5,116 matches
-
să...“, pentru ca apoi să se prăbușească peste el. Norman căzu pe covor, sub canapea, alunecând către peretele exterior rece al Încăperii și realizând cu groază că Întreg covorul era ud. Apa se infiltra În habitat! Trebuia să facă ceva: se zbătu să se ridice În picioare, stropit de apa care pătrunsese printr-o fisură de la Îmbinarea pereților. Privi În jur și văzu cum apa țâșnea Înăuntru În mai multe locuri din tavan și din pereți. Se gândi că În curând Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
șuieratul nu era plăcut auzului: strident, intermitent. Ceva alb Îi alunecă ușor sub bărbie. Deschise ochii și văzu ceva ca un tub alb, argintiu apoi, reglându-și acuitatea vizuală, văzu ochii mici ca niște mărgeluțe și limba care i se zbătea: era un șarpe. Un șarpe de mare. Îngheță. Privi În jos, mișcându-și numai ochii. Tot corpul Îi era acoperit de șerpi albi. Senzația dezagreabilă era provocată de zecile de șerpi care i se Încolăceau În jurul gleznelor și Îi alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
șerpii În grămezi mari și aruncându-i În apă prin trapa deschisă. Șerpii se zvârcoleau În mâinile ei, se răsuceau peste Încheieturile mâinilor, dar ea Îi scutura și-i azvârlea cât colo. Unii șerpi nu cădeau În apă și se zbăteau pe punte. Dar deja majoritatea fuseseră Îndepărtați. Încă unul se țâra pe picior, Înspre pântece. Îl simți mișcându-se iute Înapoi. Beth Îl trăgea afară, de coadă! — Doamne Dumnezeule, ai grijă... Șarpele era afară din pantaloni și Beth Îl aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cleios, verde și straniu, acoperea pereții. Pe canapea, Harry zăcea inconștient, cu perfuzia Încă legată de braț. Norman trase afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând să-l trezească. Pleoapele lui Harry se zbătură, Însă el rămase inert. Norman Îl ridică, Îl săltă pe umăr și-l transportă astfel prin habitat. Prin intercom, Beth continua să plângă. — Norman, nu trebuia să vii. — Unde ești, Beth? Pe monitoare, citi: SECVENȚA DE DETONARE - 09: 32 Succedându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Așa că mai bine să plecăm naibii de aici. Alergară către sas. — Cât timp a mai rămas? Întrebă Harry. Se aflau În sasul din Cilindrul A, Încercând s-o Îmbrace pe Beth cu costumul; sângele Îi năclăise părul de pe ceafă. Se zbătu puțin, Îngreunând și mai mult echiparea. — Isuse, Beth... cât mai avem, Norman? — Șapte minute și jumătate, poate chiar mai puțin. Picioarele ei intraseră deja În costum; Îi băgară repede și brațele și traseră fermoarul de la piept. Acționară instalația de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lecții de economie politică roșie. Și dintr-o dată toți ochii sunt pe cea mai veche și mai adâncă mină de carbuni. Anina „și-a luat tributul de sânge“. „Mina ucigașă“, titrează ziarele. 7 morți, trei răniți, din care doi se zbat între viață și moarte, arși pe mai mult de 50% din suprafața corpului. 7 văduve, 17 copii orfani. Una din femei povestește cum le administrează copiilor romergan, pentru că nu se mai opresc din plâns. Întreabă mereu „când vine tata de la
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pe care am păstrat-o. Premiile revistei "Ateneu" au devenit o instituție, și, sper, ea va continua să existe și în anii ce vor veni. Avem nevoie de recunoașteri ale valorii, de ceremonii spirituale, de sărbători. Și merită să te zbați pentru asta, să obții fonduri, să pui la cale întâlniri admirabile, colocvii, simpozioane, să inviți lume bună la clipe de petrecere. V.P.: Anul acesta, în august, sărbătoriți semicentenarul seriei noi al revistei Ateneu. Felicitări și la mulți ani! Nu vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
scris-o tot la patru mâini. Am aflat lucrul despre care mă întrebi de la Ioan, nu din presă. Eram, pe vremea aceea, colegi de redacție la "Ziarul de duminică". În timp ce-mi spunea, vedeam cum bunul meu prieten se zbate în capcana unei năprasnice dureri interioare. Și-o provocase singur, i-o provocaseră alții? Nu era vreme pentru întrebări și am făcut ceea ce este de făcut când îți vezi prietenul prăbușit de durere: încerci să-l ridici, încerci să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
totuna", îngână, ca o flașnetă, Cebutkin. Ce ascund oare vorbele acestea fără șir și fără rost? De ce se agață de iluzii personajele lui Cehov, în timp ce falsul din existența lor crește îngrozitor? Că te ia cu frig văzându-i cum se zbat fără ieșire! Dacă am ști. Dacă am ști! (se lamentează Olga). Dar nu știu, și un rău fără nume, urâtul le macină sufletele. Mizeria lor e atât de umană însă, nu ne e străină, iar despre inconsistența sentimentelor știm și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ca printr-o mitologie. Sufli în pietre, le crezi flaute și aerul respirației tale trece prin ele ușor sugrumat E târziu și-n parcul municipal spiritul gotic trage să moară O, imensitate de sticlă, sub clopotul tău, lumânarea sângelui se zbate să fie, are nevoie de aer Trimite-i acum, cât mai îngăduie clipa, respirația ta ARCA DIES (VIZIUNEA RÂULUI ROȘU) Sub solzii de tablă ai Casei s-a zbătut o reptilă Și o apă roșie, lutoasă s-a scurs din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
moară O, imensitate de sticlă, sub clopotul tău, lumânarea sângelui se zbate să fie, are nevoie de aer Trimite-i acum, cât mai îngăduie clipa, respirația ta ARCA DIES (VIZIUNEA RÂULUI ROȘU) Sub solzii de tablă ai Casei s-a zbătut o reptilă Și o apă roșie, lutoasă s-a scurs din icoane năboind pe sub ușă afară M-am uitat în oglindă și am avut viziunea Râului roșu pe apa lui eram o corabie de vorbe și amintiri ieșind din numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ori exact acest vid am dorit să-l evit între noi, dragă domnule m. Vă spun toate acestea în timp ce dormiți ca să fie totul cît se poate de clar. 20. — Uite-i cît de liniștiți și calmi stau. nu se mai zbat, nu mai au ambiții, nu se mai înjură unii pe alții... Plimbările mele prin cimitir cu tanti masek au fost primele mele lecții de descoperire reală a resorturilor filozofice ale vieții. mătușa masek, sora cea mare a mamei, era de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Pacino, George Clooney și alte zeci și zeci de actori americani erau acolo, în mintea lui, pentru a i-o confirma. Cînd Victor avea vreo îndoială, vreun moment de teamă, cu ei stătea de vorbă. îi întreba : — merită să mă zbat pentru a obține ceea ce vreau ? Fără nicio ezitare, în fața lui apăreau atunci Paul, Bruce, Harrison, Harvey, robert, Gene, al, George (dar și Henry Fonda, Clint eastwood, arnold schwarzenegger, sylvester stallone, Kevin Costner și tom Cruise) pentru a-i spune : Da
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
s-au transformat în pleoape, atît a mai rămas din ele, două pleoape... dar atrofierea nu a atins și natura intimă a fostelor aripi, acestea au continuat să conserve un anume tip de energie, instinctul de zbor... și atunci se zbat, sau continuă să se zbată chiar dacă au devenit pleoape...” Iată ce își spune lumea, infinitul meu domn, cînd vă vede clipind. Culmea este că dumneavoastră aveți darul de a clipi și în somn, iată de altfel motivul pentru care vin
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atît a mai rămas din ele, două pleoape... dar atrofierea nu a atins și natura intimă a fostelor aripi, acestea au continuat să conserve un anume tip de energie, instinctul de zbor... și atunci se zbat, sau continuă să se zbată chiar dacă au devenit pleoape...” Iată ce își spune lumea, infinitul meu domn, cînd vă vede clipind. Culmea este că dumneavoastră aveți darul de a clipi și în somn, iată de altfel motivul pentru care vin atît de des ca să vă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de călătorii, măști și fotografii încadrate în rame, statuete, sticluțe și ceasuri... Zgomotele provocate de căderea acestor zeci de obiecte, precum și a unor cărți, nu i-a intrigat însă suficient pe locatarii imobilului. Din cînd în cînd porumbeii se mai zbat, cîte un intrus încearcă să-și facă loc în ciorchinele deja constituit și se mai prăbușește astfel cîte un album sau cît o carte... Vecinii mei rămîn însă total apatici, cu urechile oarbe și cu ochii surzi. nici cînd s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din toată țara și teancuri de cărți primite de la diverse edituri. „Veniți cu mine să luăm masa la Uniunea scriitorilor ?” ne-a întrebat la un moment dat, brusc, Laurențiu Ulici, iar eu am simțit cum inima începe să mi se zbată cu rapiditate. Dumnezeule, mă aflam în fața materializării unui vis, urma să fac un prim pas în cercul inițiaților, să încep explorarea unei lumi vitale pentru mine. m-am gîndit imediat la unul din personajele lui maupassant (Bel ami din romanul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
repet ipsissima verba spuse de persoana În cauză. Schițez prima noapte de amor: Ricardo sosește la reședința cu pricina; urcă vertical, cu ascensorul; e invitat Într-un salonaș intim; e lăsat acolo; deodată se stinge lumina; mintea imberbă i se zbate Între două ipoteze: scurtcircuit sau răpire. Ba geme, ba se bocește, ba blestemă ziua În care a văzut lumina zilei, ba Întinde brațele; o voce ostenită Îl imploră cu dulce autoritate. Umbra este plăcută, divanul prielnic. Aurora, femeie și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
A ridicat brațele, dar n-a aruncat bastonul Împletit, nici nu și-a scos pălăria. Fără să mai piardă vreun minut, l-au Înfășurat Într-un cearșaf adus ex profeso și l-au dus pe sus cu ei, plângând și zbătându-se. Le-a atras atenția greutatea lui insignifiantă. Când procurorul, doctorul Codovilla, l-a acuzat de abuz de Încredere și atentat la pudoare, Bradford a capitulat imediat, dezamăgindu-și fidelii. Adevărul s-a impus concret. Între 1923 și 1931, Bradford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mustăcind, jucau domino în odăița lui de lîngă intrarea în Cramă: " Domnule adjutant, dumneata oricum nu crezi că ai avea vreo șansă să ajungi sublocotenent, după cum merg lucrurile la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
printre degetele sale. L-a împins pe soldat lăsîndu-l să cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini de sudoare, cu gura amară de fiere. A crezut că soldatul se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea cumva un fel de geamăt întretăiat, animalic, stătu cu gura în țărînă și cel mai bun lucru era acela că simțea pe buze gustul pămîntului. Nu era soldatul, era el cel care gemea. De jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce aveau de gînd să facă de vor ajunge să-și îndeplinească planul. Deci vreți să puneți în practică aici, la Vladia, programul dumneavoastră de asanare, de stabilizare a societății?" Întrebase rugîndu-se în gînd să se fi înșelat. După ce se zbătuse atîta și stabilise un echilibru, nu cel mai bun, dar totuși un echilibru, toată lumea era mulțumită și-și vedea de viața sa, uite că moșneguții ăștia doi vor neapărat e ocupe de viața altora. Sigur că da. Am ales Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea unde să ajungă. Fascia ofițerilor de la Arsenal și Pirotehnie era ca o broască retezată, excelență, pentru a zvîcni avea nevoie de un impuls electric, un impuls ca să se miște, dar fără să-și dea seama de ce și încotro se zbate. Niște inși care vreau cu orice preț să se agite, să-și descarce mușchii, nimic altceva. Ăștia au mușchi și pe creier, prințe!" Și rîse de unul singur, hîrîit, un rîs care te poate speria dacă nu te-ai afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnului Bosch. Totuși mi-a explicat: reprezentau tot ce există în țară, de la găini și vite, până la oameni și alte bunuri mobile și imobile. Am început să manipulez butoanele, care erau simple. Am apăsat pe cel roșu: ceva s-a zbătut în interiorul mașinii, ca o ființă vie, apoi pe hârtie a apărut o cifră și tăcere: totalul! Clar! Fata a stat lângă mine în ziua aceea, până s-a convins că am prins secretul și pe urmă s-a îndepărtat. Îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în sat, când mă aflam în fața fetelor și nu aveam curajul să mă ating de ele, deși vedeam pe câmp, cum alții o făceau, le luau în brațe, se întindeau peste ele și încercau să le ridice fustele... Ele se zbăteau, loveau cu pumnii, își înfigeau mâinile în chica lor, îi mușcau și scăpau, vesele dar intangibile, deși ai fi zis că erau pradă ușoară. Flăcăul se domolea, se întindea alături ca un câine, rugător, insistent, până la urmă domolit și tăcut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]