KorAP: Find »[drukola/base=preot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1563 1564 1565 ...1580 >

39,491 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 118). Sacerdoțiul este În Întregime ereditar, dar descendența este doar o condiție indispensabilă, nu și suficientă, dacă individul nu și-a desăvârșit studiile doctrinare și nu a fost inițiat, conform legii, la preoție. Căsătoria este monogamică, iar preoților nu le este doar permisă, ci chiar recomandată, ca un act meritoriu care favorizează dezvoltarea spre o maturitate deplină și echilibrată (Modi, 1922, pp. 144 sqq.). H¶rbad și mobad poartă nume cu lungă istorie: h¶rbad derivă din avestică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ca un act meritoriu care favorizează dezvoltarea spre o maturitate deplină și echilibrată (Modi, 1922, pp. 144 sqq.). H¶rbad și mobad poartă nume cu lungă istorie: h¶rbad derivă din avestică, de la a¶thrapati, „șeful instrucției (?)”, care desemnează un preot de rang inferior, dedicat mai ales instruirii, iar mobad, de la un termen medio-persan, mowbed (de la un antic magupati), „conducătorul magilor” sau „mare preot”. În perioada sasanidă a fost instituită și funcția de cap al Bisericii zoroastriene, mowbed³n mowbed, „mowbed-ul mowbed-ilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nume cu lungă istorie: h¶rbad derivă din avestică, de la a¶thrapati, „șeful instrucției (?)”, care desemnează un preot de rang inferior, dedicat mai ales instruirii, iar mobad, de la un termen medio-persan, mowbed (de la un antic magupati), „conducătorul magilor” sau „mare preot”. În perioada sasanidă a fost instituită și funcția de cap al Bisericii zoroastriene, mowbed³n mowbed, „mowbed-ul mowbed-ilor” (despre ierarhia religioasă zoroastriană, cf. Gignoux, 1986c). Termenul din persana veche magu și cel avestic moghu (care apare Într-un compus În Yasna

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
orice referință etnică. În Avesta există un alt termen pentru a-i desemna pe cei care aparțin castei sacerdotale, alcătuind o clasă socială: ³thravan, athaurvan (În limba pahlavi, ³sr½n), cu o etimologie incertă. Mai sunt cunoscute și alte nume pentru preoții destinați anumitor funcții liturgice În yasna, Însă, cu timpul, datorită simplificării ritualului, numărul acestora s-a redus la două figuri: z½t (În avestică, zoatar) și r³spșg, personalul destinat serviciului divin principal din religia zoroastriană. 3. DEZVOLTAREA ISTORICĂTC "3. DEZVOLTAREA ISTORICĂ

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lor, parnii, au adus dinastia Arsacizilor pe tronul care fusese al Ahemenizilor. Astfel, aceștia au intrat În istoria iranismului (Gnoli, 1989a, pp. 115 sqq.). Izvoarele clasice și iraniene sunt concordante: fie că este vorba despre Tiridat din Armenia, rege și preot (Tacit, Annales, XV, 24), care, În călătoria sa la Roma, la curtea lui Nero (cf. Wolski, 1993, pp. 168 sq.), a refuzat să călătorească pe mare, temându-se să nu o contamineze (Plinius, Naturalis historia, XXX, 6), În conformitate cu regulile zoroastriene

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
plasați semnificativ ultimii pe scara valorilor (Gnoli, 1989a, p. 160) - comercianții (Perikhanjan, 1983, pp. 632 sq.). Clerul zoroastrian are un rol important În represiunea maniheismului și În condamnarea la moarte a lui Mani. Această Întreprindere a fost condusă de marele preot Kerdșr, un politician abil căruia, datorită celor patru inscripții ale sale care s-au păstrat, Îi este cunoscută cariera lungă și prolifică sub protecția curții sasanide, În timpul primilor cinci suverani ai noii dinastii, adică până la Bahr³mxe "Bahra>m" al II

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
contextul reprezentărilor de la Curte a familiei lui Bahr³m al II-lea (Hinz, 1969, pp. 189, sq.), pe lângă alte informații provenite din literatura maniheică, partă, medio-persană (Henning, 1942c, pp. 948-953) și coptă (Polotsky, 1934, pp. 44 sq.), care Îl prezintă pe preotul zoroastrian ca pe un prigonitor al Apostolului Luminii (cf. Sundermann, 1986, pp. 285, 303; 1987, p. 56). Din aceste izvoare, pe ansamblu, Kerdșr apare ca fondator al puterii clerului magilor la Începutul dinastiei sasanide, restaurator al Religiei mazdeiste prin Întemeierea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sau doctrinei magilor risipiți În vastul imperiu (Menasce 1956-1957), celebrarea căsătoriilor consangvine (khw¶d½dah). Aceasta din urmă, În special, este un element important În Înțelegerea orientării zoroastrismului sasanid, chiar dacă acest obicei matrimonial este, cu siguranță, mai vechi. Faptul că marele preot Kerdșr se laudă că a promovat khw¶d½dah, Într-un context În care declară că i-a convertit pe necredincioși (anastaw³n), este semnificativ pentru tendința către o Închidere aproape endogamică a societății sasanide, mai ales prin sacerdoțiul ereditar care a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Întregului imperiu, domn al Focului din An³hșdxe "Ana>hșd"-Ardakhșșr și Dama An³hșd În Stakhr (sanctuarul de care este legată dinastia sasanizilor: Christensen, 1944, pp. 85 sqq.; Chaumont, 1958; 1964a), iar după obținerea și altor titluri onorifice și misiuni, marele preot și-a canalizat energiile Împotriva ereziei lui Ahrimanxe "Ahriman" și a demonilor (d¶w) și Împotriva „evreilor, budiștilor, hindușilor, nazarinenilor (mandeeni sau creștini de altă origine decât cea greacă: cf. Gignoux, 1991, p. 70, nota 138), sectelor baptiste (Sundermann, 1977a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aceasta a fost zdruncinată atât de pericolul maniheist În timpul nașterii sale, cât și de puternice conflicte sociale din perioada dezvoltării sale, care au lovit direct În religie; de asemenea, a existat și o dialectică intrinsecă a puterii Între regalitate și preoți, care a arătat deschis faptul că o doctrină asemenea celei conform căreia religia ar fi fundamentul monarhiei, iar monarhia protectoarea religiei, una fiind baza, iar cealaltă stâlpul unui edificiu unic, se dovedește a fi, În realitate, un program idealist, mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
constituie, până În secolele IX-X, În grupuri sociale importante care nu se mai aflau sub autoritatea unui rege al regilor și care se Încredințează pe deplin h¶rbed-ilor, mowbed-ilor sau (hudșn³n p¶ș½b³y) „capilor credincioșilor Bunei Religii” (unul dintre acești mari preoți, Ârdurfarr½bay ș Farrokhz³d³n este unul dintre autorii D¶nkard; acest preot a polemizat pe teme religioase cu un apostat În prezența califului Ma’mun ș813-833ț, În micul tratat redactat În limba pahlavi Gizistag Ab³liș: cf. Boyce, 1968a, p. 44, nota

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai aflau sub autoritatea unui rege al regilor și care se Încredințează pe deplin h¶rbed-ilor, mowbed-ilor sau (hudșn³n p¶ș½b³y) „capilor credincioșilor Bunei Religii” (unul dintre acești mari preoți, Ârdurfarr½bay ș Farrokhz³d³n este unul dintre autorii D¶nkard; acest preot a polemizat pe teme religioase cu un apostat În prezența califului Ma’mun ș813-833ț, În micul tratat redactat În limba pahlavi Gizistag Ab³liș: cf. Boyce, 1968a, p. 44, nota 2; Menasce, 1967, p. 220), transferând Într-o perspectivă escatologică, În cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unele regiuni din Yazd și Kerman. Limba pahlavi a fost abandonată de zoroastrieni În favoarea neopersanei, limbă În care a fost scris, probabil În secolul al XII-lea un mic tratat de zurvanism, Kit³b-i ‘ulam³-i Isl³m („Cartea Înțelepților Islamului”), de către un preot care a făcut o expunere a doctrinei zoroastriene pentru niște Învățați musulmani (cf. Zaehner, 1955, pp. 409-418). Zurvanismul a fost unul dintre factorii care, pe ansamblu, au contribuit la diferențierea imaginii zoroastrismului din epoca sasanidă de cea din textele religioase

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Naosari: Menant, 1898, pp. 15 sq.; Boyce 1979, p. 167), de la intervenția Împăratului Moghul Hum³y¿n, În 1534, până la cea a fiului său Akbar, În 1572. Mai ales odată cu domnia Împăratului eclectic Akbar (1556-1605), zoroastrismul dobândește un prestigiu deosebit: un preot din Naosari, Meherji Rana, este chemat la curte unde, În 1597, ajunge și un dast¿r din Kerman, Ardashșr Noshiriv³n, pe care safavidul Ș³h ‘Abb³s Îl trimite În India pentru a răspunde cererii omologului său Mogul (Modi, 1903; Duchesne-Guillemin, 1962a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
numeroasă, dă naștere unui centru comercial dinamic. În secolul al XVII-lea, Surat este cel mai mare centru al parsilor și rămâne astfel până În prima jumătate secolul al XVIII-lea, chiar dacă rivalitatea și concurența dintre cele două mari grupuri de preoți, Sanjana, din Sanj³n, și Bhagaria, din Naosari, determină o dialectică internă care pune În mișcare Întreaga comunitate, ducând, printre altele, la Întemeierea de noi temple ale focului. În secolul al XVIII-lea, Bombay a Început să se impună ca principal

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ignoraseră!) călătoriile pe mare sau cu trenul, considerate nelegiuite din cauza contaminării pe care În mod inevitabil o produceau mării și focului (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 378; Boyce, 1979, p. 199). Dintre multele figuri de reformatori se remarcă cea a unui tânăr preot Bhagaria (cf. supra), Maneckji Nusservanji Dhalla (1914; 1922; 1930; 1938; 1943), care a fost trimis de un grup de reformiști condus de Kharshedji Rustomji Cama (cf. infra) la New York, pentru a studia cu un celebru iranist american, A.V. Williams

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mereu În mod deosebit - și ai mișcărilor pentru emanciparea femeii, pentru reforma religiei și pentru o participare mai largă la viața politică (Kulke, 1978, pp. 67 și 99). Din dorința de păstra și transmite generațiilor viitoare propria identitate culturală, parsii - preoți și laici - s-au dedicat cu pasiune studiului tradiției religioase. În mediul ecleziastic au fost fondate diferite instituții și școli pentru formarea tinerilor preoți, printre care merită menționate „Mulla Firoz Madressa”, „Sir Jamsetji Jijibhay Zend and Pahlavi Madressa”, „Sethxe "Seth

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pp. 67 și 99). Din dorința de păstra și transmite generațiilor viitoare propria identitate culturală, parsii - preoți și laici - s-au dedicat cu pasiune studiului tradiției religioase. În mediul ecleziastic au fost fondate diferite instituții și școli pentru formarea tinerilor preoți, printre care merită menționate „Mulla Firoz Madressa”, „Sir Jamsetji Jijibhay Zend and Pahlavi Madressa”, „Sethxe "Seth" Jijibhay Dadabhay Madressa” din Bombay (Karaka, 1884, II, pp. 232 sq., 236; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 376; Kulke, 1978, p. 95 și nota 16), precum și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cel care acordă șomului destinulț”), din toharicul ñkät/ñakte („Împărțitorul”). Alte confruntări În aria semantică a religiei sunt destul de incerte și controversate. De exemplu, nu se poate afirma cu siguranță că termenul latin flamen este comparabil cu cel vedic brahmán „preot” sau că numele zeului indian Varuna poate fi alăturat numelui grec ouranòs „cer”. În orice caz, chiar dacă vor fi acceptate aceste confruntări și reconstituirile pe care le-ar putea genera, rămâne totuși surprinzătoare (și semnificativă) sărăcia datelor lexicale referitoare la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
analogie perfectă Între situația vedică și cea avestică. Am văzut deja În imnul rigvedic X, 90, 12 că Împărțirea cvadripartită a societății indiene este văzută ca fiind rezultatul jertfei și Împărțirii ulterioare a Omului Primordial: din gura sa se naște preotul (brahman-), din brațele sale, războinicul (r³janya-, kÌatrya-), din coapsele sale producătorul de bunuri (vaifqya-), din picioarele sale slujitorul (fq¿dra-). Un imn mai vechi (Rig-Veda VIII, 35, 16) demonstrează Însă că această Împărțire cvadripartită se bazează pe o Împărțire inițial

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cvadripartită se bazează pe o Împărțire inițial tripartită: Întăriți esența sacrului și Întăriți rugăciunile ș...ț. Întăriți esența războiului și Întăriți-i pe războinici ș...ț. Întăriți vacile și Întăriți-i pe țărani. Într-adevăr, inițial existau trei clase sociale (preoți, războinici, producători), cărora, mai apoi, de-a lungul timpului, li se mai adaugă o unitate de un nivel infim, alcătuită probabil din descendenții populațiilor preindo-europene din India supuse și Înrobite. O structură identică poate fi descoperită și În Iranul antic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
li se mai adaugă o unitate de un nivel infim, alcătuită probabil din descendenții populațiilor preindo-europene din India supuse și Înrobite. O structură identică poate fi descoperită și În Iranul antic, unde Avesta vorbește despre trei clase sociale: cea a preoților (³qravan-), cea a războinicilor (raqa¶star-) și cea a țăranilor/culegători (v³strii½.fșuiiant-), cărora, le fel ca În India, li se adaugă o a patra clasă, cea a meșteșugarilor (h¿iti-). Concluzia inevitabilă este că tripartitismul exista deja cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
15 sqq.). Prin urmare, tocmai În lumina acestei premise trebuie să valorizăm un fapt de ordin lexical, din care uneori s-au extras deducții În mod clar exagerate. S-a observat că, În mai multe limbi indo-europene, termenii care desemnează „preotul”, deși nu se suprapun total, prezintă totuși analogii formale, fiind dezvoltate din rădăcina indo-europeană *bher-, „a aduce”, căreia i se adaugă un prefix deictic „spre” sau „În fața”: În mesapică tabaras, În umbriană arsfertur, În avestică frab?r?tar-. O structură

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru „sacrificiu”: În vedică prabh•ti-, brabharman-, În avestică frab?r?ti, În galeză abert, În irlandeza veche idbart. Pare deci posibilă reconstituirea, dacă nu chiar a semnificației exacte a celor două lexeme indo-europene, cel puțin a formei lingvistice interne: preotul este cel care aduce obiectul jertfei Înaintea (Înspre) zeu, iar jertfirea constă În actul aducerii. Această concluzie este, fără Îndoială, corectă; eroarea apare atunci când, pornind de la aceste date lexicale, se ajunge la extrapolarea unui dat existențial și instituțional, adică reprezentarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este cel care aduce obiectul jertfei Înaintea (Înspre) zeu, iar jertfirea constă În actul aducerii. Această concluzie este, fără Îndoială, corectă; eroarea apare atunci când, pornind de la aceste date lexicale, se ajunge la extrapolarea unui dat existențial și instituțional, adică reprezentarea preotului ca aparținând unei clase sociale autonome și specializate. Dacă, dimpotrivă, reflectăm asupra naturii pur ideologice a Împărțirii tripartite indo-europene, atunci pare mult mai probabil ca sacerdoțiul să fi existat nu ca o realitate socială, ci ca o activitate a fiecărui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]