39,711 matches
-
a schimbat armura sa cu cea a unui tânăr boier moscovit, Mihail Brenok, pentru a părea un simplu cavaler. Brenok a fost instruit să îl imite pe prinț, purtând drapelul său și armura sa. Trucul a funcționat: tătarii l-au atacat și ucis pe Brenok, crezând că este prințul. Dmitri a supraviețuit, deși a fost rănit iar imediat după bătălie a leșinat din cauza epuizării și hemoragiei. După aproape trei ore de luptă (de la amiază până la ora 3) forțele ruse au fost
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
-o prin încolăcire. Este cel mai rapid șarpe din România, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Se cațără cu mare iuțeală pe arbuști, copaci și pe stânci. Este un șarpe agresiv și rău, mai ales masculii. Atacă omul la față sau la mână; mușcătura nu este veninoasă, dar este dureroasă, sângerează și se poate infecta. Atacă și oile sau vacile aflate la păscut mușcându-le de bot. Împerecherea are loc în luna mai. La sfârșitul lunii iunie
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
văzut. Se cațără cu mare iuțeală pe arbuști, copaci și pe stânci. Este un șarpe agresiv și rău, mai ales masculii. Atacă omul la față sau la mână; mușcătura nu este veninoasă, dar este dureroasă, sângerează și se poate infecta. Atacă și oile sau vacile aflate la păscut mușcându-le de bot. Împerecherea are loc în luna mai. La sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie, femela depune în locuri ascunse 5-20 ouă. Puii eclozează în prima jumătate a lunii septembrie. În
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
buruieniș des și înalt de vreo 60-70 cm, căutând șarpele. Deodată am văzut cum se mișca iarba și apoi am zărit o porțiune din corpul unui șarpe rău mare lunecând pe lângă mine și, spre uimirea mea, mărturisesc că am fost atacat de șarpe. Era un exemplar deosebit de voluminos, de circa 2 m, cu capul mare și se ridicase deasupra buruienilor, în fața mea, cu gura larg deschisă, șuierând puternic și lovind în direcția pieptului meu. Atacul s-a repetat de două-trei ori
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
tâmplarului care îi oferă apă. Odată ajuns la bordul navei, atitudinea sa sfidătoare și forța îl impresionează pe amiralul roman Quintus Arrius care îi permite să fie eliberat din lanțuri. Acest lucru funcționează în avantajul amiralului deoarece atunci când nava este atacată și scufundată de pirați, Ben-Hur reușește să îl salveze de la înec. Arrius îl tratează apoi pe Ben-Hur ca pe propriul fiu iar odată cu trecerea anilor tânărul devine un bărbat puternic și un pilot de care de succes. Aceasta conduce la
Ben-Hur (film din 1925) () [Corola-website/Science/333923_a_335252]
-
48 de răniți. Efectivele britanicilor au crescut la 1.429 piloți în august. La această dată, RAF mai avea nevoie de instruirea și încadrarea în unitățile active a doar 124 de piloți. În a doua fază a atacurilor au fost atacate în perioada 8 - 18 august transporturile navale, aeroporturile din zona litorală, stațiile radar la sud de Londra. "Luftwaffe" a crescut neîncetat frecvența atacurilor. Bombardierele germane au efectuat raiduri nocturne împotriva unor obiective aflate în nord, la Liverpool. Primul raid important
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
în practică chiar de Dowding. Cea mai importantă pare să fi fost informațiile „Radio Direction Finding” (RDF sau radar) care, alături de informațiile obținute de Royal Observer Corps (ROC), au fost de importanță crucială pentru capacitatea RAF de interceptarea avioanelor care atacau insulele britanice. tehnologia a fost numită „RAF” cu intenția de inducere în eroare a serviciilor de informații inamice. Primele indicații cu privire la raidurile care se apropiau de frontierele britanice erau recepționate de la stațiile Chain Home Radio Direction Finding (RDF), care erau
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
au primit ordinul de anulare a operațiunilor din dimineața zilei de 13 august, dar unele dintre ele au declanșat atacurile împotriva aeroporturilor și porturilor din sudul Angliei. KG 76 nu a mai efectuat misiunea împotriva Debden, dar în schimb a atacat aeroportul RAF Kenley și alte aerodromuri din Kent și Essex. Rezultatele și pierderile nu sunt cunoscute. KG 27 a abandonat de asemenea la cele mai multe operațiuni. III./ KG 27 a încercat să bombardeze docurile din Bristol și a pierdut un bombardiere
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
vânătoare britanice avariate de bombardiere, două nu au mai putut fi reparate. Față de cele 20 de avioane revendicate, doar trei au fost distruse în realitate, iar trei piloți au fost răniți. Restul misiunilor ale II./ KG 54 care urma să atace RAF Croydon au fost anulate. I./KG 54 a lovit baza aeriană a marinei de la Gosport. ZG 2 trebuia să asigure escorta aeriană în timpul atacurilor, dar căderea comunicațiilor radio a făcut ele să ajungă la țintă fără bombardierele Ju 88
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
mobilă și un depozit de carne congelată. Serviciile de informații "Luftwaffe" nu identificaseră corect fabrica de avioane Spitfire din Southampton, aflată lângă docuri. Informațiile pe care le aveau germanii indicau că aceasta este o fabrică de bombardiere. Fabrica a fost atacată doar în septembrie, când a și fost grav afectată. Chiar și după acest atac, germanii nu au reușit să scădă în mod semnificativ producția britanică de avioane de vânătoare. Fabrica avea să fie demontată și producția dispersată în unități mai
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de vânătoare. Fabrica avea să fie demontată și producția dispersată în unități mai mici aflate în locații mai depărtate. StG 77 a executat un raid escortate de 52 de vânătorii Bf 109 din JG 27. Cele 52 bombardiere Ju 87 atacau împreună cu 40 de avioane Ju 88 din KG 54. Ambele formații aveau ca obiective aerodromurile Grupului 10 RAF. StG 77 avea ca țintă aeroportul RAF Warmwell. Acesta nu a reușit să își identifice ținta și și-a lansat bombele la
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
asupra orașului Canterbury. II./StG 1 a fost trimis să bombardeze aeroportule de lângă Rochester. Bombardierele nu au reușit să identifice ținta și s-au întors la baze fără incidente. Bombardierele în picaj ale IV./ LG 1 au fost trimise să atace aeroportul RAF Detling. Avioanele de vânătoare din JG 26 au fost trimise în fața bombardierelor să le curețe calea spre țintă. JG 26 a pierdut un avion Bf 109 în zona Folkestone din cauze necunoscute. Avioanele de bombardament în picaj Ju
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Command, ci al Bomber Command, iar bombardamentul nu a afectat în nici un fel capacitatea de luptă a aviației de vânătoare. I./KG 55, II./ KG 55 și III./ KG 55 au efectuat la rândul lor bombardamente. III./ KG 55 a atacat aeroportul Heathrow. Nu se cunosc rezultate și pierderile britanicilor. KG 55 au suferit pierderi grele cu o zi mai înainte, astfel că operațiunile de pe 13 august au fost limitate. Pe 12 august, KG 55 pierduse 13 bombardiere Heinkel He 111
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
JG 54 și 60 de avioane Bf 109 din JG 26 (aproape 270 de avioane de vânătoare), a luat ca obiective aeroportul Eastchurch și fabrica Short Brothers de la Rochester. III./ KG 3 s-a desprins din formația principală și a atacat Eastchurch, iar II./ KG 3 s-a îndreptat spre Rochester. Germanii au provocat distrugeri mari fabricii care producea bombardierul greu "Short Stirling". Escadrilele RAF nr. 3, 64, 111, 151, 234, 249, 601 și 609 au executat manevrele de interceptare. În conformitate cu
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
lui la luptele din acea zi. Deși comandantul Charles Portal a protestat față de ordinul de atac a aeroporturilor din Scandinavia, Ministerul Aerului a insistat pentru executarea unor asemenea raiduri. Escadrila nr. 82 RAF a trimis 12 bombardiere Bristol Blenheim să atace aeroporturile de la t Aalborg (Danemarca). Unul dintre piloții participanți la raid s-a plâns la întoarcere de „probleme cu carburantul” și a fost trimis în fața curții marțiale. Acest pilot fusese la manșa singurului bombardier care s-a reîntors din raid
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
doar în birouri și a unei magazii de scule, iar o conductă de gaze a fost ruptă Grupul condus de "Gruppenkommandeur" "Hauptmann" (căpitanul) Friedrich Achenbrenner și-a condus cele bombardiere 15 He 111 din bazele din Bretania peste Marea Irlandei ca să atace fabricile Short Brothers din Belfast (Irlanda de Nord). Cinci avioane Short Stirling au fost distruse. KG 27 a luat la rândul ei parte la misiuni, executând raiduri de bombardament nocturn la Glasgow, deși obiectivele atacului nu sunt clare. Alte bombardiere, care au
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
27 a luat la rândul ei parte la misiuni, executând raiduri de bombardament nocturn la Glasgow, deși obiectivele atacului nu sunt clare. Alte bombardiere, care au declanșat etapa de noapte a "Adlertag", au zburat de-a lungul și latul Marii Britanii, atacând orașele Bristol, Cardiff, Swansea, Liverpool, Sheffield, Norwich, Edinburgh și Aberdeen. Bombardamentele au produs aproximativ 100 de victime, mai multe căi ferate au fost distruse dar, per total, rezultatele bombardamentelor au fost nesemnificative față de eforturile depuse. Nu există date cu privire la pierderile
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
fost găsite urmele unui bombardier prăbușit și nu au fost descoperiți alți membri ai unui echipaj german. Germanii au continuat o campanie de bombardamente asupra aeroporturilor din sud-vestul Angliei, care începuse cu o zi în urmă. Pe 12 august, fuseseră atacate cele mai multe aeroporturi din Kent. Pe 13 august, germanii și-au concentrat atacurile asupra unei a doua linii de aeroporturi de la sud de Londra. Atacurile asupra Detling și Eastchurch au fost eșecuri, de vreme ce acestea erau baze ale pazei de coastă și
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
a cerut alocare altor patru divizii care să lucreze la fortificații, dar a fost refuzat. Fortificațiile franceze de la Sedan erau slabe și întărirea lor a fost neglijată. Francezii au crezut pentru o lungă periadă de timp că germanii nu vor ataca prin sectorul Sedan, iar pentru apărarea zonei a fost alocată doar Divizia a 55-a de infanterie comandată de generalul Pierre Lafontaine. Această divizie era considerată una de „seria B” (formată în principal din rezerviști și cu efectivele incomplete). Linia
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pentru ca să mai poată face schimbările necesare. În noaptea de 12 mai, XIX. "Panzerkorps" a intrat în Sedan. Tanchiștii l-au anunțat pe Guderian că nu au întâlnit semne ale prezenție inamicului în zonă. După cucerierea orașului, Guderian trebuia acum să atace spre sud, prin spatele Sedanului, într-o zonă apărată de complexul de buncăre de pe lanțul de dealuri Margee de-a lungul malurilor Meusei. Aici, generalul german avea de ales între trei variante. El putea să țină seama de necesitățile tactice
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
continua atacul spre vest spre Paris, sau putea să urmeze planul inițial al atacului spre Canalul Mânecii. Guderian a urmat sfatul șefului de operațiuni al Divizii I Panzer, Walther Wenck, „Lovește cu pumnul, nu pipăi cu degetele!” și a hotărât să atace spre Canalul Mânecii. În primele ore ale zilei de 13 mai, Divizia a X-a blindată s-a strecurat în pozițiile de la nord-est de Sedan, în amonte, gată să atace în punctul de traversare repartizat lângă orașul Wadelincourt. În aval, Divizia
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Lovește cu pumnul, nu pipăi cu degetele!” și a hotărât să atace spre Canalul Mânecii. În primele ore ale zilei de 13 mai, Divizia a X-a blindată s-a strecurat în pozițiile de la nord-est de Sedan, în amonte, gată să atace în punctul de traversare repartizat lângă orașul Wadelincourt. În aval, Divizia a II-a s-a mutat în punctul de traversare de la Donchery. Divizia I s-a pregătit să atace la capul de pod de la Gaulier, în centul frontului tactic
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
în pozițiile de la nord-est de Sedan, în amonte, gată să atace în punctul de traversare repartizat lângă orașul Wadelincourt. În aval, Divizia a II-a s-a mutat în punctul de traversare de la Donchery. Divizia I s-a pregătit să atace la capul de pod de la Gaulier, în centul frontului tactic de la Sedan. "Luftwaffe" trebuia să depună maximul de efort în bucla pe care o făcea Meuse la nord de Sedan, între Gaulier și Wadelincourt. Pentru ca să suplimenteze atacul aerian, Guderian a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
podurile de peste Meuse. Raportul pieselor de artilerie era în final de 3:1 în favoarea francezilor. Artileria germană și-a făcut simțită prezența doar în după-amiaza atacului, dar cu efecte foarte limitate. Divizia a 2-a Panzer a fost obligată să atace fără sprijinul artileriei. Pentru aceste motive, Guderian și-a dat seama că rezultatul bătăliei avea să depindă în mod hotărâtor de sprijinul aerian al "Luftwaffe", care trebuia să suplinească artileria. "Luftflotte 3" (comandată de Hugo Sperrle), sprijinită de "Luftflotte 2
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
principal liniile de maximă rezistență de-a lungul pozițiilor franceze de artilerie. Avioanele germane de vânătoare au periat zona mitraliind liniile de comunicație și frotificațiile pentru ca să împiedice mișcările de trupe și aprovizionarea liniei frontului. De asemenea, avioanele de vânătoare au atacat și posturile de comandă, vizate fiind în special antenele radio. Atacurile au izolat practic pozițiile defensive de pe prima linie a frontului. "Sturzkampfgeschwader 77" a fost prima care a atacat în dimineața zilei de 13 mai, bombardierele Ju 87 reușind ca
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]