45,986 matches
-
nu venea pînă atunci pîrjolul mult așteptat; dar și iadul era o incertitudine, mai degrabă avea să ajungă Antonia acolo, pentru că prea Îi vroia pe alții fierți, arși, distruși pentru totdeauna, chiar dincolo de ipotetice cicluri cosmice ce nu i dădeau pace. Pentru că, atunci, peste miriade de ani, după fiecare Big-Bang, toți stricații și ticăloșii lumii ar fi putut să se reîntrupeze. Era tot mai neîndurătoare; dacă s-ar fi gîndit doar la amiaza În care Își pierduse fecioria, demult, nesilită de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
desigur, și pe Rusoaică? Chiar dacă bunicuța vroia să piară prima! Thomas și Antonia, singurii pămînteni! Mai ceva decît, odinioară, Lot și fetele lui! Atunci mai scăpaseră oameni, În alte cetăți. Iar stricăciunea avea totuși o margine, copiii erau lăsați În pace, nimeni, se pare, nu poftea la ei; acum, destrăbălarea trecuse de orice Închipuire; În America, și nu doar, fuseseră dovediți și judecați pentru pedofilie slujitori ai celui care, cîndva, pîrjolise Sodoma! Nu pățiseră nimic; predicau mai departe; nu fuseseră Închiși
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doar plăcerile te mai Înviorează, Îi zisese În urmă cu cîteva luni Ingrid; exagera; peste Bert, Thomas Își petrecuse brațul cu drag. Sau fusese doar un instinct patern, aparte, necunoscut lui pînă atunci, un gest protector. Avusese o mulțumire, o pace, În clipele acelea, chiar Îl fulgerase un fior aparte, aproape electric; nimic asemănător nu mai simțea acum pentru Bert, care avea să plătească, poate chiar cu viața, era doar unul dintre mulții lui urmași, nu avea cum să sufere părintele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cabine. Ușa de la toaletă s-a deschis și cineva s-a năpustit înăuntru cu răsuflarea tăiată. Auzisem că suedezele alea prizau cocaină aici. Am încremenit. —Hei, am auzit o voce. Trebuie să mă asculți. Era Todd. —Todd, lasă-mă-n pace. Nu mă interesează ce vrei să-mi spui, i-am zis —M-a trimis Julie. Insistă să-ți spun adevărul. Asta chiar era ciudat. — Poftim? am întrebat — Nu trebuie să mai ieși cu el, mi-a replicat. Nici gând, Eduardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
unde i-aș putea găsi, nu-i așa? Ar fi atât de minunat dacă tu și micuțul conte v-ați putea întâlni din nou. Nu-mi venea să cred că mama încă-i obsedată de chestiile care nu-i dădeau pace când aveam șase ani. Pur și simplu, e incapabilă să priceapă că nu mai există cavaleri cu armuri strălucitoare și, oricum, nu mă omor după ei. Voi veni cu plăcere la petrecere, i-am spus. De-abia aștept. Și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
propuse el pe un ton lasciv. —Patrick! Ai invitat-o deja pe Jazz. Pot s-o driblez pe Jazz, o să mă-nțeleagă. —Patrick, nu merg cu tine nicăieri. Nu pot. Luăm cina diseară la Carlyle, ce zici? —Lasă-mă-n pace, OK? Atunci, vii în Colorado de Crăciun? —Patrick, trebuie să-nchid, i-am spus și am pus receptorul în furcă. Parcă vorbeam cu pereții. Eram îngrijorată. În zilele următoare m-am întrebat care o să fie următoarea mutare a lui Gretchen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și ură); drumul literar și l-a început cu un roman de-a dreptul autobiografic, dar meticulos elaborat timp de vreo zece ani: Pace în război, una din puținele cărți pe care le-a produs ca scriitor ovipar. Celelalte romane și nuvele, în grade diverse de reușită literară, părăsesc orice intenții de construcție realistă și psihologică, se dezlănțuie în schițarea unor tablouri în tușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și poate. Purta ochelari fumurii și un fes pe cap. Se apropie de Augusto și, luând loc lângă el, îi adresă aceste cuvinte: — (Aici o frază în esperanto care vrea să însemne: Nu credeți și dumneavoastră, ca și mine, că pacea universală se va instaura curând mulțumită limbii esperanto?) Lui Augusto îi veni să-și ia tălpășița, dar dragostea pentru Eugenia îl reținu. Celălalt continuă să vorbească, tot în esperanto. În sfârșit, Augusto se hotărî. — Nu-nțeleg nici o vorbă din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
da lecții de pian șaizeci de ani la rând! Augusto concepu pe loc un plan generos și eroic. — Fata nu e rea - continuă mătușa -, dar nu-i chip s-o înțelegi. Dacă ați învăța esperanto... - începu don Fermín. — Dă-ne pace cu limbile tale universale. După ce nu ne-nțelegem nici în ale noastre, vii tu cu alta... Nu credeți însă, doamnă - o întrebă Augusto -, că ar fi bine să existe doar o singură limbă? — Așa, așa! - exclamă entuziasmat don Fermín. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ales după ce-am să-ți spun ce s-a-ntâmplat ieri. Păi nu zici - spuse numitul Mauricio - că pretendentul ăsta e un biet nătărău cu capul în nori? — Da, dar are bani și mătușă-mea n-o să-mi dea pace. Și adevărul e că nu-mi place să-i fac nimănui figuri urâte, dar nici nu vreau să fiu sâcâită de nimeni. — Fă-i vânt! — De unde? Din casa unchiului și-a mătușii mele? Și dacă ei nu-s de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mi-aș fi încrucișat mâinile pe piept. M-am vindecat însă în ambele sensuri, m-am întors la nevasta mea, ne-am potolit și ne-am resemnat. Și-ncetul cu încetul în casa noastră a reînceput să domnească nu numai pacea, ci și fericirea. La începutul acelei noi vieți, la vreo patru, cinci ani de la căsătorie, ne lamentam uneori de singurătate, dar foarte curând nu doar ne-am consolat, ci ne-am și obișnuit. Și-am ajuns nu doar să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ies în cale ca să latre la noi, pentru că latră de foame. Ce vrei să spui? Că acum Mauricio nu pretinde altceva decât să-i cauți o slujbă oarecare sau un mijloc de trai, și zice că mă va lăsa în pace, iar de nu... — De nu... — Amenință să mă urmărească și să mă compromită... — Nerușinatul! Banditul! — Nu te aprinde. Și eu cred că cel mai bine e să-l îndepărtăm de noi, căutându-i o slujbă oarecare din care să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
domnule - începu cu suspușenie Mauricio -, spre a vă mulțumi pentru favoarea deosebită pe care, prin intervenția Eugeniei, ați binevoit să mi-o faceți... — Nu aveți de ce să-mi mulțumiți, domnule, și nădăjduiesc că de acum înainte o veți lăsa în pace pe cea care îmi va fi soție. Dar cum, eu unul n-am necăjit-o câtuși de puțin! Știu ce spun. De când m-a alungat, și bine-a făcut că m-a alungat, pentru că nu sunt eu cel potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să nu o mai menționați pe cea care îmi va fi soție și cu atât mai mult să nu insinuați că ea ar fi adus fie și cea mai mică atingere adevărului. Consolați-vă cum puteți și lăsați-ne în pace. — E adevărat. Și îmi reînnoiesc față de amândoi mulțumirile pentru favoarea pe care mi-ați făcut-o procurându-mi acest serviciu. Mă voi duce acolo și mă voi consola cum voi putea. Sigur, am de gând s-o iau cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
el va muri, da, va muri, va muri și el, chiar dacă nu vrea... va muri! Și asta va fi răzbunarea mea. Nu vrea să mă lase să trăiesc? Ei bine, va muri, va muri, va muri! — Bun, lăsați-l în pace pe domnul ăla, să moară când o vrea Dumnezeu, iar dumneavoastră dormiți acum! — Să dorm..., să dorm, să visez... Să mor..., să dorm..., să dorm..., să visez pesemne!... Gândesc, deci exist; exist, deci gândesc... Nu exist, nu! Nu exist..., mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
confirmată. Și în acel puțin am găsit mai mult adevăr, un mai profund adevăr omenesc decât în cele mai multe dintre povestirile și romanele care trec drept realiste. Demult, în tinerețea mea, când aveam treizeci și trei de ani, am publicat un roman istoric, Pace în război, ce urmează a fi reeditat, și al cărui fundal îl constituie războiul carlist dintre 1872 și 1876. Romanul acela e încărcat de scrupuloase detalii de loc și de timp, toate atent colaționate, iar relatarea bombardării orașului Bilbao din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sus-citatul meu roman Ceață sau în nuvelele ce-mi alcătuiesc volumul Trei nuvele exemplare și un prolog. Personajul Alejandro Gómez din Nimic altceva decât un bărbat, una din cele trei nuvele, mi se pare mai adevărat decât protagonistul romanului meu Pace în război. Deși, la drept vorbind, el nu are un protagonist sau îl are în întreg poporul. Toți eroii operelor pe care le numim de ficțiune, toți oamenii arhetipali și creatori - nimeni nu creează mai mult decât un erou fictiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în viață, romanul va trăi și va tot trăi. Istoria este revisarea lui. Înainte de a fi început să-l visez pe Augusto Pérez și rimanul său revisasem războiul carlist al cărui martor parțial am fost în copilărie și-am scris Pace în război, roman istoric sau mai bine zis istorie romanțată, potrivit preceptelor academice ale genului. Potrivit așa-numitului realism. Ceea ce am trăit când aveam zece ani am retrăit, am mai trăit o dată la vârsta de treizeci, scriind romanul acela. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici chiar în cuprinsul ei - pe cât presupun aici literații naționali. Ba chiar cutez să afirm că opere ca aceasta a mea pot contribui să-l facă mai mult și mai bine cunoscut. Nu altele. Datorită caracterului său național? Romanul meu Pace în război a fost tradus în germană și în cehă. Fapt e că fantezia și tragicomedia Ceții mele trebuie să fi fost elementul cel mai expresiv și mai glăsuitor pentru omul individual care e cel universal, pentru omul aflat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât comentarii. Și ceilalți ce au scris? În sensul restrâns și academic în care Cassou, pare-se, vrea să utilizeze acest termen, nu știu cum ar putea fi comentarii romanele și dramele mele. În ce fel e comentariu, să zicem, romanul meu Pace în război? A, da, comentariu la istoria politică a războiului civil carlist dintre 1872 și 1876. Dar a face comentarii înseamnă a face istorie. După cum a povesti cum se face un roman înseamnă a-l face. E oare viața oricăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
micul meu hotel - family house -, contemplând tavanul camerei, nu cerul, și visând la viitorul Spaniei și la al meu. Sau demontându-le. Și nu îndrăznesc să mă apuc de nicio lucrare, căci nu știu dacă o voi putea isprăvi în pace. Cum nu știu dacă exilul acesta va mai dura încă trei zile, trei săptămâni, trei luni sau trei ani - era cât pe ce să adaug trei secole -, nu întreprind nimic durabil. Și totuși nimic nu durează mai mult decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu Examen de ingenios, la San Juan Pied de Puerto, de unde râul Nivelle coboară la San Juan de Luz . Și acolo, în bătrânul orășel navarrez, odinioară spaniol și astăzi francez, așezat pe o bancă de piatră în Eyalaberri, învăluit în pacea împrejmuitoare, ar auzi murmurul etern al râului Nive. Și-ar merge să-l vadă cum curge pe sub podul care duce la biserică. Și câmpia înconjurătoare i-ar vorbi în bască, în euskera infantilă, i-ar vorbi copilărește, într-o îngânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar auzi murmurul etern al râului Nive. Și-ar merge să-l vadă cum curge pe sub podul care duce la biserică. Și câmpia înconjurătoare i-ar vorbi în bască, în euskera infantilă, i-ar vorbi copilărește, într-o îngânare de pace și încredere. Și pentru că i s-ar fi stricat ceasul, s-ar duce la un ceasornicar care, declarând că nu știe bască, i-ar spune că pe oameni limbile și religiile îi separă. Ca și cum Cristos și Buddha nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de la biserică la castel, operă a lui Vauban, majoritatea caselor de pe ea fiind anterioare Revoluției, case în care au dormit trei veacuri. Pe strada aceea nu pot urca, slavă Domnului, automobilele colecționarilor de kilometri. Și acolo, pe acea stradă a păcii și-a reculegerii, ar vizita la prison des evesques, închisoarea episcopilor de San Juan, temnița Inchiziției. Îndărătul ei, bătrânele ziduri ce adăpostesc mici grădinițe încarcerate. Și vechea închisoare se înalță în spate, învelită în iederă. Apoi, sărmanul meu cititor tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oglindă istorică. Și-ar purcede, pe râu în jos, către Uhartlize, oprindu-se în fața casei pe-al cărei buiandrug se citește: Vivons en paix Pierre Ezpellet et Jeanne Iribar ne. Cons. Annee 8e 1800 Și-ar cugeta la viața în pace - să trăim în pace! - a lui Pedro Ezpeleta și-a Juanei Iribarne în vreme ce Napoleon umplea lumea cu tumultul istoriei sale. Apoi, Jugo de la Raza al meu, dornic să-și adape ochii cu verdele munților patriei sale, ar merge până la podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]