45,986 matches
-
gamele. Căruciorul pornea din nou. O lua de la capăt la cortul următor. SPUNE TARROU ADMINISTRATORULUI. ― Da, spune acesta cu satisfacție, strângându-le mâna, e științific. Amurgul se lăsase și cerul se limpezise. O lumină dulce si proaspătă scălda tabăra. În pacea serii, zgomote de linguri și farfurii urcau din toate părțile. Lilieci zburau pe deasupra corturilor și dispăreau apoi pe neașteptate. De cealaltă parte a zidurilor, un tramvai scârțâia la un macaz. \ Bietul judecător, a murmurat Tarrou ieșind pe poartă. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înțeleg pe toți și să nu fiu dușmanul de moarte al nimănui. Știu numai că avem datoria să facem ce trebuie pentru a nu mai fi ciumați și că numai asta poate să ne facă să sperăm să ne regăsim pacea interioară, sau cel puțin, în lipsa ei, o moarte onorabilă. Numai asta poate să aducă ușurare oamenilor și dacă nu să-i salveze, barem să le facă cât mai puțin rău posibil și câteodată chiar puțin bine. Și de aceea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atât de compactă, se potrivea atât de perfect cu tăcerea străzilor și a orașului eliberat de ciumă, încât Rieux simțea clar că era vorba de astă dată de înfrângerea divină, aceea cu care se sfârșeau războaiele și care face din pacea însăși o suferință fără vindecare. Doctorul nu știa dacă în cele din urmă Tarrou își găsise pacea sa interioară, dar, în acest moment cel puțin, el credea că știe că pentru el însuși această pace nu va mai fi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încât Rieux simțea clar că era vorba de astă dată de înfrângerea divină, aceea cu care se sfârșeau războaiele și care face din pacea însăși o suferință fără vindecare. Doctorul nu știa dacă în cele din urmă Tarrou își găsise pacea sa interioară, dar, în acest moment cel puțin, el credea că știe că pentru el însuși această pace nu va mai fi pentru niciodată posibilă, așa cum nu există armistițiu pentru mama ruptă de fiul ei sau pentru bărbatul care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
războaiele și care face din pacea însăși o suferință fără vindecare. Doctorul nu știa dacă în cele din urmă Tarrou își găsise pacea sa interioară, dar, în acest moment cel puțin, el credea că știe că pentru el însuși această pace nu va mai fi pentru niciodată posibilă, așa cum nu există armistițiu pentru mama ruptă de fiul ei sau pentru bărbatul care își înmormântează prietenul. Afară era aceeași noapte geroasă, cu stele reci pe un cer limpede și înghețat. În odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de greu trebuie să fie să trăiești numai cu ceea ce știi și cu ceea ce îți amintești, lipsit fiind de speranță. Astfel trăise, fără îndoială, Tarrou, și Rieux era conștient de cât de sterilă e o viață fără iluzii. Nu există pace fără speranță, iar Tarrou, care nu dădea oamenilor dreptul de a condamna pe cineva, care știa cu toate astea că nimeni nu se poate împiedica să condamne și că se întâmplă uneori ca înseși victimele să fie călăi, Tarrou trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că nimeni nu se poate împiedica să condamne și că se întâmplă uneori ca înseși victimele să fie călăi, Tarrou trăise în sfâșiere și contradicții și nu cunoscuse niciodată speranța. Oare de aceea voise el să cunoască sfințenia și căutase pacea interioară punându-se în serviciul oamenilor? De fapt Rieux nu știa nimic în această privință, și lucrul avea puțină importanță. Singurele imagini pe care le va păstra despre Tarrou vor fi cele ale unui om care apuca bine cu ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sunt scrisorile, trenurile și vapoarele. Alții, mai puțini la număr, ca Tarrou, poate, doriseră contopirea cu ceva pe care ei nu puteau să-l definească, dar care merita să fie dorit. Și, în lipsa unui alt nume, ei îi spuneau uneori pace interioară. Rieux mergea mereu. Pe măsură ce înainta, mulțimea se îngroșa în jurul lui, vacarmul se amplifica și i se părea că periferia, unde voia să ajungă, se îndepărta în aceeași măsură. Puțin câte puțin, el se topea în acest trup uriaș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe care-l poți dori întotdeauna și obține uneori, acesta este afecțiunea umană. Pentru toți cei care, dimpotrivă, se adresaseră pe deasupra omului unui ce pe care nici măcar nu și-l puteau închipui, nu existase răspuns. Tarrou păruse să găsească această pace grea despre care vorbise, dar n-o găsise decât în moarte în ceasul în care nu-i putea folosi la nimic. Dimpotrivă, dacă alții, pe care Rieux îi zărea pe pragurile caselor în lumina care scădea, înlănțuiți din toate puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se auzi sunând toaca de la Cetățuia”<footnote Mihail Sadoveanu, Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă , Editura Gramar, București, 1993, p. 75 footnote>. Astăzi, îi auzim pe părinții din mănăstire, ca odinioară pe înaintașii lor că se roagă: pentru mântuirea sufletului, pentru pacea lumii, pentru îmbelșugarea roadelor pământului, pentru cei care călătoresc și pentru cei bolnavi. Mai auzim, că toată viața ce ne-a mai rămas să i-o dăruim lui Iisus Hristos. Așa, cum tămâia se ridică spre înaltul cerului, tot așa
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la Nemirova și a ,,început a se înălța și a scrie la tituluș Domn Țării Moldovei și Ucrainei”<footnote Nicolae Costin, op. cit., p. 12 footnote>. Prestigiul lui Duca Vodă îi permite să mijlocească negocierile dintre ruși și turci, finalizate prin pacea de la Redzin, la 11 februarie 1681. În prealabil, ,,oastea moldoveană condusă de Jora participă la asediul și cucerirea Cehrinului, în 1679”<footnote Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 112 footnote>. Dar cea mai însemnată acțiune militară în care sunt implicați moldovenii
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Mitropolitul a tipărit în tipografia de la Sfântul Nicolae Domnesc, Liturghierul, în 1679”<footnote I. Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche, vol. I, București, 1903, p. 212 footnote>. Voievodul i-a permis Mitropolitului să scrie prin solia sa, care mijlocea pacea între ruși și turci, două scrisori, una adresată lui Nicolae Milescu și alta Patriarhului Ioachim, rugându-i să-i trimită contra cost, un teasc tipografic. Amenajarea locului pentru tipografie s-a făcut cu sprijinul lui Gheorghe Duca. Este clar că
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Nicolae. Mitropolitul Dosoftei, autorul lucrării a precizat că această carte nu s-a tipărit numai pentru moldoveni, ci pentru toată seminția rumânească. A adăugat că, Gheorghe Duca ,,cu mila lui Dumnedzău Domn și oblăduitoriu a toată Țara Moldovei, trimite milă, pace, sănătate la toată seminția românească (...) tutinderia ce se află într-această limbă pravoslavnică. Adresându-se lui Gheorghe Duca, pe care-l compară cu regele David și cu împărații Constantin cel Mare și Teodosiu, Mitropolitul a scris: Măria Ta, milostive Doamne
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
chilia lui avea un tablou cu chipul profesorilor de la Facultatea de Teologie din București, îi elogia și se bucura că a fost și el unul dintre studenții acestor mari profesori. A fost mai întâi de toate un monah iubitor de pace, prietenos, bun și binefăcător al multora. La ușa sfinției sale veneau oameni necăjiți care-i cereau ajutorul, veneau călugări și călugărițe de la mănăstirile și schiturile Arhiepiscopiei pentru a le rezolva problemele. A ajutat mulți tineri săraci, pe seminariști și pe studenții
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a avut trei virtuți, care i-au împodobit viața: credința ortodoxă păstrată cu sfințenie de-a lungul întregii vieți, smerenia inimii și dragostea față de Dumnezeu și față de oameni. Avea o figură blândă, pătrunzătoare și luminoasă, vindecătoare și aducătoare de multă pace. Cel care s-a rugat mult și a lucrat pentru binele credincioșilor cât a trăit pe pământ va continua să se roage și să ne ajute spiritual în drumul spre mântuire și de acolo, din împărăția veșnică a lui Dumnezeu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în mijlocul incintei, biserica este cel mai important edificiu. Ea îi adună, îi apropie și-i unește pe toți oamenii într-un singur crez: credința și dragostea față de Dumnezeu și față de semeni. Atât lumea bisericească cât și cea laică își găsesc pacea, liniștea și ajutorul la slubele din biserică. Ne dorim ca astăzi mănăstirea să aibă același rost ca și atunci când a fost întemeiată. Pictura bisericii s-a încheiat în jurul anului 1675 sub supravegherea Mitropolitului Dosoftei. Cei care au pictat la Cetățuia
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cuprins de un elan pe care nu Îl avusese nici În adolescență: iubea tot, nici urmă de resentiment față de cineva sau ceva, Își iubea cu ardoare țara, era În stare de fapte mărețe, dar nu i le cerea nimeni, era pace; Danemarca avea impozite mici, fluvii de bere, femei de vis; A fi sau a nu fi, aceasta e Întrebarea? striga, din goana motocicletei, rezolvînd, pentru un moment, prin schimbarea unui semn de punctuație, dilema care, de fapt, Îl omorîse pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
definea stări extatice, trecătoare, precum un aaaaaaaaah din finalul unei partide oarecare de sex. Thomas și Ingrid erau Împreună, iar asta Însemna ceva. Imaginația unui cuplu - bun, rău - salva deseori aparențele; prefăcătoria, la rîndul ei, putea să aducă o anume pace, după mici, dar tot mai dese războaie: armistițiile vremelnice prelungeau, de fapt, stări aproape insuportabile: Thomas știa și excepții, dar tocmai acestea - considera - Întăreau regula, făcîndu-l tot mai sigur de faptul că nu se va apropia cu sufletul niciodată, total
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fusese Întreruptă de cîteva lovituri, Înăbușite, În perete. Ann izbea, probabil, cu pumnul. Era o zi senină, soarele pătrundea prin una din ferestre, luminînd brațul Maricrisei. Era liniște, un calm odihnitor. Thomas s-a simțit, cîteva clipe, cuprins de o pace cum nu mai cunoscuse de mult. Brusc, starea s-a risipit. I-a luat locul o stînjeneală. Dacă atunci ar fi ajuns, dintrodată, lîngă Ingrid, i-ar fi povestit acesteia tot - poate l ar fi iertat, convinsă că o asemenea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
durabile și pline de rod; căsniciile Însă păreau tot mai mult făcute doar pentru cei marcați de morala unor religii nepotrivite lor; nimic, de fapt, nu li se mai părea multora pe măsură: erau tineri, de ce nu erau lăsați În pace? Erau. Chiar Încurajați, amorul era liber. Puteau să se lege bărbat cu bărbat, femeie cu femeie - și menajele În trei, În patru, În șapte erau un semn de civilizație. Thomas știa bine că, mai pretutindeni În lumea creștină, morala era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tocau planetei o grămadă de bani, În loc să lase legea războiului să-și urmeze cursul pînă cînd - cu Învingători sau fără - confruntarea se stingea Într-un fel. Thomas credea că disputele armate - chiar dacă avea oroare de așa ceva - Împinseseră planeta Înainte: nu pacea, ci războaiele mai primeniseră omenirea: conflicte dure erau, de cînd lumea, În interiorul oricărei specii. Omul avea o reminiscență bestială, bine disimulată; nu arăta că ar putea să omoare pe cineva; un miel. O făcea, nevinovat, În filmele cu violență, le
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
apele, trecînd peste maluri, cum să se mai aprindă glodul, cum tot aștepta Rusoaica? Dar și Înecul era potrivit unui neam fără de margini de păcătos; Antonia ar fi fost mulțumită, prima s-ar fi aruncat În valuri. Thomas vroia liniște, pace, aștepta să-și vadă urmașii, pe unii dintre ei; Jesper nu mai aștepta nimic, după cum scrisese Într-o carte poștală. Trăiește-ți clipa! Îi mîzgălise acolo lui Pollux. Carpe Diem! - cum, În rostirea unei limbi moarte ce nu vroia să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cum l-ar fi privit aceasta, de s-ar fi Întors teafăr, aflînd că el a omorît bătrîni, femei, copii? - nu exista război curat, asta era o sintagmă inventată de americani, Berg era sigur; și ei se săturaseră de cîte păci aduseseră cu pușca. Și, oricum, nu orice pace era binevenită; Estul nu avusese, pînă la căderea Zidului, vreme de peste patruzeci de ani, nici un război, și totuși fuseseră omorîți acolo milioane de oameni. Jocuri. Thomas se pregătea să Întîlnească un războinic
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi Întors teafăr, aflînd că el a omorît bătrîni, femei, copii? - nu exista război curat, asta era o sintagmă inventată de americani, Berg era sigur; și ei se săturaseră de cîte păci aduseseră cu pușca. Și, oricum, nu orice pace era binevenită; Estul nu avusese, pînă la căderea Zidului, vreme de peste patruzeci de ani, nici un război, și totuși fuseseră omorîți acolo milioane de oameni. Jocuri. Thomas se pregătea să Întîlnească un războinic adevărat. El și Jesper, pe la nouăsprezece ani, sătui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trei, patru, mai mulți, cei adăugați fiind, la prima vedere, copiii rezultați, dar tot atît de bine puteau fi cuprinși În suma conjugală și amanții sau amantele, prezențe mai mult sau mai puțin secrete În viața familiei; doar moartea Însemna pace, nici aceea veșnică; aveau să se deschidă În Ziua Judecății și mormintele, după cum tot amenința Antonia, știa sigur, Biblia era infailibilă, Rusoaica putea să demonstreze asta oricînd și oricui: ce scria În paginile ei se petrecuse sau avea să se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]