45,986 matches
-
avu alt cuvânt de răspuns decât că toți ne aflăm În mâinile lui dumnezeu și că mila divină este nesfârșită. Ei da, nesfârșită o fi, dar nu suficientă ca să-i ajute pe tatăl și pe bunicul nostru să moară În pace, nici ca să salveze un biet micuț inocent care n-a făcut nici un rău lumii. În acest punct ne aflam, nici Înainte, nici Înapoi, fără leac sau vreo speranță de a-l găsi, când bătrânul vorbi, Să vină cineva Încoace, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca să se liniștească pentru un timp reclamațiile. Nu ne aflăm aici ca să facem ce vor ei, spuse cu autoritate prim-ministrul, Vor mai rămâne În afara planului micile cătune, fermele, casele izolate, observă ministrul de interne, Pe ăștia Îi lăsăm În pace, să facă ce vor, știți bine, dragă domnule ministru, din experiență, că e imposibil să pui câte un polițist lângă fiecare cetățean. Timp de două săptămâni planul funcționă mai mult sau mai puțin la perfecție, dar, după aceea, unii supraveghetori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
riguros, exact și precis al expresiei. După cum se vede, problema se rezolva fără ca vreuna dintre părțile implicate să fie dezonorată, cele patru armate, nemaiavând motiv să se mențină pe picior de război la graniță, puteau să se retragă În bună pace, de vreme ce, ceea ce maphia intenționa să facă era doar să intre și să iasă, să ne reamintim că suferinzii Își pierdeau viața exact În clipa În care Îi transportau de cealaltă parte, de acum Înainte nu va fi nevoie să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
populația să-și păstreze calmul și liniștea de care a dat atâta dovadă de-a lungul succesiunii de Încercări dure prin care am trecut de la Începutul anului, În același timp având credința că un viitor mai binevoitor ne va readuce pacea și fericirea pe care le merităm și de care ne bucuram Înainte, dragi compatrioți, amintiți-vă că unirea face puterea, aceasta este lozinca noastră, deviza noastră, să rămânem uniți și viitorul va fi al nostru, gata, am terminat, după cum vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
hecatombă. Timp de șapte luni, căci atât a durat armistițiul unilateral al morții, se acumulaseră pe nemaivăzuta listă de așteptare mai mult de șaizeci de mii de muribunzi, mai exact șaizeci și două de mii cinci sute optzeci, adormiți dintr-odată În pace prin acțiunea unei singure clipe, a unui atom de timp Încărcat de o putere ucigătoare care și-ar găsi comparație numai În anumite acțiuni represive umane. Apropo, nu rezistăm să nu amintim că moartea, prin ea Însăși, singură, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca să se ducă la bucătărie să-și potolească setea, bineînțeles că ar fi mai comod să ia un pahar cu apă În dormitor când se culca, dar nu o face, preferă mica sa plimbare nocturnă prin coridor până la bucătărie, În pacea și liniștea nopții, cu câinele care vine mereu după el și uneori cere să se ducă În curte, alteori nu. Acest bărbat trebuie să moară, zici tu. Moartea este din nou un schelet Înfășurat Într-un lințoliu, cu gluga ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu fără motiv își râd în barbă (Între Rai și Ilinca lui Dudău, după romanul Minunile Sfântului Sisoe de același, maestru al ludicului, Topîrceanu). Altfel, oamenii se mai ciorovăiesc (femeile, mai ales, sunt rele de gură), dar îndeobște trăiesc în pace și voie bună. Un Bufon, cum i se cade unui personaj de basm, emite vorbe de duh impregnate de experiența de zi cu zi. Mai o întâmplare, și încă una, mai o încercare trecută cu iscusință și apoi, cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de răi mi-l apără!" / Dragul mamei copilaș, / Multe-n lume spune-ți-aș, / Dar mă tem să nu mă lași. Ci mai dormi, măre, un pic / Că ești crud de ani, și mic. // CORUL: Dormi la umbră, dormi în pace, / Că mama ție ți-o face / Sub cel tei bătut de vânt / Pătișorul la pământ. Câtu-s rămurelele / Tot or bate stelele, / Iară luna va străbate / Dulcea ta singurătate. // MAMA: Și când vântul va șopti / Mândru mi te-a adormi, / Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de-atâta așteptare. Trebuie să-i găsesc, chiar dacă dragostea asta va chema asupra mea moartea. MAMA: N-o va chema, căci ție ți-a fost menită tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte. Dacă nu-ți găsești altfel liniștea și pacea, du-te și caută-ți dragostea. IERONIM: Unde, mamă, unde s-o caut? (Rumoare, voci care se apropie. Intră Cântărețul orb, urmat de toată lumea.) O FATĂ: Cântărețul, a venit Cântărețul orb! UN BĂIAT: Cântărețul orb! O FATĂ: Ce vești ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Alături, prepeleacul, înalt și gol. Dănilă stă pe prispă și trage securea pe o piatră de ascuțit. E cald, își șterge din când în când fruntea cu mâneca.1) DĂNILĂ: Așa-i, Smarandă, cum spun eu: nu-i noroc, și pace...! SMARANDA (din casă, în dreptul ferestrei): Da' mai slăbeș te-mă, omule, cu norocul aista. O ții de una: nu-i noroc, nu-i noroc! Ba norocul, dacă vrei numaidecât să știi, și-l mai face omul și singur. DĂNILĂ: Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de ce să nu râzi când râde toată lumea? LINGUȘITORUL: Mai ales când râde Măria Sa! PRICINĂ: Așa! Iaca, altă pricină de supărare. Da-ntr-o zi tot îți tai eu capul pentru asta! Duceți-mă la jâlțul cel negru; îs supărat și pace! (este sprijinit de Lingușitor, se așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta. Eram în dosul ușii și-așteptam porunca de intrare. Cu ce poftești să te-nveselesc? Am doi purici învățați, aduși tocmai din Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ascult șoaptele nopților senine de vară, ca și glasul supărat al viscolului, iarna, când joacă pe pereți umbrele focului din sobă și toată suflarea s-a tras în adăposturi. E frumoasă viața, Măria Ta, când știi că-n juru-ți e pace și oamenii se bucură de rodul trudei lor. LIOARA: Cu adevărat, așa este! Iaca, eu acuma sunt singură și mi-i urât de-atâta singurătate, așteptând întoarcerea slăvitului meu soț și a fiului meu iubit. N-ai vrea tu, fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Să bea și să fumeze, să facă toate cele? ... În teatrul nostru liber, e liber fiecare Să intre, când arată biletul la intrare. Dar dacă nuditatea ideilor nu-i place E liber să se ducă și să ne lase-n pace. Nu căutați la teatru virtuți familiare, Nu puneți artei zgardă și visului hotare! Lăsați să zboare-n voie ușoara Poezie! Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie! De asta, onorată și-aleasă asistență, Vă rog să dați dovadă de nobilă clemență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
odaia lui Sisoe): Hai odată, Firo, ce ciorile, tot n-ai isprăvit? BABA LUȚA (la fel): Ai pus gabja pe sfinția sa și nu te mai dai dusă de-acolo, parcă ar fi uns cu miere... ILINCA: Ia lăsați-o-n pace, să-i tihnească și ei minunea, săraca! Dacă ți s-ar face și dumneata așa ceva, mătușă, când ți-i lumea mai dragă, ți-ar plăcea? BABA SAFTA: Da', Doamne iartă-mă, la o adică ce mai are de văzut? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zicea a lui Dudău, și n-am avut vreme să-ți scriu mai de mult, căci am trecut prin întâmplări de mirare și grozavă cumpănă. Și să știi că, până la urmă, s-a isprăvit bine, că mă aflu în bună pace și însurat cu Ilinca ce-i zicea a lui Dudău, decât care altă minune mai mare nici că se poate pomeni! Și nevasta asta a mea e din cele adevărate și vrednică să strunească ea singură o ceată de cuvioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
O ziaristă. — A trecut mult timp de atunci. Aproape doi ani. Nu am găsit-o. Unul dintre mult prea desele mele eșecuri. Poate ar trebui să-i spui și lui Heydrich asta. L-ar putea convinge să mă lase în pace. Vrei să-ți spun sau nu? Haide, nu mă face să mor de curiozitate, Arthur. — Nu e mare lucru, dar ascultă. Acum vreo două luni, proprietarul clădirii în care locuia clienta ta a hotărât să redecoreze unele dintre apartamente, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
venind din vreun beci adânc. Dar era liniște și nu se vedea nici țipenie de om. Numai zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit din patru bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să găsesc câțiva prizonieri furișându-se pe-afară cam la ora când liliecii se pregăteau să-și ia zborul în lumina crepusculară. Camera mea de la etajul al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
evreii nenorociți, / Care ne otrăvesc tuturor viața“. Pentru o clipă, am fost tentat să deschid ușa și să-l pocnesc peste bot pe puștanul dornic de violență. Dar ce rost avea să fac orice altceva decât să-l las în pace? Sunt doar atât de multe modalități de a scăpa de ceea ce se teme cineva, iar una deloc de neglijat dintre acestea este ura. 8 Luni, 12 septembrie O insignă, o legitimație, un birou la etajul al treilea și, cu excepția numărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i-am replicat. Nimeni nu le ia în serios. Illmann scutură din cap și își recuperă țigara: Nici nu spun că ar trebui să le ia. Nu cred mai mult în crima rituală decât cred în Adolf Hitler, făcătorul de pace. — Numai că există desenul ăsta, corect? El aprobă din cap. — Care seamănă, în mod remarcabil, cu metoda prin care cinci fete germane au fost deja omorâte. El aprobă din nou. Mi-am aruncat o privire în josul paginii, la articolul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vorbea la Sportspalast de pe Potsdamerstrasse și se știa în mare că își va declara adevăratele intenții față de Cehoslovacia și regiunea Sudeților. Personal, ajunsesem de mult la concluzia că de ani de zile Hitler păcălise pe toată lumea cu discursurile sale de pace. Și văzusem destule filme western la cinema ca să știu că atunci când bărbatul cu pălărie neagră se ia de tipul pipernicit care stă lângă el la bar, se pregătește de o bătaie cu șeriful. În acest caz, se întâmpla ca șeriful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cazul ăsta, n-am petrecut încă nici măcar o lună. — Mă tem că nu avem la dispoziție șase luni. Ia fii atent. Dă-mi o dovadă cât de mică și o să pot să-l fac pe Goebbels să mă lase în pace. Dar am nevoie de ceva repede, Gunther. Mai ai o lună, șase săptămâni cel mult. M-am făcut înțeles? — Da, domnule. — Ia spune-mi, de ce anume ai nevoie de la mine? — De supravegherea permanentă de către Gestapo a lui Julius Streicher, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Știu că nu faci nimic ilegal, te întâlnești cu prietenii în fața școlii închise. Vă opriți să vorbiți în întuneric, în frig, sub inscripțiile de pe pereți, sub acel mare graffiti, trăgându-vă mânecile puloverelor peste mâini. Te-am lăsat întotdeauna în pace, am încredere în tine, am încredere și în greșelile tale. Te cunosc așa cum ești acasă și în puținele momente pe care le petrecem împreună, dar nu știu cum ești cu ceilalți. Știu că ai un suflet mare și că îl risipești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi trebuit să fie terase, uși deschise în gol, astupate cu somiere răsturnate. — S-o luăm pe scurtătură, zise. Umblam printre stâlpii de ciment a ceea ce părea să fie un imens garaj părăsit și în sfârșit soarele ne lăsa în pace. Apoi am intrat într-un gang întunecat, acoperit de inscripții făcute cu spray, unde plutea o putoare de vespasiană amestecată cu un iz de friptură care venea cine știe de unde. Ușa de la lift era larg deschisă, în spatele butoanelor smulse se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
chitara ta? Am făcut dragoste, apoi am rămas nemișcați ascultând zgomotul mașinilor pe viaduct, atât de aproape încât par să treacă pe acoperiș. Trebuie să mă îmbrac și să mă întorc acasă, dar mi-e greu să mă desprind de pacea care ne ține prizonieri. Unde îmi sunt șosetele, pantalonii, cheile de la mașină... dar deocamdată rămân nemișcat. Mâine plec, trebuie să particip la un congres de chirurgie oncologică, nu am nici un chef să merg. Italia îmi mângâie încet brațul, măsoară singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mulțumită, erai extenuată. — Când cazi pe tatami, nu doare, nu-i așa? Nu era adevărat, pe tine te durea. Mă priveai roșie la față, cu plânsul în gât și mă întrebai din ochi: de ce? Chiar, de ce? Suntem în timp de pace, de ce războiul acela inutil? Să te fortifici, să înveți disciplina. Nu te-am fortificat, ți-am făcut rău, ți-am luat din forță. Ți-am zidit veselia. Iartă-mă. Apoi, într-o zi, te-ai lăsat de judo, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]