4,573 matches
-
țin minte cine sînt, de ce mă aflu aici, și de ce coboară asupra mea vulturul. Atunci n-ar mai avea nevoie să mă țină legat În lanțuri de stîncă. M-ar putea elibera, deoarece aș rămîne robul indiferenței mele, lîngă un vultur inexplicabil. Aș umbla ducîndu-mi stînca peste tot... Dar vulturul Îmi rupe rana abia Închisă. Și Îmi aduce aminte din nou: eu sînt cel care am furat din Olimp focul! Aș fi putut să fac asta și pe urmă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de ce coboară asupra mea vulturul. Atunci n-ar mai avea nevoie să mă țină legat În lanțuri de stîncă. M-ar putea elibera, deoarece aș rămîne robul indiferenței mele, lîngă un vultur inexplicabil. Aș umbla ducîndu-mi stînca peste tot... Dar vulturul Îmi rupe rana abia Închisă. Și Îmi aduce aminte din nou: eu sînt cel care am furat din Olimp focul! Aș fi putut să fac asta și pe urmă să le cer zeilor iertare. Dar n-am furat focul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Într-o singurătate fără speranță, ca să nu am nevoie de zei și să-i pot disprețul. Pentru că oamenii au focul și totuși se tem. Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol... Auzind cum vulturul bate din aripi, toate amintirile mele se stîrnesc. El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
toate amintirile mele se stîrnesc. El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a umplut inima atunci. Vulturul care vine să-și mînjească ghearele În sîngele meu mă ajută să simt limpede. Nepăsător, aș fi altul. Rănile mele s-ar cicatriza și treptat pielea mea ar deveni cenușie. Nu m-ar mai durea nimic și nu mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
treptat pielea mea ar deveni cenușie. Nu m-ar mai durea nimic și nu mi-aș mai aminti nimic. Aș simți numai soarele Încălzindu-mă ca pe o șopîrlă ce se face una cu piatra pe care doarme. Căci nu vulturul, ci stînca amenință să mă devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu Învins. Simțind gheara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
soarele Încălzindu-mă ca pe o șopîrlă ce se face una cu piatra pe care doarme. Căci nu vulturul, ci stînca amenință să mă devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu Învins. Simțind gheara ascuțită a vulturului, mă năpădesc amintirile ce-mi redau libertatea față de cerul indiferent de deasupra mea. Cunosc un secret, fatal pentru desfrînatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
amenință să mă devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu Învins. Simțind gheara ascuțită a vulturului, mă năpădesc amintirile ce-mi redau libertatea față de cerul indiferent de deasupra mea. Cunosc un secret, fatal pentru desfrînatul stăpîn al Olimpului, În schimbul căruia el l-ar trimite Îndată pe Heracles să mă dezlege. Dar zeii nu pot fi detronați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
secret, fatal pentru desfrînatul stăpîn al Olimpului, În schimbul căruia el l-ar trimite Îndată pe Heracles să mă dezlege. Dar zeii nu pot fi detronați decît astfel. A-i disprețui Înseamnă a-i face vulnerabili. Căci din moment ce ei au trimis vulturul, Înseamnă că nu mi-au iertat Întîmplarea cu focul. Îi Înfurie memoria mea și vor s-o rupă În bucăți; dar vrînd să-mi ucidă amintirile, mi le Îndîrjesc. Mă simt puternic și liber, iar buzele mele În loc să surîdă, tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
morale are admirația noastră, deoarece e mult mai simplu să murmuri În barbă eppur, si muove și să pleci nestingherit decît să stai pe un munte bătut de ploi și dogorit de soare, legat În lanțuri și sfîșiat de un vultur. Dacă l-am crede pe Hesiod, Zeus l-ar fi trimis el Însuși pe Heracles să-l dezlege pe Prometeu ca recompensă pentru că l-a avertizat totuși, pretinde autorul Teogoniei, asupra pericolului de a se culca cu Tetis Întrucît copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
disprețul care constituia grandoarea lui. În fond, acest ciob de stînca e totul. Nu trebuie decît această mică rană pentru un pustiu friguros pe care nici un alibi și nici o compensație aparentă nu vor izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea era mai liber decît cel ce se amuză, la Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul său bizar. Dar fără orgoliul titanului cerul ne-ar omorî. Acest orgoliu e focul. Iar arta a aspirat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și obișnuindu-ne cu ideea că avem dreptul la mai multă mîndrie. O toropeală Îl cotropește uneori pe titan, din pricina luminii care inundă muntele. Toate suferințele sale s-ar rezolva dacă ar uita povestea focului. Nu, n-o va face. Vulturul trebuie să coboare acum din nou. Narcis Primul dintre grecii antici care a Încercat să ducă la ultimele consecințe deviza ce va fi scrisă mai tîrziu pe templul lui Apolo, a sfîrșit prin a se sinucide. Legenda a avut Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
opune tabloului lui Bruegel VÎnători În zăpada. La Bruegel, zăpada se transformă În lumină pe care se proiectează caligrafia emblematică a unor copaci desenați meticulos și aproape carbonizați; lumina rece a zăpezii Învăluie totul, case, vînători, cîini, arbori, și un vultur „taie orizontul diametral” ca În iernile lui Bacovia; aripile sale negre vor stîrni parcă liniștea aceasta Înghețată, bîntuită de mituri nordice și aștepți ca aerul să sîngereze În urma păsării răstignite În zbor. Întorcîndu-ne la lucidul Poussin, să ne amintim că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o șuviță de sînge În noapte, la brazii care strălucesc roșii pe munte, e ora care mi-a răscolit totdeauna sufletul, și mă gîndesc că, fără să vreau, zeii mi-au trimis speranța cum i-au trimis fratelui meu, Prometeu, vulturul pentru a-i ține cugetul treaz. De ce-ar trebui să văd un rău În ceea ce mă Îndeamnă să Îndrăznesc?...) Epimeteu repune totul În discuție Îndoindu-se că grecii erau Îndreptățiți să considere speranța un rău... Poate, În măsura În care, alinînd suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
este cea mai organică aspirație apriorică a spiritului omenesc. Receptarea de excepție a cuvântului, a limbajului poetic se datorește tocmai potențialului iradiant de eliberare din lumea comună. Fiecare poezie posedă capacitatea ei de smulgere, de înălțare: zbor de ciocârlie, de vultur sau, la cei foarte rari, zbor de pasăre măiastră, așa cum are loc în lirica lui Hölderlin sau Eminescu zboruri care efectuează epoche-ul, punerea în paranteză a nesemnificativului, a comunului, a zilnicului. * Gândirea poetică vorbește despre metafizică în vibrații și iradieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
purpurie, Aș pune lege lumii rîzîndul tău delir, Aș face al tău zâmbet un secol de orgie, Și lacrimile-ți mir. Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. Și pasu-n urma-ți sboară c-o tainică mânie, Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit, Cu fruntea-nvinețită, cu fața cenușie Icoana ce-a iubit. {EminescuOpI 23} JUNII CORUPȚI La voi cobor acuma, voi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
toată, Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată, Tristă-i firea, iară vântul sperios v-o creangă farmă - Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. Șapte ani de când plecat-ai, sburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț Și cercând ca să adune într-un cârd bobocii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaș covor, Vede țară lângă țară și popor lângă popor - Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsă-mpărăție sub o umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri, pân-la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător, Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Sgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n pelin; și totuși, în suflet, iar au înflorit magnolii. Inima îmi arde ca pe jăratic, lin: mi-e dor de-o viață plină și fără de orgolii! Visul unei nopți de primăvară Prin visuri, noaptea, șerpii îmi dau ocol iar vulturii simt miros de carne moartă. Asist neputincioasă la spectacol, cum ielele îmi descântă altă soartă. Uit să mă-ntorc în mine și rătăcesc aiurea. Mă ascund prin vechiul labirint. Poate e un joc și doar mă amăgesc; și amintirile mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
echilibrul. Apoi îmi ridic ușor mâinile, cu mare atenție să nu-mi pierd echilibrul. — Acuma întinde-le complet spre laturi... zice instructorul. Brațele deja îmi sunt desprinse de corp, dar le întind mai tare, cu atenție, până când sunt ca un vultur cu aripile deschise, susținută numai de picioarele lui Finn. Pentru câteva secunde minunate, plutesc acolo, neștiind dacă să rânjesc la Finn, care e și el cu gura până la urechi sub mine. Apoi începem să ne bălăbănim mai tare și Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
6 august 1945 la ora 815 la Hiroshima. Și în clipa în care mai trecea un tren, se auzeau din depărtări străbătute și șoselele și forezele prin munții pietroși ai minerilor și zăpezi foșnind pe crestele, pe care stăteau înțelepți vulturii, la gurile peșterilor rătăceau sfinți și foarte departe trenul de la ora 23:57, de pe traseul Arad, Radna-Săvârșin, Deva, Simeria, Orăștie, Sibot, Vințu de Jos, Alba-Iulia, Teiuș, Aiud, Războieni, Câmpia-Turzii, Cluj-Napoca, Gherla, Dej, Beclean pe Someș, Salva, Coșbuc, Telciu, Fiad, Romuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
foișoarele acoperite cu zăpadă din trecut, în timp ce noi ne strecuram în șir indian prin noaptea de vară a grânelor noastre frumos foșnitoare. Dar nu vântul vălurea grâul și izbea știuleții, era Căpcăunu, zburând pe deasupra imensei câmpii, urmărind cu ochii de vultur pe repetenții lui dragi ce trebuiau să fie la școală, fix la miezul nopții, ultimele două ore, între orele 3 și 5 dimineața urmând a fi de matematică, da, urmând. A dat ocol foișoarelor, se așeză pe creasta zidului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
după bicicleta promisă de tatăl său din prenaștere își amintește Șepcarul pentru că toți repetenții trebuiau să poarte șapcă. Și după ce îi mână din urmă încolonați câte doi, ca pe niște criminali periculoși pe străzile Brăilei, Căpcăunu își desfăcu poalele de vultur și dispăru în neant. Lumea nu avea timp să se uite la niște pârliți de repetenți, așa că ne-am luat tălpășița. Priviți strigă Tomaida moare Căpcăunu! Și într-adevăr, o reptilă uriașă se zbătea să ajungă la fântâna cu cumpănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umbrele sunt rele. "Au ajuns!" "Au ajuns!" Într-adevăr, au ajuns. Pe strada din fața școlii se auzeau motoare mari, ordine și țipete ale civililor. Gălăgia ajungea până la noi, sus, pe acoperiș. Gardienii ajunseră, iar deasupra lor se învârteau în cerc vulturii negri ai morții. Soarele începea să-și piardă puterea asupra pământului. Umbra eternității începea să se facă simțită. Au ajuns, Corvium! zise Vladimir liniștit. Așa-i! Dar au ajuns prea târziu. Noi eram pregătiți să-i întâmpinăm cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cum mă uit, mamă? — Nu sunt nebună. Nu o să mă duci la azil. — De ce spui asta? Știu că voi, băieții, vreți banii. De aceea vindeți casele din Vail și din Virgin Islands. Pentru bani. Sunteți lacomi, cu toții. Sunteți ca niște vulturi, care așteptați ca părinții voștri să moară. Iar dacă n-o să murim, o să ne ajutați voi. O să ne duceți la azil. O să ne dați la o parte. O să ne declarați nebuni. Ăsta e planul, nu? Vânzătoarea se întoarse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
hârtie, în cronica aia teatrală, nu vrea să-i vadă Neli privirea, strânge din buze, pleoapele i se adună într-o linie-laser, ochii ei pătrunzători trec prin text, parcă hipnotizează cuvintele, le prinde și le ia cu ea, expresia de vultur e izbitoare. Mă rog, e viziunea ei!, își schimbă privirea, glasul, încearcă să recite cald-artistic, așa cum vorbea când înregistra clipurile publicitare de la televiziune, când încerca să își moduleze glasul și silueta după textul în care vorbea de una, de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]