45,986 matches
-
purcede, pe râu în jos, către Uhartlize, oprindu-se în fața casei pe-al cărei buiandrug se citește: Vivons en paix Pierre Ezpellet et Jeanne Iribar ne. Cons. Annee 8e 1800 Și-ar cugeta la viața în pace - să trăim în pace! - a lui Pedro Ezpeleta și-a Juanei Iribarne în vreme ce Napoleon umplea lumea cu tumultul istoriei sale. Apoi, Jugo de la Raza al meu, dornic să-și adape ochii cu verdele munților patriei sale, ar merge până la podul Arnegui, la frontiera dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apropierea lui, va fi trecut Carol cel Mare, cel din legendă; pe acolo se ajunge la Roncevaux, unde a răsunat cornul lui Roland - care nu era un Orlando Furioso -, tăcut acum printre acele strungi de umbră, de tăcere și de pace. Și Jugo de la Raza i-ar uni în imaginația sa, în acea sacră imaginație a noastră care contopește veacurile și vastitățile pământului, care face din vremuri veșnicie și din câmpuri infinitate, i-ar uni pe Carlos al VII-lea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nostru Filip al IV-lea, Habsburgul, și s-a semnat Pactul de Familie - „Pirineii nu mai există „, s-a spus, ca și cum cu astfel de pacte s-ar nărui munții de stâncă milenară -, și mă duc în satul Biriatu, oază de pace. Acolo, în Biriatu, mă așez o clipă la poalele bisericuței, peste drum de cătunul Muniorte, unde tradiția locală spune că locuiesc descendenți bastarzi ai lui Richard Plantagenetul, duce de Acvitania, care ar fi urmat să fie rege al Angliei, faimosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cei ce ne rugăm -, acea patrie nu va continua oare să fie drum? Ci, în sfârșit, facă-se voia sa, atât pe pământ, cât și în cer sau, cum a cântat Dante, marele proscris: E la sua volontate è nostra pace. (Paradiso, III, 85) Eppur si muove! Ah, nu există pace fără război! Joi 7-7 Drumul, da, via, care este viața, și petrecerea ei să facă pasiențe - așa ar fi romanul. Pasiențele sunt însă pasiențe, pentru un ins singur; ceilalți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să fie drum? Ci, în sfârșit, facă-se voia sa, atât pe pământ, cât și în cer sau, cum a cântat Dante, marele proscris: E la sua volontate è nostra pace. (Paradiso, III, 85) Eppur si muove! Ah, nu există pace fără război! Joi 7-7 Drumul, da, via, care este viața, și petrecerea ei să facă pasiențe - așa ar fi romanul. Pasiențele sunt însă pasiențe, pentru un ins singur; ceilalți nu iau parte la ele. Și patria de dincolo de drumul pasiențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
măcar o linie; ulterior a fost aplicată preponderent scriitorilor. De la lat. via „cale“. Unamuno mizează pe jocul de cuvinte între sp. vida „viață“ și lat. via, respctiv sp. vía „drum, cale, itinerar“. „Spre vrerea sa, iar vrerea Lui ni-e pace.“ (Trad. G. Coșbuc.) „Și totuși se mișcă!“, cuvinte atribuite de legendă lui Galileo Galilei, care le-ar fi murmurat după ce și-a abjurat teoria heliocentrică în fața Tribunalului Inchiziției În româna veche sau regională „lume“ (< lat. lumen) avea și sensul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
încă așa de hibrid proletar ca al tău. Dar era tot Evul Mediu timpuriu. Frumos, nimic de zis. Toate mirosurile lui mi-au rămas în celule. Cel de fân e cel mai vechi și-mi dă o liniște și o pace de necrezut. Cel de balegă e miros de ființă vie, cel de praf e miros de vară, cel de porumb crud e miros de furat, cel de mure a devenit, acum știi de ce, miros de acuplare brută. Nici dulceață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
format cohortele acestea de ingineri care acum lucrează în sublima noastră industrie națională. N-aveau nici o atracție pentru Politehnică, dar se intra ușor și aveai repartiție la oraș. La spartul chefurilor studențești, prin Cluj se striga: „Dormi copile, dormi în pace/ Țara inginer te face”. Ei sunt cei care acum ocupă pozițiile-cheie din industrie. Cei mai mulți n-au citit în viața lor o carte de management, de marketing, nu știu limbi străine, nu citesc literatura de specialitate. Și cu această forță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
suflet Tot ce scriu eu se poate să fie curată idealizare. Dar până la urmă, poate să ne spună oricine că Georgică e mai frumos și mai reliable decât Costică, cui îi pasă? Dacă ne îndrăgostim de Costică, asta e și pace. Așa am pățit eu cu Dania. Mi s-a lipit sufletul de fiordurile ei, ca marca de scrisoare. De fapt, nu am fost decât opt zile la Copenhaga, în primăvara lui ’98... Cinstit, povestea cu fiordurile e ușor exagerată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un moment dat el, m-a întrebat: - What did you actually discussed on rights during the communist regime? Mi-am amintit imediat rightsurile pe care le turna Tovarășu’ în capul mulțimii acefale căreia îi eram toți parte: la viață, la pace și la muncă. Ce freedom of? Ce ownership? Tromboane. Noi aveam drepturile de bază asigurate, cu alte cuvinte, o dată ce eram încă vii, ne exercitam dreptul la muncă forțată. Pe la începutul anilor ’80, individul băgase spaima în popor că vine bomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
of? Ce ownership? Tromboane. Noi aveam drepturile de bază asigurate, cu alte cuvinte, o dată ce eram încă vii, ne exercitam dreptul la muncă forțată. Pe la începutul anilor ’80, individul băgase spaima în popor că vine bomba cu neutroni. Organizau marșuri ale păcii. Îmi amintesc instructajul pentru unul dintre ele: - Toași, ne adunăm cu toții pă întreprideri, ca niște pâraie și ne adunăm în Piața Cinema Gloria, ca un șuvoi, apoi ne vom uni cu tovarășii din alte sectoare pe Magheru, așa, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu voi de pământ. Toași, însuflețire și seriozitate, și vedeți, fără sticle. Data trecută s-au spart cauciucurile de la mașinile tovarășilor de la CC în cioburile de la „materialele” nepermise, aduse de unii toași. Să țineți minte de la mine, băi oameni, marșu’ păcii e marș, nu-i bulibășeală. „Amuzant” e că fetele de la școala profesională de pe lângă Liceul de Textile la care glorios lucram (al Filaturii Române de Bumbac, acum Nichita Stănescu, fiindcă a trecut poetul odată pe acolo) s-au pus pe fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
școlii. „Nu mai țin nici o oră azi. Mă duc să beau cu pisica. Și să știi că nu mai vin niciodată pe terasă la Cluj”. „Da’ ce-i cu tine? Te-a pupat Todea pe frunte azi-dimineață?” „Lasă-mă în pace”, și-a plecat supărat, parcă mai adus de spate decât altă dată. După două zile, mi-a spus ce-a fost. „Eram în autobuz, veneam înapoi de la Cluj și-am văzut o frumusețe de femeie; mă, tu știi ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Simțeam că era mai tensionat, nu se mai juca cu mine, înjura vitele, nimeni nu-i mai intra în voie. Nu știam ce-i cu el și cine-s americanii, dar bunica ne-a spus tuturor să-l lăsăm în pace și să nu-i mai întoarcem vorba „că să-ntâmplă vreun lucru slab, Doamne ferește”. Bunicu’ meu a fost laș? Nu, n-a fost! Tata tăcea. Tata mergea la defilare. Tata stătea la cozi. Tata se scula de dimineață, când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu știa bine nici măcar Vechiul Testament. Iar romanii îi puneau pe sclavii greci să facă gramatică cu copiii lor. Ha, ha, grecii, sclavi, făceau gramatică, iar romanii făceau istoria, bă, Istoria. Noi predam istorie în școala asta, așa că lasă-l în pace pe Breazu.” E adevărat că și Mircea mușca în câte o pauză. „Auzi, Tămaș, am văzut pe tablă, la a opta, scrisul tău. Nu mai preda despre iluminism că nu-i vorba despre iluminatu’ public, ci despre luminism, așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apa Iordanului. Simplu. Mircea: Băieți de băieți După ce am primit mesajul tău din Arcadia (mesaj pe care amândoi l-am rătăcit pe servere) m-am tot gândit să-ți scriu despre bărbați și-am amânat mereu; nu mă atrag și pace, nici măcar la scris... de gustibus..., adică nu vreau să-ți spun despre gusturile mele, care se leagă de ele, nu de ei. Dar „vreau să-ți spun, tre’ să-ți spun/vreau să vorbesc” cum zic tipii ăia care cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de libertate într-unul din satele transilvane, cele cu care încep și se termină istoriile e-mailate, nu s-au putut împlini fiindcă am devenit tot mai instituționalizați, poate chiar mai domesticiți. Undeva, derbedeii din noi încep să se odihnească în pace. Ne mai întâlnim uneori pe colina ta din Cluj să împărțim puțină frumusețe așezată la țeserea între natură și cultură, „pentru două vorbe și-o cană cu vin” (se trece la notă aproape cultă). Tu ești încă la vremea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vom putea să avem computere. Între timp uităm. Ce rost are? Nu îmi rămâne să sper decât că mesajul către mine nu va fi deloc unic în viața Walizadei. Cele două femei nici măcar nu știu cum este să trăiești pe timp de pace, fără frica să fii ucisă. Au ochii la pândă. Și noi eram bolnavi de suspiciune, dar la ei pânda cu frica în sân pare constitutivă. Ține, ca să mă exprim vulcănesciano-noician, de „sentimentul afgan al ființei femeiești”. Uneori se strecoară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se mai vadă la față, nici la văl în public. Apăreți, dispăreți, acoperiți-vă, descoperiți-vă. Învățați, uitați. Învățați-i pe alții, nu îi învățați, că vă omorâm. Walizada are 31 de ani: a avut parte de un timp de pace, dar a avut probleme de familie, a trebuit să vândă pâine în stradă ca să își cumpere rechizite. Tatăl ei a fost singurul care câștiga bani. Erau 19 persoane care stăteau în aceeași casă, și ele, fetele, îngrijeau de frați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
respectabilă”, o istorie oficială mai de succes a propriei familii. Walizada a început să lucreze de la 5 ani. Nu își poate reprima nici acum jena. Exista, îmi povestește ea, o clasă bogată, cu un rege, era vremea regatului și era pace. Bogații erau foarte segregați de săraci. Tatăl ei era mic întreprinzător. Studiile superioare erau numai pentru băieți înstăriți. 1977 a însemnat sfârșitul regatului. Prima femeie care a mers la un serviciu era din casa regală, dar ea făcuse studii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fratricid pentru președinție. Între 1992 și 1995 a stat acasă. Lipsurile erau așa de mari, încât au vândut și lingurile cu care mâncau ca să poată trăi. La vremea aceea nu aveau încă apă curentă. Între 1995 și 1996 a fost pace. Jowida s-a dus iarăși la universitatea ajunsă însă la acea vreme o ruină. A ținut cursuri între ziduri fumegânde. Dresda lor, depărtată de a noastră. Cămașa mai aproape decât haina. Și acum se face școală în ruine. Educația se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Vă putem ajuta cu reforma curriculară? Evident neînțelegând întrebarea (cum nu înțelegeam nici noi la începuturile lui ’90), Jowida îi răspunde: - Mai întâi ne-ar interesa un program internațional de pus geamuri la școli. Nu avem decât ceva mai multă pace, de nouă luni încoace. Și repetă: ne trebuie geamuri. - Am înțeles că multe femei au traume psihologice grave. Aveți un program național de psihoterapie? Amândouă au făcut ochii mari: - Can you repeat, please? - Știți, psihoterapie pentru femeile traumatizate. - Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la dezvoltarea culturală și economică a țării. Asta e soluția. Și revine împăcată pe scaunul ei. I-am surâs cât am putut de blând: - Nici în estul Europei nu se întorc, dimpotrivă, pleacă și mai mulți. Avem apă, geamuri, electricitate, pace, transporturi, stabilitate politică, democrație.... Și tot nu se întorc. Kathy intervine și ea: - Am condus opt ani un program de doctorate în filosofie pentru profesorii din estul Europei. Erau 19 inși înscriși, toți foarte buni. S-a întors doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înmormântării, ba chiar fac și pomană de viu. Își prețuiesc acea ipostază fiindcă abia atunci devin cu adevărat merituoși în ochii familiei, în primul rând. Probabil aici, la un moment dat, s-a pus problema: morții nu ne lasă în pace? Let’s have fun! Cred că mâine mă întâlnesc cu Adriana și ’om aprinde o lumânare pentru cei plecați, căci ea își mai amintește ceva din această zi și versiunea ei balcanică. În schimb, azi m-am ales cu altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Fără slujbă și cu reputație „proastă” înseamnă și fără casă și mașină, fără carte de credit care să nu îți răspundă : „We are sorry, this card is not in use anymore”. Iată, dragă cetitorule, cum televiziunea incrementează scepticismul și tulbură pacea celestă din lumea academică. 10 decembrie În 9 decembrie 2003, pe CNN emisiunea lui Larry King este consacrată unui dialog la Casa Albă cu Laura Bush. Dialogul putea să fie făcut la fel și înainte de Betty Friedan și chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]