42,528 matches
-
dovadă și de curaj pentru că Leon Diaconul spune că, atunci când nu mai vedeau nici o speranță de scăpare, pentru a nu cădea în robie, își curmau zilele, înfingându-și săbiile în măruntaie. După un asediu de aproape 3 luni, Sviatoslav, văzând că rezistența sa era inutilă, i-a cerut, la sfârșitul lunii iulie, lui Ioan Tzimiskes, să înceapă tratativele, ajungându-se la o înțelegere (24 iulie 971) între beligeranți și chiar la o întâlnire între conducătorii lor: Împăratul a primit bucuros asemenea discuții
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Maroc staționau cam 60.000 de soldați vichyiști, iar dotarea lor era constituită din artilerie de coastă, un număr redus de tancuri și avioane, zece vase de război și unsprezece submarine. Aliații credeau forțele Regimului de la Vichy nu vor opune rezistență, această opinie fiind bazată pe informațiile oferite în principal de consului american de la [[Alger]], Robert Murphy. Comandanții aliații se temeau într-o oarecare măsură de resentimentele francezilor față de [[distrugerea flotei franceze de la Mers-el-Kebir|distrugerea de către britanici a flotei franceze]] din
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
față de [[distrugerea flotei franceze de la Mers-el-Kebir|distrugerea de către britanici a flotei franceze]] din portul [[Mers-el-Kebir]] din 1940. Inacțiunea forțelor franceze din Africa era esențială pentru operațiune, aliații făcând chiar planuri în care nu numai că francezii nu ar fi opus rezistență, dar chiar ar fi cooperat. Aliații plănuiau să înainteze rapid în [[Tunisia]] și să atace forțele germane din spate. Generalul [[Dwight D. Eisenhower]] a primit comanda supremă în cadrul acestei operațiuni, iar el și-a stabilit cartierul general la [[Gibraltar]]. Forțele
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
a debarcat în zorii zilei de [[8 noiembrie]] [[1942]] în trei puncte: [[Safi, Maroc|Safi]] („Operațiunea Blackstone”), [[Mohammedia|Fedala]], („Operațiunea Brushwood”), și Mehdiya - [[Kenitra|Port-Lyautey]], („Operațiunea Goalpost”). Datorită faptului că s-a plecat de la premisa că francezii nu vor opune rezistență, nu au fost executate bombardamente preliminare. Cu o noapte mai devreme, generalul Bethouard a încercat să-l aresteze pe camaradul său, generalul Auguste Paul Nogues, un ofițer loial Regimului de la Vichy. Cum tentativa aceasta a dat greș, Nogues, care a
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
portavioanele din larg au reușit să distrugă un transport de trupe franceze care încerca să întărească apărarea de la Safi. În dupăamiaza zilei de 8 noiembrie, majoritatea apărătorilor francezi s-au predat, iar până pe 10 noiembrie fuseseră eliminate toate focarele de rezistență antialiate, iar majoritate trupelor americane se îndreptaseră spre Casablanca asediată. În jurul Port-Lyautey, trupele primului val au trebuit să aștepte al doilea val de dabarcare mult prea mult timp. Acest răgaz a fost folosit de apărători francezi pentru organizarea defensivei. Următoarele
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
au fost efectuate sub focul artileriei franceze. Cu toate aceste, americanii au reușit să cucerească capete de pod puternice și să asedieze portul Casablanca până pe 10 noiembrie. Generalul Patton a intrat în Casablanca fără să întâmpine vreo opoziție. În general, rezistența franceză în Maroc a fost sporadică, (spre deosebire de reacția artileriei de coastă). Vasele de război franceze au încercat să atace forțele de debarcare, dar au fost respinse de puterea de foc superioară a aliaților. Mai multe vase franceze au fost scufundate
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
marii împrăștieri în teren a parașutiștilor americani În conformitate cu planurile făcute mai înainte de invazie, la miezul nopții și în primele ore ale zilei de 8 noiembrie, în timp ce flota de invazie se apropia de țărm, un gup de 400 de luptători ai [[rezistența franceză|rezistenței]] sub conducerea lui [[Henri d'Astier de La Vigerie]] și [[José Aboulker]], au dat o lovitură militară în [[Alger]]. Ei au cucerit punctele strategice ale orașului: centrala telefonică, postul telegrafic, stația radio, casa guvernatorului și cartierul general al Corpului
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
în teren a parașutiștilor americani În conformitate cu planurile făcute mai înainte de invazie, la miezul nopții și în primele ore ale zilei de 8 noiembrie, în timp ce flota de invazie se apropia de țărm, un gup de 400 de luptători ai [[rezistența franceză|rezistenței]] sub conducerea lui [[Henri d'Astier de La Vigerie]] și [[José Aboulker]], au dat o lovitură militară în [[Alger]]. Ei au cucerit punctele strategice ale orașului: centrala telefonică, postul telegrafic, stația radio, casa guvernatorului și cartierul general al Corpului al 19
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
dat o lovitură militară în [[Alger]]. Ei au cucerit punctele strategice ale orașului: centrala telefonică, postul telegrafic, stația radio, casa guvernatorului și cartierul general al Corpului al 19-lea al trupelor vichyiste. Consulul american Robert Murphy, însoțit de luptători ai rezistenței, s-a deplasat la reședința comandantului francez din Africa de nord, generalul [[Alphonse Juin]], pentru a-l convinge să treacă de partea aliaților. Juin a fost reținut în reședința sa. Consulul a avut surpriza să afle că amiralul [[François Darlan
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
pe niciunul dintre cei doi comandanți francezi să treacă de partea aliaților. În aceeași zi, jandarmeria vichyistă i-a eliberat pe Juin și Darlan. În aceeași zi, trupele franceze vichyiste au pierdut timpul recucerit aproape toate pozițiile ocupate de luptătorii rezistenței, în timp ce trupele aliate au debarcat și încercuit Algerul fără să întâmpine vreo opoziție. Invazia a fost condusă de Divizia a 34-a de infanterie americană (în componența ei intrând și o brigadă britanică). Comanda primului val al debarcării a fost
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
trei zone distincte, două la vest de Alger și una la est de oraș. Unele operațiuni de debarcare au fost făcute pe alte plaje decât cele planificate, dar aceasta nu a avut un efect negativ, de vreme ce francezii au opus o rezistență nesemnificativă. Cea mai mare parte a bateriilor artileriei de coastă au fost neutralizate de luptătorii rezistenței. S-a înregistrat cel puțin un caz în care un comandant francez a întâmpinat cu entuziasm invazia aliată. Singurele lupte importante s-au dat
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
de debarcare au fost făcute pe alte plaje decât cele planificate, dar aceasta nu a avut un efect negativ, de vreme ce francezii au opus o rezistență nesemnificativă. Cea mai mare parte a bateriilor artileriei de coastă au fost neutralizate de luptătorii rezistenței. S-a înregistrat cel puțin un caz în care un comandant francez a întâmpinat cu entuziasm invazia aliată. Singurele lupte importante s-au dat în portul Alger, în timpul unei încercări de debarcare a unor unități de elită americane direct în
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
au reacționat cu furie. Această problemă spinoasă nu a fost rezolvată nici de asasinarea amiralului Darlan de pe 24 decembrie 1942. Generalul Giraud a fost numit în locul amiralului. El a rămas credincios politicii regimului de la Vichy și a arestat pe membrii rezistenței franceze care au acționat de partea aliaților pe 8 noiembrie. Consulul american Murphy nu a reacționat în niciun fel. Când [[Adolf Hitler]] a aflat despre acțiunile amiralului Darlan a ordonat [[Operațiunea Anton|ocuparea „Zonei libere”]] și a întărit [[Afrika Korps
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
și, în cele din urmă, să se unească cu așa-numitul Comitet național fanceze de la Londra. Câteva luni mai târziu a fost fondat "Comité Français de la Libération Nationale" (CFLN), aflat sub controlul ferm al generalului de Gaulle (uniunea tuturor mișcărilor rezistenței franceze sub autoritatea lui de Gaulle nu a fost pe placul președintelui american Roosevelt). Comitetul Francez de Eliberare Națională avea să devină guvernul în exil recunoscut oficial atât de britanici cât și de americani. Ca urmare a ocupării întregului teritoriu
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
fuseseră încă scufundate în lupte au trecut de partea Aliaților. Între 8 - 10 noiembrie, forțele franceze din Tunisia s-au retras fără luptă din fața germanilor spre granița algeriană. Aceste forțe au primit ordine să reziste, dar nu au opus nicio rezistență până pe 18 noiembrie. Aliații au declanșat [[Campania din Tunisia]]. În scurtă vreme, trupele germane în retragere din [[Libia]] au intrat în Tunisia sub comanda generalului [[Erwin Rommel]]. După a serie de lupte în care au înregistrat înfrângeri, ([[bătălia de la Pasul
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
de o alianță a trei partide. Această alianță era formată din Partidul Comunist Francez, (care se proclama că „părți des 85.000 fusillés” - "partidul celor 85.000 de executați prin împușcare" datorită rolului important pe care il avusese în lupta Rezistenței și numărului mare de jertfe din rândul membrilor de partid), Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO). (partid de orientare socialistă) și partidul gaullist Mișcarea Republicana Populară (MRP), condusă de Georges Bidault, (socialiștii radicali și conservatorii de dreapta își pierduseră orice
Guvernul provizoriu al Republicii Franceze () [Corola-website/Science/309668_a_310997]
-
marcat începutul oficial al războiului rece în Franța. Deși GPRF a fost activ doar în perioada 1944 - 1946, el a avut o influență pe termen lung, în special prin promulgarea legilor cu privire la muncă, care fuseseră concepute de Consiliul Național al Rezistenței, mișcarea care unise toate mișcările Rezistenței, inclusiv a „Frontului Național” (de orientare comunistă). În afară de acordarea prin ordonanță lui de Gaulle pentru prima oara în istoria Franței a dreptului de vot pentru femei, GPRF a emis mai multe legi cu privire la muncă
Guvernul provizoriu al Republicii Franceze () [Corola-website/Science/309668_a_310997]
-
în Franța. Deși GPRF a fost activ doar în perioada 1944 - 1946, el a avut o influență pe termen lung, în special prin promulgarea legilor cu privire la muncă, care fuseseră concepute de Consiliul Național al Rezistenței, mișcarea care unise toate mișcările Rezistenței, inclusiv a „Frontului Național” (de orientare comunistă). În afară de acordarea prin ordonanță lui de Gaulle pentru prima oara în istoria Franței a dreptului de vot pentru femei, GPRF a emis mai multe legi cu privire la muncă.
Guvernul provizoriu al Republicii Franceze () [Corola-website/Science/309668_a_310997]
-
țară. În Irac funcționau două baze mari britanice: Basra și Habbaniya. Forțele britanice din regiune și alte unități aliate, împreună cu Legiunea arabă au format rapid așa-numita „Iraqforce”, care a primit sarcina cuceririi Iracului. În timpul luptelor, britanicii au întâmpinat o rezistență scăzută. Autoritățile Regimului de la Vichy au permis avionelor "Luftwaffe" să folosească aeroporturile din Siria și Liban pentru realimentare. Pe 7 iunie 1941, un corp de armată britanic a atacat din bazele din Palestina a lansat un atac pe trei direcții
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
zilei de 12 aprilie, SS-Obersturmfuehrer Fritz Klingenberg din Dizia a 2-a infanterie motorizată SS a ordoant ca patrulele germane să traverseze Dunărea cu bărcile gonflabile, podurile de peste fluviu fiind distruse. Soldații germani au intrat în capitală fără să întâlnească rezistență. La ora 17:00, patrulele au înălțat steagul german pe legația Reichului. Cam peste două ore, primarul Belgradului a predat în mod oficial orașul în mâinile lui Klingenberg, care era însoțit de un reprezentant al Ministerului de Externe, eliberat după ce
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
Mach jumătate din secțiunea rampelor de admisie era obturată. Efectul lor era dublu: comprimau și încălzeau aerul ce ajungea la motor. Oprirea unui motor la avioanele convenționale este o mare problemă; avionul pierde din forța de propulsie iar motorul opune rezistență la înaintare și intră în derivă aplecându-se în direcția motorului defect. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în cazului avionului Concorde la viteze supersonice, structura de rezistență a avionului ar fi cedat. Totuși, un motor oprit nu mai
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
mare problemă; avionul pierde din forța de propulsie iar motorul opune rezistență la înaintare și intră în derivă aplecându-se în direcția motorului defect. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în cazului avionului Concorde la viteze supersonice, structura de rezistență a avionului ar fi cedat. Totuși, un motor oprit nu mai are nevoie de aer, astfel că, în cazul avionului Concorde, efectele opririi unui motor erau imediat contrabalansate de deschiderea voletului suplimentar și obturarea completă a rampelor de admisie, deviind
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
motor oprit nu mai are nevoie de aer, astfel că, în cazul avionului Concorde, efectele opririi unui motor erau imediat contrabalansate de deschiderea voletului suplimentar și obturarea completă a rampelor de admisie, deviind aerul în jurul motorului, câștigând portanță și minimizând rezistența aerodinamică a motorului defect. În timpul testelor cu avionul Concorde ambele motoare de pe aceeași parte a avionului au putut fi oprite la viteza de 2 Mach fără ca să apară dificultăți în a controla aparatul. Motorul bombardierului englez Vulcan, Bristol (apoi Rolls-Royce
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Washington fără escală, prin urmare avionul a fost proiectat să fie un avion supersonic cu cea mai mare autonomie. Astfel s-au urmărit: proiectarea atentă a motoarelor pentru eficiență maximă la viteze supersonice, a formei aripilor pentru portanță mărită și rezistență minimă, minimizarea greutății și a sarcinii utile, mărirea capacității de combustibil și deplasarea acestuia pentru stabilizarea avionului fără a fi necesară utilizarea de dispozitive exterioare suplimentare. Cu toate acestea, la scurt timp după lansarea avionului Concorde, a fost proiectat modelul
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
neglijat. Exemple: Materialele din care se confecționează arborii și osiile se aleg în funcție de scopul urmărit și condițiile impuse în funcționare, de tehnologia de execuție adoptată, etc. În general se utilizează oțeluri carbon obișnuite OL42, OL50, OL60. pentru a satisface aceeași rezistență dar la gabarite și la greutăți mai mici se vor folosi oțeluri carbon de calitate (la care se vor aplica tratamente termice adecvate pentru a crește rezistența în zonele de sprijin) OLC25, OLC35, OLC45. pentru solicitări importante și gabarite reduse
Osie () [Corola-website/Science/309731_a_311060]