39,396 matches
-
contract de gestiune al STIB prevede, spre orizontul anului 2020, construcția de tuneluri în zona Avenue de la Plaine (și a Gării Etterbeek) și a intersecției Meiser. Axa de premetrou Centura mare va fi și ea prelungită spre nord și spre sud.
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
să ajungă la frontierele Serbiei sau Austriei. Conform lui Mackenzie și Irby, care au călătorit în regiune în 1877, situația creștinilor era precară, numărul de fugari depășind 200.000 în zonele de frontieră în ianuarie 1877. Rebelii din Bosnia de Sud eliberaseră zona de turci, și se aflau acum sub comanda lui Despotović, între granița cu Austria și cetățile turcești Kulin Vakup, și . În august 1877, toți bărbații bosniaci musulmani între 15 și 70 de ani au fost chemați la luptă
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
În timpul domniei lui Sigismund al II-lea August în Polonia și Lituania, țarul Ivan al IV-lea a invadat Livonia; mai întâi în 1568 când au căutat alianța cu Polonia și Lituania: polonii și lituanienii au reușit să apere doar sudul Livoniei. La început, Lituania și Polonia au fost aliate cu și au luptat contra Țaratului Rusiei aliat cu ; după mai mulți ani, coalițiile s-au schimbat și Polonia-Lituania s-a aliat cu Suedia împotriva Rusiei și Danemarcei. În cele din
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
apariția unei nobilimi mai mari și mai puternice. Doar arhiepiscopia Rigăi a reușit să depășească rezistența micii nobilimi. a fost numit arhiepiscop al Rigăi, iar coajutor al său, cu suportul fratelui său Albert (Albrecht) de Brandenburg-Ansbach, fostul "hochmeister" prusac care sudul statului Ordinului Cavalerilor Teutoni și în 1525 se proclamase duce în Prusia. Wilhelm și Christoph urmau să susțină interesele lui Albert în Livonia, între care se numărau apariția unui ducat livonian ereditar după modelul Prusiei. În același timp, Ordinul cerea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Reval și partenerul comercial Narva, au rămas fără o protecție adecvată. Marina daneză, cea mai puternică din Marea Baltică, controla intrarea în Marea Baltică, colecta și deținea importantele insule strategice din Marea Baltică Bornholm și Gotland. Un lung baraj de teritorii daneze din sud și lipsa unui port într-o zonă în care marea nu îngheață deloc pe timpul anului limitau accesul Suediei la comerțul din Marea Baltică. Cu toate acestea, țara prospera datorită exporturilor de cherestea și de minereu, mai ales de cupru, cuplate cu
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
1557 o întâlnire multipartită ținută la Lübeck pentru a rezolva conflictul, dar ea a fost anulată din cauza conflictelor dintre Sigismund și solii danezi. Sigismund s-a folosit de uciderea solului său, Lancki, de către fiul "landmeisterului" drept pretext pentru a invada sudul Livoniei cu o armată de circa 80.000 de oameni. El a obligat părțile aflate în concurență în Livonia să se reconcilieze la tabăra sa de la Pozvol în septembrie 1557. Acolo, au semnat Tratatul de la Pozvol, prin care se stabilea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
în ideea că o ofensivă comună va îndepărta Suedia din regiune. Diplomații ruși au luat aceasta ca pe un semn de slăbiciune, și l-au sfătuit pe Ivan să cucerească toată Livonia, inclusiv Riga, cedând în schimb doar Curlanda din sudul Livoniei și Polotskul de la frontiera ruso-lituaniană. Transferul Rigăi și al gurilorDvinei îi îngrijora pe lituanieni, întrucât mare parte din comerțul lor depindea de libera trecere prin acest coridor de transport și ei deja ridicaseră fortificații pentru a-l apăra. Ivan
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
altfel va fi război. Juusten a rămas în urmă, în timp ce Ioan a respins cererile lui Ivan, și războiul s-a reluat. Fricțiunile între Danemarca și Suedia duseseră la , izbucnit în 1563 și încheiat în 1570 prin . Desfășurat în principal în sudul și vestul Scandinaviei, războiul a implicat bătălii navale majore duse în Marea Baltică. Când danez a capitulat în fața forțelor suedeze în 1565, 150 de mercenari danezi au scăpat de masacrul care a urmat trecând de partea Suediei. Printre aceștia, se număra
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
În timpul negocierilor, Suedia a cerut vaste teritorii rusești, inclusiv Novgorodul. Deși aceste condiții au fost puse doar pentru a avea la ce renunța în negociere, ele ar fi putut reflecta și aspirațiile suedezilor în regiune. Ducatul Curlandei și Semigaliei de la sud de râul Düna (Daugava) a trecut după război printr-o perioadă de stabilitate politică pe baza tratatului de la Vilnius din 1561, modificat apoi în 1617 de "Formula regiminis" și "Statuta Curlandiæ", care au acordat nobililor autohtoni drepturi suplimentare în raport cu ducele
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Operația de apărare de pe frontul de sud a fost cea de-a doua operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua parte a lunii septembrie și până la începutul lunii ianuarie 1917, având ca obiectiv principal
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
corp de armată rus comandat de generalul Andrei Zaioncikovski. Operația strategică a inclus o operație de nivel operativ - Operația de la Flămânda, precum și o serie de bătălii, cea mai importantă prin efectele sale fiind Bătălia de la Turtucaia. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia de la Turtucaia și în Dobrogea, ca și eșecul Operației de la Flămânda au pus România într-o situație strategică dezavantajoasă. Oprirea acțiunilor ofensive pe frontul de nord a dat răgazul Puterilor Centrale să concentreze în Transilvania o forță puternică
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
se instalase acalmia. Acest fapt se va dovedi hotărâtor pentru soarta întregii campanii a anului 1916, conducând în mai puțin de două luni la pierderea a două treimi din teritoriul național. La începutul operației Armata României ocupa pe frontul de sud următorul dispozitiv de luptă: Armata 3, cu un efectiv total de 142.523 de oameni, ocupa dispozitiv de luptă de-a lungul frontierei, astfel: Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior, după sosirea Corpului 47 Armată rus să desfășoare o operație ofensivă limitată în vederea scurtării liniei
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
asupra armatei și a întregii populații a țării. Generalul Averescu se întreba retoric: La rândul său I. G. Duca ajungea la aceeși concluzie, arătând că în condițiile în care se renunțase la planul inițial care prevedea o acțiune ofensivă în sud, și se decisese adoptarea defensivei strategice, „"întărirea Turtucaiei era din punct de vedere strategic o greșeală evidentă și de nepermis"”. Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2 septembrie, forțele bulgaro-germane aflate sub comanda generalului Mackensen
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
în Transilvania și a abandona planul de campanie inițial, fapt care avea să ducă la o serie de înfrângeri și în cele din urmă la pierderea a două treimi din teritoriul național. După Turtucaia, comandamentul germano-bulgar de pe de pe frontul de sud comandat de von Mackensen, a realizat faptul ca românii nu aveau experiența unui război modern, conducere politică și militară a țării nefiind pregătită să accepte riscuri, chiar minore. Viitoarele lor acțiuni militare au fost pregătite pornind de la considerentul că românii
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
armate, generalii Ioan Culcer, Alexandru Averescu si Constantin Prezan. Pe timpul consiliului s-au conturat două concepții diametral opuse, una susținută de generalul Prezan care cerea continuarea planului inițial și a ofensivei din Transilvania, cu unele întăriri punctuale ale frontului de sud și cea de-a doua susținută de generalul Averescu căruia i s-au adăugat ceilalți comandanți de armate, care prevede oprirea ofensivei în Transilvania și desfășurarea unei ofensive la sud de Dunăre. Operația de la Flămânda „"- subiect de studiu excelent în
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
ofensivei din Transilvania, cu unele întăriri punctuale ale frontului de sud și cea de-a doua susținută de generalul Averescu căruia i s-au adăugat ceilalți comandanți de armate, care prevede oprirea ofensivei în Transilvania și desfășurarea unei ofensive la sud de Dunăre. Operația de la Flămânda „"- subiect de studiu excelent în manualele de artă militară - a fost o improvizație cu efecte dezastruoase pentru începutul campaniei anului 1916 în România"”. Acest lucru a fost recunoscut după război chiar de principalul ei artizan
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
începutul campaniei anului 1916 în România"”. Acest lucru a fost recunoscut după război chiar de principalul ei artizan, generalul Averescu, care arăta că: Operația de la Flămânda s-a desfășurat între 23 septembrie - 6 octombrie 1916. Planul inițial prevăzând trecerea la sud de Dunăre a unui număr de 6 divizii și executarea unui atac concentric cu acestea și forțele din Dobrogea, în vederea respingerii forțelor bulgaro-germane. După construirea unui pod la Flămânda și trecerea la sud de Dunăre a două divizii în data
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
octombrie 1916. Planul inițial prevăzând trecerea la sud de Dunăre a unui număr de 6 divizii și executarea unui atac concentric cu acestea și forțele din Dobrogea, în vederea respingerii forțelor bulgaro-germane. După construirea unui pod la Flămânda și trecerea la sud de Dunăre a două divizii în data de 1 octombrie 1916, operația a fost anulată în ziua următoare, din cauza ruperii podului și inundării sectorului de trecere în urma unor ploi torențiale. Trupele au fost retrase la nord de Dunăre pe 3
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
perioadă deosebit de tensionată a fost luna februarie 1934 când guvernul lituanian a arestat zeci de activiști naziști. Ca răspuns la aceste arestări și procese, Germania a declarat boicot asupra importurilor agricole din Lituania. Boicotul a produs o criză economică în (sudul Lituaniei), unde fermierii au organizat proteste violente. După din Saar majoritatea deținuților politici naziști au fost amnistiați. În urma acestor amnistii, prestigiul Lituaniei a avut de suferit și pe plan extern, dar și în Klaipėda, ceea ce a permis Germaniei să-și
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
-lea cu începerea procesului de reîmpădurire. Datorită aceste eforturi, mare parte din cordonul litoral este astăzi acoperit cu păduri. În secolul al XIX-lea, cordonul litoral al Curlandei era locuit în principal de (curlandezi) cu o importantă minoritate germană în sud și cu una lituaniană în nord. Populația kursenieki a scăzut treptat, în parte din cauza asimilării; astăzi este aproape inexistentă, încă dinainte de 1945, când populația devenise aproape în totalitate germană. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, dunele de lângă au devenit populare
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
conform tratatului de la Versailles din 1919 și a fost anexată de Lituania în 1923. Oficial rebotezat Nida, satul a rămas însă locuit predominant de germani — frontiera cu jumătatea de cordon aparținând Prusiei Orientale se afla la doar câțiva kilometri spre sud. În 1929, scriitorul laureat al Premiului Nobel Thomas Mann a vizitat Nida când se afla în vacanță la în apropiere și s-a hotărât să își construiască o casă de vacanță pe un deal deasupra lagunei, casă botezată de localnici
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
pe aici în perioadele de migrație de primăvară și toamnă și multe se opresc aici pentru odihnă sau reproducere. Ambele părți ale cordonului litoral, rusă și lituaniană, sunt parcuri naționale. Așezările de pe cordonul litoral al Curlandei sunt, de la nord la sud: Primele șase sunt pe partea lituaniană, în timp ce ultimele trei sunt pe partea rusă. Partea rusă a cordonului litoral al Curlandei aparține al regiunii Kaliningrad, în timp ce partea lituaniană este împărțită între municipiul Klaipėda și . Există un singur drum ce traversează întreaga
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
provide de la poziția relativă a Yakushi-dō față de celelalte două clădiri întemeiate de Saicho: și . Cu timpul cele trei clădiri au fost reconstruite, lărgite și în fine unite într-una singură. În anul 1443 membrii clanului Hino, urmărind reinstaurarea dinastiei de Sud, au pătruns în interiorul Palatului Imperial de la Kyoto (pe atunci reședința din dinastia de Nord) și au furat una dintre cele Trei Regalii Imperiale. O parte dintre rebeli s-au retras pe muntele Hiei și s-au ascuns în Konponchudo, unde
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
reprezintă o reconstrucție, efectuată între anii 1634 și 1641 sub conducerea călugărului Tenkai, la ordinul shogunul Iemitsu Tokugawa. Întreaga construcție a fost executată din lemn de , arbore endemic din Japonia, Coreea și Taiwan. Împreună cu curtea interioară și galeria din partea de sud formează o structură tipică în stil arhitectural "Shinden-zukuri". Interiorul Konponchudo este împărțit în trei părți. Partea interioară (cea mai sacră parte, în care se află statuia lui Buddha) este situată cu circa 3 m mai jos decât celelalte zone și
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]