KorAP: Find »[drukola/base=preot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1561 1562 1563 ...1580 >

39,491 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

teritoriale, cele private, pe baze personale. În exemplele aduse pentru cultele de stat este vorba despre: (a) Septimontium (11 decembrie), celebrat de și pentru montani, locuitorii munților Romei antice, printre ale căror grupuri sacrale conducătoare se află administratori (magistri) și preoți (flamines) (Varro, De lingua latina, 6, 24); (b) Paganalia, pentru locuitorii „satelor” din Roma; (c) Compitalia, pentru cei care se aflau În apropierea răspântiilor (compita); Paganalia și Compitalia sunt „sărbători mobile” a căror dată este stabilită an de an. Cultele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
originalul folosit de el le-au putut lăsa deoparte ca fiind cunoscute tuturor, descriind numai rituri particulare (propria). Pentru că, pe de altă parte, Occidentului i-au fost transmise numai texte despre agricultură, dar nu și arhivele templelor romane sau ale preoților, suntem nevoiți să recompunem elementele recurente și centrale ale sacrificiului folosind surse numeroase și eterogene. c) Cultul roman ca acțiune simbolică 1. Limbajul semnelor cultului roman este reglat de o „gramatică a simbolurilor”, o sintaxă și o pragmatică deosebită. Prin

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
regulate/neregulate, durată și frecvență cu privire la o divinitate; de exemplu: sacrificiu adus lui Jupiter la jumătatea fiecărei luni (regulat, scurt, frecvent). III. Persoanele/funcționarii/executorii 1. La Roma: pontifex, flamen-flaminica, augur, virgines Vestae, rex/regina sacrorum, XV-viri sacris faciundis; 2. Preoți: sacerdotes; administrator: magister/magistra; slujitor: minister/ministra; ajutor: camillus; cel care Înjunghia animalul: popa, victimarius; gardianul templului: aedituus; cântăreț: tibicen, psaltria. IV. Instrumentele (instrumentum, utensilia, sacra supellex) Iluminare: lumânări, făclii, lămpi cu ulei, focuri cu lemne; unelte pentru gătit, tacâmuri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din Madaura (Africa de Nord, a doua jumătate a secolului al II-lea d.Hr.), filozofia platonismului mediu intră În compunere cu misteriile lui Isisxe "Isis"; la sfârșitul cărții a XI-a din Metamorfoze, el se prezintă ca un „myst” și un preot al lor. Este sigur că L. Annaeus Seneca (cca 4-65 d.Hr.), un intelectual experimentat În politică, cu toate că a fost consul sub Nero (55/56), nu a Îndeplinit nici unul dintre marile oficii sacerdotale ale cetății Roma. El reprezintă cu o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cer intervenția exegeților, acei binecunoscuți specialiști În sacru, alături de cea a unui oneirokrìtes („interpret de vise”) și a unui theològos (cel care cunoaște/elaborează discursul despre zei), conform documentației, mai ales epigrafice, a epocii. La fel de semnificativă este calitatea acestor interpreți: preotul egiptean Manethon și exegetès Timotheus, din familia Eumolpizilor, adică din acel genos de la Eleusis care deținea sarcina supremă a cultului misteric și care era, așadar, deținătorul celor mai sfinte tradiții mitico-rituale ale poporului grec. Atributele zeului (cerber tricefal și șarpe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Osiris", Anubisxe "Anubis" și Horusxe "Horus"/Harpocratexe "Harpocrate" are valoare de exemplu pentru ceea ce putem considera obiceiul cel mai curent În răspândirea cultelor orientale În afara teritoriilor lor naționale respective. Inscripția lui Apollonius (IG XI, 1299 = Roussel, no 1, pp. 71-83), preot al lui Serapis În așa-numitul Serapeum A, Înainte de ocupația atenienă a insulei (166 Î.Hr.), povestește cum bunicul, preot egiptean din Memphis, aducând cu sine propriul zeu Împreună cu obiectele sacre, a continuat să practice cultul În forme private În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În răspândirea cultelor orientale În afara teritoriilor lor naționale respective. Inscripția lui Apollonius (IG XI, 1299 = Roussel, no 1, pp. 71-83), preot al lui Serapis În așa-numitul Serapeum A, Înainte de ocupația atenienă a insulei (166 Î.Hr.), povestește cum bunicul, preot egiptean din Memphis, aducând cu sine propriul zeu Împreună cu obiectele sacre, a continuat să practice cultul În forme private În locuința sa, Încredințându-i apoi această grijă fiului. După moartea acestui Apollonius, primind În somn poruncă de la zeu să Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În ultimele două veacuri ale elenismului vor frecventa serapeum-urile și se vor face purtătorii de cuvânt și propovăduitorii cultului zeităților gata să sară În ajutorul oamenilor, la nivel individual și cosmic, zeități pe care le-au cunoscut din inițiativa bătrânului preot din Memphis. 3. Misterii grecești și misterii orientaletc "3. Misterii grecești și misterii orientale" S-a făcut deja aluzie, atunci când a fost nevoie, la asumarea, la o dată mai mult sau mai puțin antică, după caz, a unor structuri misterice de către

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
emblematică a așteptărilor și emoțiilor trăite În interiorul unei practici cultuale misterice. Firmicus Maternus, descriind riturile secrete cu caracter funerar celebrate În sanctuarul unui zeu neidentificat (Attisxe "Attis", Osirisxe "Osiris"?), dezvăluie vestirea plină de bucurie pe care le-o face credincioșilor preotul oficiant: „Bucurați-vă, inițiați ai zeului izbăvit! Și pentru noi va exista mântuire de suferințe” (De errore profanarum religionum, 22, Turchi, no 269). Formula În cauză este recitată În greacă, ea confirmând astfel, În această rămășiță din secolul al IV

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeitățile titulare ale sanctuarelor și cu practicile rituale celebrate În ele În calitate de sșnnaoi (locuitori ai aceluiași templu), de la oferirea de victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite funcții, printre care cea de a-i proslăvi prin imnuri (hymnodòi) sau prin „predici” (theològoi) pe „zeii epifani” („manifești”), „binefăcători” (euergètai), miloși și puternici, și, În sfârșit, la celebrarea În cinstea lor a unor rituri secrete, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se exprimă În compoziții de astrologie, medicină și botanică astrologică, magie și alchimie, cu totul conforme În temele și În scopurile urmărite cu operele analoage, destul de numeroase și populare În epoca elenistică, atribuite unor personaje diferite, ca regele Nechepsos sau preotul Petosiris. În manifestarea treptată a unei neîncrederi În capacitățile omului de a ajunge doar cu instrumentele intelectuale la cunoașterea adevărului, toată această producție reflectă nevoia de a apela la revelația divină chiar și În sfera fenomenelor naturale, rezervată deja căutării

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Widengren), au descoperit În tradiția zoroastriană anumiți „Hochgötter”, mari divinități oarecum concurente cu Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", „Domnul Înțelept” al zoroastrismului, absorbite de noua religie Într-o fază a dezvoltării sale caracterizată tocmai de un efort sintetizator, realizat de preoții zoroastrieni după perioada fondării profetice. S-a crezut din acest motiv că se poate reconstitui existența unor culte antice dominate de zeități precum Mithraxe "Mithra" (Mitraxe "Mitra" În India) și Vayuxe "Vayu" (V³yuxe "Va>yu" În India), care și-ar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și cer, zeul suprem al unui cult oriental; pentru G. Widengren (1968, pp. 174 sqq.) Zurvan (Zurw³nxe "Zurwa>n" În pahlavi) este marele zeu al timpului și al destinului, situat În fruntea panteonului unei străvechi religii iraniene occidentale, ai cărei preoți ar fi putut fi la origine din tribul sacerdotal med al Magilor (cu zurvanismului au fost puse apoi În legătură Misterele lui Mithra, având În vedere Îndepărtatele lor rădăcini iraniene, sau maniheismul; Widengren, 1955, pp. 113 sqq. și 126 sqq

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sqq.). Într-o astfel de perspectivă, imnurile avestice În cinstea lui Mithra (Yașt 10) și Vayu (Yașt 15) ar putea fi considerate cele mai semnificative urme ale unor culte, inițial non-zoroastriene, adaptate apoi, mai mult sau mai puțin bine, de preoți mai mult sau mai puțin fideli Învățăturii profetului și spiritului accentuat etic al noii religii. Cât despre Mazd³xe "Mazda>", nu este clar dacă a existat sau nu un zeu numit astfel Înainte de Zoroastruxe "Zoroastru" (vezi Boyce, 1975a, pp. 48 sqq

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
efortul de a aduce un serviciu noii religii, a Început să absoarbă imediat unele elemente ale religiozității non-zoroastriene considerate, pe drept sau nu, compatibile cu Învățătura profetului, ba chiar mai mult sau mai puțin dependente de aceasta. În acest fel, preoții au dat viață „amestecului religios” (Gershevitch, 1959, p. XV, nota 5) al Avestei târzii, la formarea căreia trebuie să fi contribuit și influența clerului magilor din Iranul occidental și orientările religioase ale curții persane din secolul al V-lea Î

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bine cu natura eminamente ritualistă a religiei vedice și a lumii religioase În care mesajul lui Zoroastruxe "Zoroastru" s-a afirmat ca o reacție clară Împotriva unei societăți dominate de o aristocrație războinică ce recurgea la serviciile unor categorii de preoți sacrificatori cu scopul de a mări puterea, bogăția și prestigiul ambelor clase. Ritualul trebuia mărginit doar la sfera privată și realizat pentru interesele individului care Încredința, după posibilități, unuia sau mai multor preoți executarea ritului. Preotul, expert și tehnician al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ce recurgea la serviciile unor categorii de preoți sacrificatori cu scopul de a mări puterea, bogăția și prestigiul ambelor clase. Ritualul trebuia mărginit doar la sfera privată și realizat pentru interesele individului care Încredința, după posibilități, unuia sau mai multor preoți executarea ritului. Preotul, expert și tehnician al sacrului, Într-un sens larg care includea, desigur, credințe și practici magice, exorciste și apotropaice, Își primea recompensa de la cel care Îi ceruse serviciile. Aceasta este, În mare, imaginea pe care o avem

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
serviciile unor categorii de preoți sacrificatori cu scopul de a mări puterea, bogăția și prestigiul ambelor clase. Ritualul trebuia mărginit doar la sfera privată și realizat pentru interesele individului care Încredința, după posibilități, unuia sau mai multor preoți executarea ritului. Preotul, expert și tehnician al sacrului, Într-un sens larg care includea, desigur, credințe și practici magice, exorciste și apotropaice, Își primea recompensa de la cel care Îi ceruse serviciile. Aceasta este, În mare, imaginea pe care o avem despre clerul magilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
căruia era practicată jertfa animală ca act În virtutea căruia spiritele animalelor domestice și benefice ajungeau să fie absorbite de entitatea divină. Chiar și plantele aveau un rol important: iranienii numeau baresman un snop de ierburi sau de ramuri pe care preotul le strângea În mâna stângă. Se Întrevede clar aici fondul indo-iranian al ritualului și al simbolisticii focului, principala teofanie a zoroastrismului (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.5). Origine a seminței umane și animale, prieten al omului căruia Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a seminței umane și animale, prieten al omului căruia Îi Încălzește locuința, element esențial al jertfei, simbol terestru al soarelui și al puterii vitale care nu se consumă, ci se reînnoiește mereu, focul se Împarte În trei focuri rituale - al preoților, al războinicilor și al culegătorilor și agricultorilor (respectiv focurile Farr½bayxe "Farro>bay", Gușnap și Burz¶nmihrxe "Burze>nmihr" În Iranul sasanid: cf. Pagliaro, 1933) - și În cinci focuri naturale -, ale entităților divine (ale lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
misiune rusă În oaza de la Merv. Un amestec de lapte, o altă plantă și sevă de haoma, având proprietăți halucinogene și stimulante, constituia materia primă pentru yasna, considerată izvor de putere pentru războinici, de inspirație pentru poeți, de Înțelepciune pentru preoți. Haoma era preparată Într-o piuă de piatră În timpul unui rit pregătitor (paragn³) și apoi, odată consacrată, era consumată de preoții oficianți și de participanții la rit. Pregătirea cuprindea o purificare meticuloasă cu ajutorul apei atât a ingredientelor, cât și a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
stimulante, constituia materia primă pentru yasna, considerată izvor de putere pentru războinici, de inspirație pentru poeți, de Înțelepciune pentru preoți. Haoma era preparată Într-o piuă de piatră În timpul unui rit pregătitor (paragn³) și apoi, odată consacrată, era consumată de preoții oficianți și de participanții la rit. Pregătirea cuprindea o purificare meticuloasă cu ajutorul apei atât a ingredientelor, cât și a instrumentelor folosite În cadrul ritului. La fel ca În cazul ritualurilor focului, și pentru haoma există numeroase elemente comune indo-iraniene, care merg

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
semnificative și În ceea ce privește ritualurile de purificare, ce atribuiau proprietăți dezinfectante și purificatoare urinei bovine (În avestică, goama¶za; În pahlavi, g½m¶z), folosită În ritul zoroastrian al „marii purificări” (În pahlavi, bareșn¿m) și În ceremoniile de inițiere a tinerilor preoți și a groparilor (și ritualul legat de moarte, foarte important pentru simbolismul său, datează dintr-o epocă străveche atât În Iranul arhaic, cât și În India vedică: cf. Gonda, 1962, pp. 49 sq.). Cât despre panteon, există multe elemente comune

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cât și În Iran. După cum am văzut, În Avesta apare printre entitățile demne de cult cărora le era dedicat un imn (Yasna 9-10). Din cauza naturii sale compozite, de divinitate și materie, Haomaxe "Haoma" ajunge să reprezinte, după un timp, victima, preotul și zeul jertfei zoroastriene (Zaehner, 1961, pp. 93, sq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 95). Panxe "Pan"teonului iranian Îi mai aparțin și alte divinități, amestecate printre yazataxe "yazata" zoroastrismului, care nu au paralele clare În panteonul Indiei antice, deși, cel puțin

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
p. 113). Ideea, cel puțin Într-un stadiu inițial, a unei existențe paradisiace nu era străină mentalității indo-iraniene primare, chiar dacă aceasta nu era foarte marcată de valori propriu-zis morale. O existență fericită după moarte era probabil rezervată unei elite de preoți și războinici; Însă, În cadrul escatologiei individuale, domina credința Într-o supraviețuire cenușie, de umbră, a spiritelor ajunse Într-o locuință subterană; aici erau „căile părinților”, adică drumurile parcurse de strămoșii defuncți (Oldenberg, 1917, pp. 546 sq.). Această existență de umbră

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]