39,491 matches
-
unei religii antice (antiquae religionis) În zona locuită de naharavali. O altă trăsătură comună a germanilor și slavilor este folosirea calului pentru divinație. În Chronicon-ul lui Thietmar (secolele X-XI), se povestește că, În cetatea Riedegost, exista un templu ai cărui preoți practicau rituri divinatorii folosindu-se de un cal. Confirmă această tehnică divinatorie și Saxo Grammaticus (Gesta Danorum, XIV), care notează că la Arcona, În timpul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" - ultimul punct de rezistență al păgânismului slav - era crescut un cal alb, consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cal. Confirmă această tehnică divinatorie și Saxo Grammaticus (Gesta Danorum, XIV), care notează că la Arcona, În timpul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" - ultimul punct de rezistență al păgânismului slav - era crescut un cal alb, consacrat zeului, care putea fi Încălecat doar de preot și era folosit pentru divinație; alte exemple vom mai da pe parcurs. Putem facem ușor analogie cu alți cai albi despre care vorbea Tacitus (Germania, X), cu ajutorul cărora germanii prevesteau viitorul folosindu-se de nechezatul și săriturile lor. 3. Zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
d) Triglavxe "Triglav" Zeul Triglavxe "Triglav", divinitatea principală a cetății Szceczcin și a insulei Wolin (la gura de vărsare a râului Oder), are un nume semnificativ: Tricefalul; Într-adevăr, la Szceczcin, statuia sa avea trei capete de argint, care, conform preoților, simbolizau cele trei lumi: cerul, pământul și infernul. Se pune Întrebarea dacă această divinitate nu a fost cumva modelată după tricefalul grec Hermesxe "Hermes" sau tracul Erosxe "Eros", tricefal și el, sau, mai probabil, prin intermediul sciților, după divinitățile preariene și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se ridica În centrul orașului Arcona, În insula Rugia, ultimul punct de rezistență al păgânismului slav. Zeul era reprezentat cu torace dublu și cu patru capete, iar În mâna dreaptă avea un corn metalic folosit În timpul unui rit profetic. Astfel, preotul urmărea cât a mai rămas din vinul turnat În anul precedent: dacă era o cantitate mare, atunci se anunța o recoltă bună; dacă Însă mai rămăsese puțin, trebuiau să se gândească să facă rezerve pentru că anul următor urma să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe câmpuri și În păduri și de a practica În timpul Înmormântărilor jocuri păgâne cu măști - așadar, În Boemia nu exista obiceiul rugului funebru În barcă. 7. Sacerdoțiultc "7. Sacerdoțiul" Izvoarele noastre fac de mai multe ori aluzie la existența unor preoți păgâni, care trebuie să fi dobândit mare putere și prestigiu din moment ce Ibn Fadl³n observă că nici măcar un rege nu se putea opune atunci când unul dintre aceștia cer o victimă sacrificială, indiferent că era vorba despre un animal sau despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și prestigiu din moment ce Ibn Fadl³n observă că nici măcar un rege nu se putea opune atunci când unul dintre aceștia cer o victimă sacrificială, indiferent că era vorba despre un animal sau despre o ființă umană. Este posibil să fi existat printre preoți, cel puțin in nuce, o structură ierarhică, din moment ce Saxo amintește că, În Rugia, templul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" de la Arcona era condus de un preot față de care ceilalți preoți de pe insulă, care conduceau alte temple ale aceluiași zeu, aveau rang și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era vorba despre un animal sau despre o ființă umană. Este posibil să fi existat printre preoți, cel puțin in nuce, o structură ierarhică, din moment ce Saxo amintește că, În Rugia, templul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" de la Arcona era condus de un preot față de care ceilalți preoți de pe insulă, care conduceau alte temple ale aceluiași zeu, aveau rang și putere mai mici; de altfel, se poate presupune că superioritatea preotului din Arcona era pur și simplu legată de prestigiul excepțional al acelui templu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animal sau despre o ființă umană. Este posibil să fi existat printre preoți, cel puțin in nuce, o structură ierarhică, din moment ce Saxo amintește că, În Rugia, templul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" de la Arcona era condus de un preot față de care ceilalți preoți de pe insulă, care conduceau alte temple ale aceluiași zeu, aveau rang și putere mai mici; de altfel, se poate presupune că superioritatea preotului din Arcona era pur și simplu legată de prestigiul excepțional al acelui templu. Pe lângă aceasta, exista și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că, În Rugia, templul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" de la Arcona era condus de un preot față de care ceilalți preoți de pe insulă, care conduceau alte temple ale aceluiași zeu, aveau rang și putere mai mici; de altfel, se poate presupune că superioritatea preotului din Arcona era pur și simplu legată de prestigiul excepțional al acelui templu. Pe lângă aceasta, exista și un sacerdoțiu feminin, nu doar la nivelul de jos al vrăjitoriei, ci chiar În cazul exercitării unor funcții importante. Avem, de exemplu, informații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dacă era un număr par, prevestirea era favorabilă. Nu trebuie să ne surprindă că toate aceste practici private au supraviețuit chiar și după dispariția păgânismului. Existau Însă și rituri divinatorii cu caracter public, diverse și mult mai complexe, practicate de preoți; printre acestea se evidențiază utilizarea frecventă a cailor sacri. Un rit foarte complex era practicat la Riedegast de preoții zeului Svaroic¹: aceștia Îngropau În pământ sorții (probabil bucăți de lemn pe care erau gravate anumite semne), apoi le dezgropau, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supraviețuit chiar și după dispariția păgânismului. Existau Însă și rituri divinatorii cu caracter public, diverse și mult mai complexe, practicate de preoți; printre acestea se evidențiază utilizarea frecventă a cailor sacri. Un rit foarte complex era practicat la Riedegast de preoții zeului Svaroic¹: aceștia Îngropau În pământ sorții (probabil bucăți de lemn pe care erau gravate anumite semne), apoi le dezgropau, iar prevestirea se făcea În funcție de felul În care acestea fuseseră scoase la Întâmplare. Pentru a obține mai apoi confirmarea prevestirii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai adesea, zeilor li se ofereau jertfe nesângeroase constând În carne, pâine, lapte, băuturi alcoolice și primele roade ale câmpului. Putem să presupunem și existența sacrificiilor umane, după cum reiese, În general, din informațiile lăsate de Ibn Fadl³n legate de puterea preoților, care puteau cere de la rege chiar și victime umane, și de femeile ucise cu ocazia riturilor funerare. În plus, știm că În perioada creștinării regiunilor slave victime umane au fost și prizonierii creștini, cu toate că nu se știe dacă În aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca Ioan sau Isidor), semnificația sa reală și străveche apare În ceea ce Petru din Duisburg consemnează În Chronicon Prussiae, unde oferă cadrul păgânismului baltic din secolul al XIII-lea. Acesta spune că, În Prusia, În provincia Nadrovia, exista un mare preot, Criwe, care avea autoritate extinsă asupra Întregii lumi baltice și care se Îngrijea ca, În timpul primei semănături, să fie venerată lumina nouă, În perioada pescuitului (vara), lumina deplină, iar În perioada culesului, lumina veche. Era venerat deci, nu un zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mamaxe "Mama" Gabija (În Letonia, Mama Foculuixe "Mama Focului"), zeița căminului, asemănătoare zeiței romane Vestaxe "Vesta"; Z#emynaxe "Z#emyna", mamă a pământului, zeiță a fertilității și dreptății; Giltinexe "Giltine" și Raganaxe "Ragana", divinități malefice, Înclinate mereu spre distrugere. 3. Preoții și jertfele. Locuri de culttc "3. Preoții și jertfele. Locuri de cult" Avem văzut deja felul În care a fost atestată În Prusia prezența unui mare preot; lipsesc Însă mărturii despre o clasă socială amplă și structurată organic. Explicația cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mama Focului"), zeița căminului, asemănătoare zeiței romane Vestaxe "Vesta"; Z#emynaxe "Z#emyna", mamă a pământului, zeiță a fertilității și dreptății; Giltinexe "Giltine" și Raganaxe "Ragana", divinități malefice, Înclinate mereu spre distrugere. 3. Preoții și jertfele. Locuri de culttc "3. Preoții și jertfele. Locuri de cult" Avem văzut deja felul În care a fost atestată În Prusia prezența unui mare preot; lipsesc Însă mărturii despre o clasă socială amplă și structurată organic. Explicația cea mai verosimilă (Dumézil, 1977) este că - la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dreptății; Giltinexe "Giltine" și Raganaxe "Ragana", divinități malefice, Înclinate mereu spre distrugere. 3. Preoții și jertfele. Locuri de culttc "3. Preoții și jertfele. Locuri de cult" Avem văzut deja felul În care a fost atestată În Prusia prezența unui mare preot; lipsesc Însă mărturii despre o clasă socială amplă și structurată organic. Explicația cea mai verosimilă (Dumézil, 1977) este că - la fel ca În cazul germanilor - și la baltici sacerdoțiul era puțin dezvoltat și că, astfel, multe activități de competență sacerdotală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
controversată: ar putea Însemna „cei foarte pricepuți”, „pricepuții stejarului”, cu referire la practicile mantice care necesitau folosirea ramurilor unui stejar); de fapt, ei erau administratorii oricărei activități care presupunea acte de natură verbală, astfel Încât, din când În când, apar ca preoți, poeți, istorici, juriști: Druizii obișnuiesc să nu ia parte la războaie și nu plătesc impozite, ca restul populației; sunt scutiți de serviciul militar și de orice altă sarcină. Atrași de privilegii atât de mari, mulți vin la ei să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lovită În cele mai intime și străvechi tradiții. Trebuie totuși să subliniem că nu este vorba despre un cult nou, generat de o nouă situație istorică, ci de o nouă Înflorire a unui străvechi cult popular tribal. 10. PREOȚIITC "10. PREOȚII" Ar fi totuși o eroare de perspectivă istorică să ne imaginăm o antinomie veche și stabilă Între religia oficială și cultul Matroanelor, pentru că, În epoca anterioară cucerii romane, după cum atestă documentația epigrafică, cele două au avut o coexistență pacifică, astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la I, 449), același termen este Înțeles ca „poet”. În realitate, această triplă distincție constituie un caz macroscopic de analiză clasicocentrică În detrimentul unei culturi non-clasice. Lumea clasică practica În aria activităților intelectuale o diferențiere puternică a rolurilor și specializărilor: poetul, preotul, juristul, istoricul și așa mai departe. Aceste figuri nu au un contur suprapus, fapt ce se poate verifica doar la nivel personal și Într-un mod cu totul imprevizibil, Însă este inimaginabilă că preotul ar trebui să scrie versuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puternică a rolurilor și specializărilor: poetul, preotul, juristul, istoricul și așa mai departe. Aceste figuri nu au un contur suprapus, fapt ce se poate verifica doar la nivel personal și Într-un mod cu totul imprevizibil, Însă este inimaginabilă că preotul ar trebui să scrie versuri și că poetul ar trebui să fie și jurist. Aflându-se În fața unei tradiții care Îi prezenta ca druizi, barzi și poeți inspirați, era aproape inevitabil ca un grec sau un roman să nu ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și jurist. Aflându-se În fața unei tradiții care Îi prezenta ca druizi, barzi și poeți inspirați, era aproape inevitabil ca un grec sau un roman să nu ajungă la concluzia că era vorba despre trei activități diferite, ca, de exemplu, preoți, poeți și profeți. Realitatea era Însă mult mai diferită. Într-adevăr, cultura indo-europeană cunoștea un singur tip de intelectual, cel care se Îngrijea de toate activitățile legate de cuvânt: era preot (cunoscând rugăciunile și formulele rituale), era istoric (știind să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era vorba despre trei activități diferite, ca, de exemplu, preoți, poeți și profeți. Realitatea era Însă mult mai diferită. Într-adevăr, cultura indo-europeană cunoștea un singur tip de intelectual, cel care se Îngrijea de toate activitățile legate de cuvânt: era preot (cunoscând rugăciunile și formulele rituale), era istoric (știind să povestească tradițiile și istoria străveche a tribului său), era jurist (cunoscând pe de rost formulele dreptului cutumiar), era poet (stăpânind tehnica dificilă a compunerii), era povestitor (știind să recite pentru delectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care reprezintă una dintre trăsăturile caracteristice ale civilizației indo-europene; iar pluralitatea numelor indică doar specificul funcției care, din când În când, este exercitată. Cezar a trasat bine, chiar dacă nu pe deplin, complexitatea acestui personaj, care apare În ochii săi ca preot, judecător, poet și filozof natural; de asemenea, a subliniat clar și structura corporativă și verticală În cadrul căreia activa fiecare druid În parte; iată ce spune Cezar: În toată Galia există două categorii de oameni care au o oarecare Însemnătate și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vechea credință vorbind despre dreptate și bună guvernare, dar faptul că de rege depinde chiar și abundența peștelui În mare demonstrează că bunăstarea poporului nu depinde de virtuțile umane, ci este rodul magico-religios al „autenticității” suveranului. Acesta se configurează ca preot prin excelență, nu pentru că Împlinește personal rituri și jertfe - aceasta fiind, dimpotrivă, misiunea acelui „intelectual” despre care vorbeam mai sus -, ci pentru că regele este legătura necesară Între oameni și zei. Iar această natură sacerdotală a fost declarată clar În ritul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceasta fiind, dimpotrivă, misiunea acelui „intelectual” despre care vorbeam mai sus -, ci pentru că regele este legătura necesară Între oameni și zei. Iar această natură sacerdotală a fost declarată clar În ritul indian al Înscăunării, atunci când regele se Îndreaptă către patru preoți (brahman-, hotar-, udg³tar-, adhvaryu-) numindu-i „O preotule!”, iar aceștia Îi răspund: „Preotul ești tu!”. Această funcție eminamente magico-sacerdotală se explică ușor și datorită faptului că, În unele tradiții indo-europene, regele apare pe câmpul de luptă nu ca suprem comandat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]