5,438 matches
-
adâncă și lutul era azvârlit numai în dreapta, alcătuind o movilă, pe care stătea pretorul, înălțîndu-se deasupra tuturor, ca și cum el ar fi trebuit să... În stânga, la marginea gropii, un coșciug de brad, gol, descoperit... Capacul, cu o cruce neagră la mijloc, zăcea alături de o cruce mare de lemn, pe care scria, cu slove strîmbe: Apostol Bologa... Numele i se părea străin și se întrebă aproape supărat: "Oare cine să fie Apostol Bologa?" ― Gata?... Gata! strigă pretorul, pe movila de pământ, fluturând o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se baza mai mult pe contraste decật pe asemănări. Eu, blondă naturală, visătoare și pasională, el, un brunet veritabil, echilibrat și energic, dar mai ales foarte sever cu sine însuși. Continuam să mă las legănată de vis, închipuindu-mi că zac într-o barcă plutind pe ape printre nuferii lui Manet, gậndindu-mă că singurul lucru care ne-ar putea face fericiți este contopirea cu ora miraculoasă a tinereții, această fiară sălbatică care devorează totul în cale. O iubeam acum cu ardoare
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să afle că venisem acum pentru el, doar pentru el, pentru că așa simțisem eu în absența lui, că în noi sau nicăieri se cuibărise veșnicia. Trecutul și viitorul deveniseră două file ale aceleiași cărți nescrise încă. Un regat, un paradis zăcea în mine, unde hoinăreau amintiri eterne. El însă învățase de la viață că iubirea triumfă asupra morții, asupra oamenilor și asupra timpului. Cu o zbuciumare trează, vie și veselă, m-a condus în dormitorul unde urma să rămận peste noapte, întrebậndu-mă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr-de număr Nu-mi lași o urmă, dona Sol. Chiar de luceafărul de seară Te tem, căci dulce arde el, Când treci frumoasă și ușoară În umbra negrului castel... De aș zăcea rănit de moarte Într-un genunchiu eu tot mă scol; Tinzîndu-mi dreapta de departe Mă-nchin la tine, dona Sol. ............................... Când luna trece în uimire Spre-a face-al mărilor ocol, Ea, luminând a mea iubire, Te lumineze, dona Sol
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
privatizat imensele ostroave astrale. M-a fascinat întotdeauna moș Gheorghe, acest Voltaire al nostru în opinci. Avem multe informații, dar nu le putem solidariza între ele. Marile idei există de când lumea. Filosofii contemporani se încaieră doar de la nuanțe. Multe creiere zac în conservare. Omului contemporan i se îneacă visul în informații. Marile spirite savurează provocarea. Nu putem aborda convingător absurdul decât punându-ne făină pe obraji. După orice da, nehotărâtul adaugă un dar. Reședința terestră a neantului rămâne tot omul. Polemicile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Poate în tinerețe și balenele au fost sirene. Acceptăm ușor să fim trepte, numai dacă generațiile viitoare vor veni cu tălpile curate. În disputa cu sensibilitatea artistică, instinctele au făcut pasul la ofsaid. Stratul de civilizație este epidermic. Sub el zac milenii de sălbăticie. Se crede că pe Neanderthal l-a ucis consumul de carne. Homo videns este însă mult mai carnivor. Încercăm, precum virușii, să ne adaptăm la orice condiții. Fiindcă nu mai are coadă, omul dă din coate. Curge
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
umană se află într-un cerc cu raza din ce în ce mai mică. Alcoolul arde tristețea derapajelor utopice. La noi, schimbarea guvernului înseamnă, de regulă, convertirea odelor în înjurături. Avem în jur câțiva prieteni, destui dușmani și o infinitate de fețe indiferente. Viciile zac în noi în așteptarea unei crevașe care să le înlesnească izbucnirea. În tranziție, termină unii facultățile fără să le înceapă. Pe inerția noastră își construiesc alții reputații. Televiziunile comerciale respectă gustul public. Dacă îi place mămăligă, spun ei, de ce să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
atât de mult în urmă, Nu știți că fericirea nu mai vine înapoi? Merge înainte ca o brumă. Sunteți nemângâiați și lacrimi cad, Plouă pe voi cu amintiri fierbinți, Nu căutați în urma celui drag Căci veți găsi doar umbre care zac. El a plecat și voi vreți să îl vedeți, Dar orbiți în neștiința celui drept. De ce când iar în minte el apare Voi tremurați și vă visați în al său piept? De ce sunteți atât de stăruitori De lacrimile ce cad
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de vinovăție. Propria mea mamă murise în 1963, când eu eram departe, în Vietnam. Avocatul familiei fusese cel care se ocupase de înmormântare. Mi se întâmplase adesea, în nopțile fierbinți din junglă, să-mi imaginez casa pustie în care ea zăcuse. Mi se părea, atunci, că asta era tot ceea ce puteam face spre a mă apropia de realitate. Asemănarea dintre cele două situații mă deprima. Am încuiat ușa, am tras ceasul, reașezând greutatea în dreptul anului 1966, și m-am reîntors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
moarte. Restul erau numai automatisme. Metodă garantată dacă ai inimă să dai într-un animal sau om! Bărbatul se întinse peste tetiere îi prinse mâna blând și o sărută atât de ușor că aproape nu simți, refuzând nepăsător banii care zăceau pe banchetă. Zăpăcită a stat în cumpănă analizând acest gest tardiv și nu știa ce să creadă... sărutul mâinii i s-a părut deosebit de afectuos, cerând o iertare greu de înțeles pentru ea iar ochii lui înțepeniți în pământ i-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
luat-o înainte țopăind,să ne arate drumul. Aerul curat m-a înviorat și am realizat că soarta îmi aruncase într-o mână pe Mimi și în cealaltă... votca, de care am avut grijă ca de ochii din cap! Orașul zăcea, adormise de mult, nu mai bătea vântul, gerul uscase străzile pustii. Aparent, bulevardul luminat simetric se îngusta în depărtare spre piața Operei, blocurile parcă veneau peste mine. M-am concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și care mărturisesc despre studenție mai bine ca oricine. Există întotdeauna sub pat o scrumieră; improvizată, de obicei dintr-o cutie de conservă, care nu se prea golește niciodată și care duhnește a tutun, inevitabil un ziar vechi pe care zac în întuneric resturi de ceapă, neapărat niște coji de parizer minuțios curățate, nu cumva să rămână vreo bucățică de carne pe ele, era mult mai bine pe vremea când se făcea în mațe naturale pe care, la nevoie, le puteai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
primi, răspuns în aceeași seară. Eu nu aveam de unde să o sun să o implor să-mi răspundă, așa că îți dai seama ce disperare m-a cuprins când într-o seară, ajuns acasă, constat că doar o pagină și jumătate zăceau pe jos, jumătatea neterminată și ea, din cauza lipsei de hârtie. Am turbat, mai ales că telefonul suna neîncetat și faxul se chinuia să se cupleze, dar se deconecta automat din lipsă de hârtie. Cunoști starea? Să aștepți cel mai important
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
unul de celălalt, pentru că frigeam amândoi și transpiram instantaneu în zona de contact. M-am trezit singur în cameră. Am căutat-o peste tot. Pentru o secundă, am avut senzația că am pierdut-o. M-au liniștit bagajele ei, care zăceau aruncate pe jos. Am coborât să cumpăr ceva de mâncare. La ieșire, m-am ciocnit bot în bot cu ea. Era și mai frumoasă în bluză și fustă. N-o mai văzusem niciodată așa. Astea erau singurele ei haine curate
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai văzut la nimeni. Se transforma ca o fiară. Tuns în permanență aproape zero, cu nasul acvilin, avea față de marins american. Și ochii erau foarte pătrunzători. Cu el puteam vorbi orice, mă refer din gașca de prieteni care fentau comunismul, zăcând vara la mare și iarna la munte, în așteptarea lui Godot, care în acest caz era pașaportul, mult râvnitul pașaport care te scotea din țară cu mucii pe piept. Lui Piti îi plăcea să citească și să vadă filme de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
amesteci mai mult și nu poți să le mai separi. Echilibrul, adică moartea. După câțiva ani de fericire imagistică, poezia mea a murit din lipsa putinței de a mai progresa. Aproape că am murit și eu o dată cu ea, atunci. Am zăcut zilnic, ore-ntregi, între cearceafuri umede, terorizat 22 și disperat la gândul că nu mai pot să scriu, chinuindu-mă, făcând exerciții de înnebunire, bând cincisprezece cafele pe zi. Dacă aș fi fost în stare să ingerez alcool, mi-aș
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fel de scaun din fabricație, încît nu puteai sta lungit în ea, și care la un capăt avea monstruosul cilindru albastru-închis al boilerului. Mama turna în apa fierbinte permanganat violet (oi fi avut păduchi sau vreo boală de piele?) și zăceam acolo în apă, într-o penumbră de peșteră, până venea să mă spele. Camera mea era minusculă, chiar și văzută de mine cel de atunci. Locatarul precedent îmi lăsase moștenire un mare sac cu jucării, în majoritate păpuși cu cap
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Fram, sticle jegoase, robineți ruginiți, ziare folosite rușinos... Muște verzi bâzâiau, zburând cu o viteză de necrezut, peste putoarea dulceagă a locurilor... O căruță trasă de-un cal, plină de sticle goale, era oprită aproape de locul unde fusese casa. Țiganul zăcea pe capră ca un sac de cartofi, iar țiganca aduna sticle de pe maidan în poala șorțului. M-am întors pe Nada Florilor dezolat de parcă aș fi pierdut șansa vieții mele. îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am înfundat din nou printre blocuri, pe lângă șirul de pubele revărsate. Am trecut cu mîinile-n buzunare pe lângă puștimea ce juca fotbal cu piciorul în mijlocul străzii și am intrat pe Nada Florilor, în holul blocului cu firmă roșie ca de bordel zăcea un dine bolnav, parcă strivit, căscând din când în când din bot. I-am dat bună ziua domnului cu buticul și am urcat pe scări, căci liftul era iarăși defect. M-am întrebat din nou dacă nu cumva visez: ororile scrijelite
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iulie bucureștean, căldură insuportabilă zi și noapte, somn chinuitor, întrerupt de douăzeci de ori, neputință a minții de a porni. Anotimp mort, pe care l-am așteptat cu spaimă întreaga viață. Ce să faci în zilele astea lungi, decât să zaci în umbra camerei tale pline cu un aer care te frige sau să-ți lași, ca într-un derizoriu Hali of Fame, urma pașilor imprimată în asfaltul topit? Pentru că nu poți scrie, nici măcar dimineața devreme, când ai scris bine întotdeauna
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
delincventa urcă la dimensiuni catastrofale. Nicăieri cuvântul "ghetou" n-ar putea fi mai adecvat decât în cazul acestor sinistre fundături. Sute de tineri, în tricouri pestrițe și cu părul vopsit, visează doar să scape de-acolo prin orice mijloace. Deocamdată zac pe treptele de beton, ascultând o muzică de o violență și o obscenitate înfiorătoare, rap-ul românesc pe lângă care fanteziile lui Eminem sânt grațioase ca niște madrigaluri. Cunosc toate aceste locuri rele și știu atât de bine că ele 245
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
secvență (de altfel totul pare filmat sub pămînt) este o aluzie la adevărații Arnoteni, noblețea decăzută a acestora prăbușindu-se în țigănia cea mai frustă: o văgăună (a sufletului) unde se joacă în orăcăieli de danci conțină, unde pe cuptor zac puradele în păsărică goală, unde totul te face să simți duhoarea irespirabilă de țuică, slin și urină. Violența și obtuzitatea scenei îngustează câmpul de conștiință al privitorului, făcîndu-l 259 să se identifice cu primul și (zic eu) cel mai memorabil
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
strigă Auta ca să poată fi auzit de Iahuben, de la doi pași depărtare. Afară de Iahuben, nu-l auzi nimeni. O izbitură înfundată și un geamăt scurt îl făcură pe Iahuben să se uite repede în locașul vâslașului din marginea punții. Hunanupu zăcea prăbușit într-o parte și tâmpla dreaptă îi era mânjită de sânge. Valurile i-o spălau unul după altul, dar sângele se ivea mereu la loc. Atunci Iahuben, cu ochii îngroziți, îl căută pe Auta, dar nu-l zări decât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un foc de vreascuri și ierburi uscate, aprinzîndu-l cu două bețe pe care le-a frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales de priveliștea neașteptată a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
săgeată, cam de o jumătate de cot. Făptura aceea porni spre el. Auta deschise ochii cât putu de larg, dar simți numaidecât că se leagănă toate împrejurul lui. Pământul îi luneca de sub tălpi. Și căzu în nesimțire... ... Nu știa cât zăcuse acolo, în grâu, lângă turnul străin. Când se trezi, zăcea tot cum căzuse, pe spate, cu fața în sus. Era noapte. Nu se zărea nimic, decât stelele. Turnul abia se zugrăvea în noapte... sau nici nu era? Nici o lumină, cât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]