KorAP: Find »[drukola/base=preot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1560 1561 1562 ...1580 >

39,491 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

al doilea caz se cere protejarea regelui, a dinastiei și a comunității În ansamblul său, asigurarea păcii și prosperității, apărarea de dușmani externi, de calamitățile naturale. Pentru a obține toate aceste lucruri se atribuia divinității un cult specific, administrat de preoți și sărbătorit În contexte solemne, precum templele urbane sau alte sanctuare publice. În acest tablou, exigențele individului dispăreau total sau parțial În fața nevoii sociale. Era așadar firesc ca individul să aleagă anumite căi de devoțiune personală pentru a fi auzit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mesopotamiană analoagă lui Hadad), dar regele Îi mulțumește În mod special lui Baalxe "Baal" Shaminxe "Baal Shamin" pentru ajutorul primit de la acesta și menționează alte câteva divinități astrale. Din Neirab (În apropiere de Alep) provin două inscripții funerare ale unor preoți cu nume akkadiene (secolele VII-VI Î.Hr.), slujitori ai zeului lunar Saharxe "Sahar", cu menționarea altor divinități astrale mesopotamiene, indiciu important al răspândirii spre vest a cultului lunar de la Harran, din Mesopotamia de Sus. Și la Damasc Îl găsim

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de originile etnice și culturale ale purtătorului. În sfârșit, multe informații pot fi obținute de pe monumentele cu reprezentări și de pe tăblițe, un fel de jetoane sau bilete de intrare la banchetele cu caracter sacru sau nu, organizate În temple de către preoți sau persoane private, reunite În asociații sau confrerii. Oricât de numeroase și detaliate ar fi, iconografiile și simbolurile cu caracter divin nu se pretează Întotdeauna la o interpretare imediată. Fiecare divinitate este caracterizată totuși sub forme destul de tipice care ne

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rolul socioistoric al elementului etnic corespunzător. O astfel de divinitate supremă În Palmira În epoca izvoarelor epigrafice pare a fi Bel, un zeu venerat de tribul Bene-Kohennabu, care a ajuns la vârful societății În secolul I Î.Hr. datorită activității preoților săi care au reușit să-l impună ca zeu național. Teonimul Înseamnă, pur și simplu, „Stăpân”, Într-o formă care atestă influența zeului babilonian Bel-Mardukxe "Marduk". Cu toate acestea, probabil nu este vorba despre un simplu import din Mesopotamia, ci

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
venerația față de cei morți, pentru care se construiau edificii funerare În formă de casă, temple sau turnuri Înalte, precum și morminte subterane și În cinstea cărora se pregăteau mâncăruri sacre și libații. În sfârșit, sacrificiul includea anumite ofrande, sângeroase sau nu: preoții sunt recognoscibili În iconografie prin gluga și Îmbrăcămintea lor caracteristică; nu ne este Însă posibil să desprindem și alte elemente de interes cultual. 4. STATELE NAȚIONALE: AMONIȚI, MOABIȚI, EDOMIȚI, FILISTENITC "4. STATELE NAȚIONALE \: AMONIȚI, MOABIȚI, EDOMIȚI, FILISTENI" 1. Amonițiitc "1

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și efigii de sigilii reproduc scene de cult sau Întâmplări mitice. Idolii, care nu sunt Întotdeauna ușor de identificat și care se succed sub aspectul evoluției stilistice prin etapele civilizației minoice, pot reprezenta atât o divinitate, cât și adoratori sau preoți. 3. Formele cultuluitc "3. Formele cultului" Descoperirea unor ofrande și daruri votive a permis individualizarea și identificarea principalelor locuri de cult și conturarea, Într-o anumită măsură, a practicilor rituale. Reproducerile În miniatură, cel mai adesea În material de lut

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cultului Ceea ce s-a Întâmplat cu lectura teonimelor, martori ai unui panteon deja grecesc, s-a repetat cu personalul dedicat cultului. Termenii ijereu și ijereja, redați de unele tăblițe, au fost reduși, fără prea multe dificultăți, la corespondenții grecești hierèus, „preot”, și hièreia, „preoteasă”. Nu este Întotdeauna ușor să se stabilească zeitățile În serviciul cărora se aflau aceștia, dar pe două tăblițe de la Cnossos există explicita menționare a unei „preotese a vânturilor” (anemoijereja; KN Fp 1. 10, 13. 3). În schimb

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
anume fel, să fie Însărcinat cu aceste culte. Alți termeni s-au dovedit deosebit de sugestivi. Ijerowoko, de pe o tăbliță din Pilos (PY Ep 617.7) este, fără Îndoială, hierourgòs din greacă; termenul l-ar putea desemna, deja În miceniană, pe „preotul care sacrifică”. Analog, karuke Îi corespunde mai mult ca sigur grecescului kèryx, „vestitor”. Însă este greu să legăm termenul cu familia sacerdotală Kerykes, care, la Eleusis, colaborau cu familia Eumolpidae la celebrarea anuală a misteriilor. În orice caz, acesta trebuia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cetății. În interiorul acestuia, dimensiunea feminină putea, periodic, să ocupe un spațiu civic În ocazii instituționale prevăzute În calendar, așa cum se Întâmpla la Atenaxe "Atena" În timpul sărbătorilor skirophorii, În luna skirophorion, Între iunie și iulie. Procesiunea, condusă de preoteasa Atenei, de preotul lui Poseidonxe "Poseidon" și de cel al lui Heliosxe "Helios", părăsind acropola pentru a ajunge Într-un loc din afara cetății, „Îndepărta” de aceasta divinitățile instituționale și le lăsa femeilor spațiul urban pentru a se aduna public În el. În același

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dar În polis ea reproducea și confirma rolul social, ca și funcția destinatarilor. Într-adevăr, la frigerea cărnii În comun, unele dintre măruntaie, ca rinichii, care aveau valoare onorifică, erau de obicei scoase. Pielea apoi Îi revenea În mod normal preotului sau templului, În timp ce anumite părți de carne, cum ar fi pulpele, erau date magistraților și lui hierèus. Numai În jertfele aduse Hestiei exista obligația de a mânca În porții egale În jurul templului zeiței, reînnoindu-se astfel egalitatea cetățenilor și coeziunea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bază de carne și al faptului de a nu se Înmormânta Înfășurați În lână, ca și de practica vegetarianismului și de folosirea hainelor albe. Un mod de viață care rămâne oricum vag, după cum vagi rămân și orfeotelesti, figuri obscure de preoți itineranți ce practicau purificări și inițieri. De contururi mai precise dă dovadă, În schimb, pitagoreismul, care a fost organizat Într-o școală, fie ea și de tip ezoteric. Pythagòreioi erau discipolii lui Pitagora, Pythagorìstai erau partizanii lui, pythagorìzein desemna condiția

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dobândite. Cu toate acestea, pentru pacienții care consultau oracolele, schema de acces la aceste prestații parcurgea din nou etapele fiecărui cult În parte. Intrarea În templu era precedată de purificări și sacrificii; compensația pentru tratament se transpunea În oferte către preoți; vindecarea sau leacul erau date de epifania (arătarea) zeului, care Îi apărea În somn pacientului. 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poețitc "6. Operatorii \: preoți, ghicitori și poeți" Poziția personalului destinat cultului lui Asclepiosxe "Asclepios", la jumătatea drumului Între rolul de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
etapele fiecărui cult În parte. Intrarea În templu era precedată de purificări și sacrificii; compensația pentru tratament se transpunea În oferte către preoți; vindecarea sau leacul erau date de epifania (arătarea) zeului, care Îi apărea În somn pacientului. 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poețitc "6. Operatorii \: preoți, ghicitori și poeți" Poziția personalului destinat cultului lui Asclepiosxe "Asclepios", la jumătatea drumului Între rolul de preot și rolul de medic, reflectă o ambiguitate care caracterizează aproape toate celelalte sacerdoții cunoscute În lumea greacă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În templu era precedată de purificări și sacrificii; compensația pentru tratament se transpunea În oferte către preoți; vindecarea sau leacul erau date de epifania (arătarea) zeului, care Îi apărea În somn pacientului. 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poețitc "6. Operatorii \: preoți, ghicitori și poeți" Poziția personalului destinat cultului lui Asclepiosxe "Asclepios", la jumătatea drumului Între rolul de preot și rolul de medic, reflectă o ambiguitate care caracterizează aproape toate celelalte sacerdoții cunoscute În lumea greacă, unde nu s-a constituit niciodată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vindecarea sau leacul erau date de epifania (arătarea) zeului, care Îi apărea În somn pacientului. 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poețitc "6. Operatorii \: preoți, ghicitori și poeți" Poziția personalului destinat cultului lui Asclepiosxe "Asclepios", la jumătatea drumului Între rolul de preot și rolul de medic, reflectă o ambiguitate care caracterizează aproape toate celelalte sacerdoții cunoscute În lumea greacă, unde nu s-a constituit niciodată o castă sacerdotală și unde cineva este doar „preot” al unei zeități anume. Așadar sacerdotul este caracterizat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Asclepiosxe "Asclepios", la jumătatea drumului Între rolul de preot și rolul de medic, reflectă o ambiguitate care caracterizează aproape toate celelalte sacerdoții cunoscute În lumea greacă, unde nu s-a constituit niciodată o castă sacerdotală și unde cineva este doar „preot” al unei zeități anume. Așadar sacerdotul este caracterizat de o activitate sectorială care Îl leagă de „o” zeitate, În raport cu care este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile. Dacă deja În Iliada sacerdoțiul pare să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile. Dacă deja În Iliada sacerdoțiul pare să aibă trăsăturile unei Îndatoriri bazate pe alegere, În polis, unde magistrații se Îngrijesc și prezidează celebrările periodice În cinstea zeilor, preotul apare de cele mai multe ori, ca un funcționar al statului, ales și numit de cetățeni, a cărui activitate este reglementată de legi emise de polis. Dincolo de unele Însușiri generale, ca integritatea fizică, cetățenia sau faptul de a nu fi săvârșit nici un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unele Însușiri generale, ca integritatea fizică, cetățenia sau faptul de a nu fi săvârșit nici un omor, ori mai specifice, ca sexul masculin, prevăzut pentru slujirea zeităților masculine, și cel feminin, pentru slujirea zeităților feminine, sau fecioria, obligatorie În cazul preadolescenților, preoților greci nu li se cereau cunoștințe deosebite, nici nu existau structuri sau școli speciale pentru pregătirea lor. Supus unui număr de interdicții pe toată durata Îndatoririi, dintre care cea mai importantă era castitatea (dar nu lipseau nici interdicțiile alimentare), hierèus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sacrificiile pentru Artemisxe "Artemis" Agroteraxe "Agrotera", iar pentru Enyalios arhontele-rege avea misiunea de a proclama și inaugura celebrarea misteriilor eleusine. Cu toate acestea, celebrarea unor culte rămânea În mâinile câtorva familii aristocratice, ca Eumolpidae și Kerykes, din care provenea marele preot de la Eleusis, purtătorul torței și heraldul sacru pentru celebrarea misteriilor, sau familia Eteobutades, din care, la Atena, era ales preotul lui Poseidonxe "Poseidon" Erehteusxe "Erehteus" și al Atenei Polias sau Butipoi și Taulonides, cărora le era Încredințată, tot la Atena

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cu toate acestea, celebrarea unor culte rămânea În mâinile câtorva familii aristocratice, ca Eumolpidae și Kerykes, din care provenea marele preot de la Eleusis, purtătorul torței și heraldul sacru pentru celebrarea misteriilor, sau familia Eteobutades, din care, la Atena, era ales preotul lui Poseidonxe "Poseidon" Erehteusxe "Erehteus" și al Atenei Polias sau Butipoi și Taulonides, cărora le era Încredințată, tot la Atena, desfășurarea bufoniilor. Dar În epoca polisului cultele controlate de aceste gene sacerdotale Își pierd caracterul unui privilegiu ereditar, fiind și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
raporturile cu lumea divină sau cu forțele extraumane și interpretarea voinței sau planurilor lor le revin, În schimb, ghicitorilor (manteis) și poeților, care par să se bucure de un statut religios Încă din epoca arhaică și care pot fi considerați „preoți ai cuvântului”. În afara locurilor destinate cultului oracular, Grecia cunoscuse, mai ales În perioada arhaică, nu puține figuri de ghicitori itineranți, cum sunt miticii Melampus și Tiresiasxe "Tiresias", și tot itineranți au fost mai Întâi aezii și rapsozii, apoi poeții, ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
urmau să cadă În zi de sabat (Filon, Legatio ad Gaium, 158). La baza acestor privilegii stă o serie de convenții, pe care le-am putea numi de drept internaționale, stipulate Între Înalții magistrați romani și regii, etnarhii și marii preoți evrei. Această serie Începe cu pactul pe care Roma Îl Încheiase odinioară cu Macabeii Împotriva ultimilor Seleucizi În 164-163 Î.Hr. (1 Mac. 8; 2 Mac. 11). Prin urmare, evreii erau scutiți și de cultul imperial. Ei se rugau În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Liberxe "Liber" și Liberaxe "Libera". Cei care au decorat templul au fost niște artiști greci, iar pentru că limba de cult era greaca, preotesele au venit de la Napoli sau de la Velia. Cicero a putut deduce acest lucru dintr-o listă a preoților (Cicero, Pro Balbo, 55). La Cumae este atestat, deja din secolul al VI-lea Î.Hr., un cult al Demetrei Thesmophora; trebuie să fi fost adus la Cumae de la Gela, iar la Gela de la Cnid1. În același fel, analog oracolelor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Își ia sarcina de specialist În chestiuni care privesc viața și morala sau concepția despre lume și zei este Îndeosebi filozoful. Numai atunci când creștinismul Își face simțită presiunea de concurent, Iulian (332-363 d.Hr.), Împărat și pontifex maximus, le cere preoților săi să dea o nouă interpretare propriului rol2. El Înțelege sacerdoțiul ca pe o profesie cu normă Întreagă și pe viață, profesie care se Întemeiază pe morală și atitudine caritativă, educație și spiritualitate religioasă. Cu toate acestea, nu poate exista

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
collegium cultorum propriu (CIL, 10, 4849). Numai În cazul În care cultores/cultrices, un thiasus, o spira se reunesc regulat pentru celebrări religioase se poate vorbi despre o „comunitate” În analogie cu instituțiile iudaice și creștine 1. Aderenții, „mysti” și preoții lui Isisxe "Isis" la Corint și Roma, așa cum i-a cunoscut și cum i-a consemnat În scris Apuleius, formează din punct de vedere tipologic o astfel de comunitate religioasă (Apuleius, Metamorfoze, 11: comunitatea lui Isis). b) „sacra publica” - „sacra

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]