KorAP: Find »[drukola/base=preot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1562 1563 1564 ...1580 >

39,491 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

lor foarte problematic nu este posibilă reconstruirea Într-o manieră completă și exhaustivă a conflictului dintre Zoroastruxe "Zoroastru" și clerul tradițional, la a cărui școală trebuie să se fi format totuși și acest zaotar (cf. termenului indian antic hotar), adică preot În interiorul unei structuri sociale comune, Într-o oarecare măsură, indo-iranienilor. Știm totuși că personalul responsabil de Îndeplinirea riturilor sacrificiale și, În general, al Întregii sfere a sacrului, probabil beneficiar al unor puteri temporale, nu i-a acceptat Învățăturile, constrângându-l

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din roadele acestuia. Diferențele modului de trai, de valori, de etică opuneau diferitele clase ale unei societăți dominate Încă de aristocrațiile militare turbulente și de clerul profesionist care o slujea; la fel ca În religia vedică (Renou, 1953, p. 6), preotul era specialist al sacrului, al jertfelor și practicilor rituale care urmărea să Întărească prestigiul și puterea unei elite dominante. Așadar, tocmai pe acest fond social se găsesc rădăcinile noii viziuni dualiste și ale viziunii escatologice particulare, legate de existența individuală

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cf., mai sus, subcapitolul 2.7), fapt atestat clar În tradiția ulterioară - este un element semnificativ În favoarea interpretării Învățăturii gathice ca revoluție Împotriva religiei ritualiste tradiționale; nu reformată, ci, pur și simplu, renegată de către Zoroastruxe "Zoroastru", Împreună cu divinitățile, riturile, etica, preoții și marii săi capi temporali, meș (plural al lui maz „mare”: Yasna 34, 9). Caracterul revoluționar, religios, etic și totodată social al Învățăturii gathice este ușor de Înțeles, dacă G³th³ sunt privite ca texte În esență liturgice: acest fapt este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cultura epocii, promotor al culegerii și „recuperării” textelor indiene și grecești. După cum s-a clarificat datorită mărturiilor variate răspândite În literatura pahlavi, prin Zand se Înțelegea deci expunerea explicată și comentată a Avestei și a Întregii tradiții religioase, pe Înțelesul preoților și al credincioșilor. Etimologia termenului, probabil derivat de la rădăcina zan„a cunoaște”, nu servește la susținerea ipotezei hazardate despre existența a două tradiții independente: una Zand, tradiție orală a sanctuarului din Șiz, Azerbaidjan, iar cealaltă, Avesta, tradiție orală a sanctuarului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe care Îl cunoaștem astăzi, provine dintr-o redactare scrisă În epoca sasanidă (cf. infra), dar tradiția orală transmisă de școlile sacerdotale este mult mai veche. Învățarea pe de rost a textului sacru și a Zand-ului era una din sarcinile preotului. Un număr important de mărturii, răspândite În textele pahlavi și obiect al unui important studiu Întreprins de H. W. Bailey (1943, pp. 149-194), scot În relief excelența tradiției orale, lăudând fidelitatea Învățăturii originare și preamărind rolul pe care l-a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dinastia arsacizilor ar fi autorul unui prim efort de culegere, bazându-se pe continuitatea tradiției orale, iar mai apoi, patru suverani sasanizi, Ardașșr (224-240), Ș³buhr I (240-272), Ș³buhr II (309-379) și Husraw I (531-579), au făcut restul. Două figuri de preoți s-au remarcat În această muncă de culegere și codificare a textului Avestei sasanide: Tansarxe "Tansar", sub domnia lui Ardașșr și Âdurb³d fiul lui Mahraspand, sub domnia lui Ș³buhr. Avesta sasanidă ar putea proveni de la un arhetip din secolul al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
filozofică, armonizând cu tradiția religioasă noile cunoștințe legate de cele mai variate domenii ale cunoașterii, de la cosmogonie la escatologie, astronomie, logică, fizică, istorie naturală, drept, medicină etc. S-a vorbit deja despre rolul important pe care tradiția Îl atribuie unor preoți zoroastrieni În opera de codificare a canonului scripturii, ca Tansarxe "Tansar" sub domnia lui Ardașir și Âdurb³d ș Mahraspand³n sub domnia lui Ș³buhr II. De fapt aproape toată producția literară era de origine ecleziastică. Clerul magilor, În special cel din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
propriu-zisă (Fars) a fost personajul principal În noua fază a dezvoltării zoroastrismului, care se deschide cu Întemeierea imperiului sasanid, În primul sfert al secolului al III-lea d.Hr. Documentația epigrafică furnizează În această direcție o mărturie clară prin opera preotului Kedșr (cf. infra, subcapitolul 3.3). În ciuda caracterului mai degrabă anonim, firesc pentru o literatură transmisă oral (cf. Boyce, 1968a, p. 32), cunoaștem totuși diferite nume de autori sau, mai ales, culegători sau Îngrijitori ale unor lucrări importante din literatura

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
3). În ciuda caracterului mai degrabă anonim, firesc pentru o literatură transmisă oral (cf. Boyce, 1968a, p. 32), cunoaștem totuși diferite nume de autori sau, mai ales, culegători sau Îngrijitori ale unor lucrări importante din literatura pahlavi, toți sau aproape toți preoți sau mari preoți (mowbed) din Fars. Printre aceștia Îi amintim pe Z³dspram, de la care provine antologia de scrieri Wizșdagșh³ ș Z³dspram, care tratează despre cosmologie, despre psihologia vieții lui Zoroastruxe "Zoroastru" (la fel ca a VII-a carte din D

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai degrabă anonim, firesc pentru o literatură transmisă oral (cf. Boyce, 1968a, p. 32), cunoaștem totuși diferite nume de autori sau, mai ales, culegători sau Îngrijitori ale unor lucrări importante din literatura pahlavi, toți sau aproape toți preoți sau mari preoți (mowbed) din Fars. Printre aceștia Îi amintim pe Z³dspram, de la care provine antologia de scrieri Wizșdagșh³ ș Z³dspram, care tratează despre cosmologie, despre psihologia vieții lui Zoroastruxe "Zoroastru" (la fel ca a VII-a carte din D¶nkard, cf. infra

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îi amintim pe Z³dspram, de la care provine antologia de scrieri Wizșdagșh³ ș Z³dspram, care tratează despre cosmologie, despre psihologia vieții lui Zoroastruxe "Zoroastru" (la fel ca a VII-a carte din D¶nkard, cf. infra); fratele lui Z³dspram, Manușåihr, mare preot În Fars și În Kerman, autor a trei Scrisori (Namagșh³ ș Manușåihr), ultima dintre ele datată țn 881 d.Hr., importante ca mărturie a unui conservatorism tradiționalist În doctrină, morală și rit; tot Manușåihr este și autor al D³dest³n ș

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nșg, care este alcătuită din nouăzeci și două de răspunsuri la diferite Întrebări legate de tot felul de subiecte de morală, drept, cosmologie și care aparține unui gen literar de tip răspuns-Întrebare, firesc pentru compoziții orale. Adurfar½bay ș Farrokhz³d³n, mare preot În Fars În timpul califatului lui Ma’m¿n (813-833) și un alt mare preot din Fars, Âdurb³d ș xm¶d³n, câțiva ani mai târziu, sunt autorii lucrării D¶nkard În forma sa finală; xm¶d ș Așawahișt³nxe "E<me>d

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de tot felul de subiecte de morală, drept, cosmologie și care aparține unui gen literar de tip răspuns-Întrebare, firesc pentru compoziții orale. Adurfar½bay ș Farrokhz³d³n, mare preot În Fars În timpul califatului lui Ma’m¿n (813-833) și un alt mare preot din Fars, Âdurb³d ș xm¶d³n, câțiva ani mai târziu, sunt autorii lucrării D¶nkard În forma sa finală; xm¶d ș Așawahișt³nxe "E<me>d ș Așawahișta>n", mare preot În 995, poate un nepot al celui care a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Ma’m¿n (813-833) și un alt mare preot din Fars, Âdurb³d ș xm¶d³n, câțiva ani mai târziu, sunt autorii lucrării D¶nkard În forma sa finală; xm¶d ș Așawahișt³nxe "E<me>d ș Așawahișta>n", mare preot În 995, poate un nepot al celui care a redactat D¶nkard, autor al unei riw³yat privind probleme de drept ereditar și matrimonial și probleme ce țin de ritual; Mard³farrokh ș Ohrmazdd³d³n, autor al Șkand-gum³nșg wiz³r În a doua jumătate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se poate spune și despre cele ale suveranilor sasanizi, dar și unele și altele sunt, chiar și indirect, foarte importante pentru istoria religioasă a Iranului antic. O deosebită importanță din acest punct de vedere o au inscripțiile medio-persane ale marelui preot Kedșr, restaurator fanatic al zoroastrismului În secolul al III-lea d.Hr. (cf. infra, subcapitolul 3.3). Corpus Inscriptionum Iranicarum din Londra și Iranische Denkmäler din Berlin sunt seriile care au contribuit cel mai mult la ediția textelor epigrafice. În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unor acte liturgice; dintre acestea au importanță deosebită consacrarea și consumarea unei bucăți de pâine rotundă, asemenea azimei (În limba pahlavi, dr½n; În persană, dar¿n), preparată din făină de grâu și ghi (unt purificat) pentru a fi mâncată de preotul oficiant principal (z½t: cf. infra) și, eventual, de alți celebranți. Acest ritual (yasna) se Îndeplinește Înaintea focului, Într-un mediu diferit de cel În care este păstrat focul Însuși, și este celebrat de cel puțin doi preoți, un z½t (În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fi mâncată de preotul oficiant principal (z½t: cf. infra) și, eventual, de alți celebranți. Acest ritual (yasna) se Îndeplinește Înaintea focului, Într-un mediu diferit de cel În care este păstrat focul Însuși, și este celebrat de cel puțin doi preoți, un z½t (În avestică, zaotar), care recită și un raspș (În limba pahlavi, r³spșg), care se dedică, În principal, Îngrijirii focului. Z½t stă așezat la o masă joasă și pătrată, În fața unei alte mese pe care se află ingredientele și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fusese folosită pentru purificare și extrasă dintr-un puț legat de locul de cult, este vărsată În același puț. Tot ritul este săvârșit, contra cost, În scopul realizării intențiilor credincioșilor care plătesc, după posibilități, uneia sau mai multor perechi de preoți (pentru o descriere detaliată a acestui cult, cf. Kotwal și Boyd, 1991). Focul are deci o poziție centrală În liturgia zoroastriană, nu numai - așa cum s-a spus - În religiozitatea indo-iraniană. Fără Îndoială, acesta este simbolul cel mai semnificativ al zoroastrismului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mazd³xe "Ahura Mazda>", Focul (În avestică, at³r, În limba pahlavi, ³dur și ³takhș; În persană, ³dhar) este strâns legat de Așaxe "Așa" (Duchesne-Guillemin, 1961, pp. 51 sqq.). De regulă, este păstrat Într-un loc anume, În care pot pătrunde doar preoții: În timpurile moderne, laicii Îl pot vedea prin pereții de sticlă ai Încăperii În care se află. În epoca sasanidă și, cu siguranță, chiar În primele secole ale Islamului, acesta era expus În construcții numite åah³r-t³q, „patru arcuri” -, un fel

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
purificare”: acestea devin din ce În ce angajante și mai complexe: de la simplele abluțiuni zilnice Înaintea rugăciunii prevăzute de primul rit, până la cele complicate prevăzute de al doilea, rezervate pentru momentele de „trecere” (inițiere, căsătorie etc.), Împlinite În prezența unui preot și Însoțite de alte acțiuni liturgice, cum ar fi consumarea simbolică a unei frunze de rodiu și a urinei de vacă (g½m¶z), recitarea unui confiteor (petșt) și o baie finală (Modi, 1922, pp. 95 sqq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 108

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de rodiu și a urinei de vacă (g½m¶z), recitarea unui confiteor (petșt) și o baie finală (Modi, 1922, pp. 95 sqq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 108); În sfârșit, al treilea rit este un fel de inițiere a groparilor și a preoților, care prevede, printre altele, un loc special pregătit (bareșn¿mg³h), Închis prin câteva rânduri de șanțuri săpate În pământ, care Închid și ele, În spații dreptunghiulare, trei rânduri de câte trei fose sau gropi (În avestică, magha; În limba pahlavi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gropi (În avestică, magha; În limba pahlavi, magh) săpate pentru a obține noi locuri pentru depozitarea lichidelor - cum ar fi urina de taur - cu care cel ce urmează să se purifice se stropește asistat de un câine și de doi preoți (cf. Modi, 1922, pp. 102-153; conform Wd¶wd³d, cu o plantă de bareșn¿mg³h). În zoroastrism, câinele este un animal pozitiv (Holvelacque, 1876; Modi, 1922, p. 59) și deține un loc important și În liturgia funerară (cf. infra). Curățirea de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
probabil ca aceasta să se fi răspândit la zoroastrieni sub influența creștinismului, așa cum consideră, În schimb, R. Pettazzoni (1930). Penitența face obiectul unor lungi și acurate dezbateri În riv³yat-ele persane (Dhabhar, 1932, pp. 211 sqq.). Mărturisirea este făcută În fața unui preot, preferabil de rang Înalt, Însă, la nevoie, credinciosul se poate Îndrepta către soare, lună, foc etc. (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 114). Păcatele pot fi șterse, dar numai cu condiția să fie ispășite punctual prin intermediul unor acțiuni purificatoare prescrise În detaliu, În funcție de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zile și trei nopți stă, Îndurerat și pierdut, la capul cadavrului său. Complexa liturgie funerară zoroastriană se referă tocmai la momentul desprinderii și la cele trei zile ale noii stări a defunctului. De regulă, muribundul trebuie să recite Împreună cu doi preoți care Îl asistă, petșt-ul sau Așem voh¿, una dintre rugăciunile tradiționale cele mai importante și eficiente (cf. supra, subcapitolul 1.1). După ce a murit, i se pun În gură câteva picături de haoma ca viatic pentru lumea cealaltă. Cadavrul este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din lumea celor vii. Doar În acest moment, persoana respectivă se va fi desprins complet de trupul său muritor și va fi părăsit pentru totdeauna „calea spaimelor” (D³dest³n ș M¶n½g ș Khrad II, 150). Numai două categorii principale de preoți pot executa un ritual atât e bogat și complex: h¶rbad și mobad (În limba pahlavi, mowbed). Primii sunt supuși unui prim nivel (navar) al inițierii sacerdotale, iar ceilalți unui al doilea nivel (martab); aceste inițieri fac posibilă dobândirea unor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]