți" sunt aleși cam trei-patru dintr-o sută și pe un astfel de cal se aruncă mica noastră gazdă, așezîndu-se temeinic într-o șea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
anvergură de 78 m ne dă senzația de a fi un mușuroi de furnici amărîte, la picioarele unui stejar secular. O armată de stewardese de o uluitoare frumusețe ne întîmpină de cum punem piciorul în burta monstrului. În clasa economică suntem vreo 400 de pasageri și fiecare dintre noi este îndrumat spre aleea în care își va găsi locul. Fluxul este continuu, fără cea mai mică ezitare, ca o mașinărie perfect unsă. Nu pot să nu încerc să-mi închipui cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și acesta începu să ardă cu o flacăra albastră, incandescenta. Lăură o lua în brațe, mângâind-o, încercând să-și înăbușe durerea. După mintea ei imagina dialoguri: cu directorul, cu dirigul, cu Emil, referitoare la „monstrul” de profesor. Își imagina vreo câteva minute posibile variante de a povesti cele întâmplate. Lăură era ferm convinsă că într-o zi ea va deveni celebra, cu frumusețea și talentul pe care-l avea, dar mai ales se consideră deosebit de inteligență și extrem de muncitoare pe deasupra
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
acord cu purtarea lui? Emil îi aruncă o privire admirativa, dar Lăură stătea cu ochii ațintiți în pământ. - Bine , dar se și contrazice! Nu să pretindă că- și iubește nevasta și în același timp pe mine......și, probabil, pe alte vreo câteva... - Se teme că te va pierde!... - Ce vrei să zici? Nu este ceva despre care să- ti permiți să emiți tu păreri imuabile. El tăcu, apoi pufni pe nas: - Credeam că avem aprobarea ta. Apoi continuă: - Și dacă nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și....multă nesimțire. Dacă măcar l-aș iubi câtuși de puțin, hai, treacă-meargă, dar așa..... - Trebuie să încerci să-l suporți.... Sună ciudat, dar trebuie!.. Lăură se simțea din ce in ce mai stânjenita și totuși continuă: -Pentru că vrei să faci din mine vreo agenta secretă , nu? El nu spuse nimic, iar atunci când vorbi vocea îi era parcă șoptita, încât ea desluși cu greu cuvintele. - Doar o întâlnire secretă. Doar o dată!..Ea îl privi fix și întreba brusc: - Când?.. Unde?.. Cât timp?.. - Nu se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
era șeful restaurantului unde fusesem în seara precedentă) a plătit o excursie în Turcia. Ar trebui să plece mâine, dar anumite probleme îl rețin puțin în țară ... și nici eu nu pot pleca de la serviciu, deoarece trebuie să-l înlocuiesc vreo cinci-șase ore. N-ați dori să mergeți dumneavoastră în locul lui?.. Laurei, propunerea i s-a părut prea bruscă, presantă chiar, o luase complet pe nepregătite. - Dar, spune ea, nu am bani acum... - Nu-i nimic, o sa mi-i dați în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vroia să-l facă să înțeleagă că pe ea Securitatea a protejat-o, n-a deranjat-o cu absolut nimic niciodată, întrucat e o mare patrioată, iar ei nu aveau treaba decât cu trădătorii de țară. Îi dăduse că exemplu vreo doi-trei scriitori cu nume de rezonanță ,,mondială” care plecaseră din țară la comanda Securității, deoarece li se descoperiseră în pereții casei documente compromițătoare în care își trădaseră țară și interesele naționale. Îi desconsidera pe toți cei plecați, îi consideră lipsiți
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
veneau în memorie secvențele în care Pacepa descria cum înotau amândoi în Marea Neagră. - Nu ți se pare că relația noastră e absolut minunată? o întreba el. - Desigur. - Pentru ea, anii aceștia fuseseră destul de grei. Trebuia să se ascundă mereu. Avea vreo șase peruci cu care „se strecura” ușor în mașină, apoi lua calea necunoscutului, cu ochii mereu ațintiți la oglindă retrovizoare pentru a se asigura în primul rând că nu este „filata”. Era că o adevarată lupta pentru supraviețuire. Era absurd
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
tehnologia. În aceste condiții a început să se vorbească despre război, mai precis despre o intervenție-fulger a americanilor cu scopul de a distruge instalațiile nucleare iraniene. Bush are, însă, mari probleme cu Irakul și chiar dacă a trimis, zilele trecute, încă vreo câteva mii de militari în Irak, rămân la părerea că el are deja o strategie de retragere. Aici intervine rolul Israelului. Evreii au arătat clar, încă de la nașterea statului lor, în 1948, că nu glumesc când este vorba de securitatea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ne putem mândri că avem "victime colaterale" căzute fără vină, cum ar veni în cel mai important conflict al momentului, cel din Irak. Au mai fost câteva, dar cele mai celebre sunt ultimele trei: doi muncitori care au stat închiși vreo trei luni într-o închisoare americană de la fața locului și ministrul de Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, ieșean de baștină. Primii doi au filmat nu știu ce într-o bază militară, iar al treilea a căzut făcând naveta între cele două palate, uitând
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
fost o perioadă membru al acestei Adunări și am participat la prima ei sesiune de după aderarea României, în iunie 2004, la Bratislava, în Slovacia. Atunci mi-am dat seama că această Adunare n-are nicio putere; am discutat între noi vreo câteva zile, ne-au dus pe la fel de fel de recepții și locuri istorice, Jirinovski ne-a amuzat ca de obicei cu snoavele lui, dar nu s-a luat nicio hotărâre, și chiar dacă s-ar fi luat vreuna, tot n-
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
mare distanță de casă, aflați în conflicte care n-o privesc direct. De aceea, eu cred că noi dăm o prea mică atenție unei probleme care ar merita o dezbatere serioasă. Cazul celor doi români rătăciți în Irak și reținuți vreo trei luni de americani a fost folosit ca armă în războiul politic intern, mascând adevărata problemă: dacă și de ce mai este necesară prezența soldaților noștri în Irak? Nu mă hazardez să dau un răspuns hotărât pentru că încă nu am toate
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
30000 de km2 mai mică decât România; populația, însă, se ridică la doar 9 milioane și jumătate. Interesant este că decalajul numeric între bărbați și femei în favoarea femeilor, fenomen generat de război, se menține și azi; am înțeles că sunt vreo 600.000 de femei "în plus". Nu știu dacă cifra este reală sau nu, dar știu că au venit la mine mai multe fete și femei tinere cu rugămintea să le ajut să obțină o viză pentru vreo țară din
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
vreo țară din Vest cu unicul scop de a-și găsi un soț. Marea majoritate se consideră bieloruși, în vest (Brest, Grodno) există mulți polonezi, dar nimeni nu poate afla câți anume pentru că ei înșiși, adică polonezii, spun că sunt vreo 400.000, în vreme ce autoritățile bieloruse susțin că sunt mult mai puțini. În est, în regiunea Vitebscului, există o minoritate rusă se pare destul de puternică; în sud locuiește și un număr imprecis de ucraineni. Statul bielorus are probleme, uneori foarte dificile
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
la o populație de sub 4 milioane de locuitori. O perioadă, s-au înțeles. Sistemul politic reflectă compoziția religioasă: președintele țării creștin, primul ministru musulman sunnit, președintele parlamentului -musulman șiit, iar în parlament, raportul era de 6 creștini la 5 musulmani. Vreo câteva decenii după independență a fost liniște, iar țara s-a dezvoltat uimitor, Libanul fiind supranumit Elveția Orientului. Dar cine poate trăi izolat în ziua de azi? Libanul a avut și are nenorocul unor vecini periculoși, nu atât prin dorința
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]