39,491 matches
-
vorbeam mai sus -, ci pentru că regele este legătura necesară Între oameni și zei. Iar această natură sacerdotală a fost declarată clar În ritul indian al Înscăunării, atunci când regele se Îndreaptă către patru preoți (brahman-, hotar-, udg³tar-, adhvaryu-) numindu-i „O preotule!”, iar aceștia Îi răspund: „Preotul ești tu!”. Această funcție eminamente magico-sacerdotală se explică ușor și datorită faptului că, În unele tradiții indo-europene, regele apare pe câmpul de luptă nu ca suprem comandat al armatei, ci cu o misiune total diferită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regele este legătura necesară Între oameni și zei. Iar această natură sacerdotală a fost declarată clar În ritul indian al Înscăunării, atunci când regele se Îndreaptă către patru preoți (brahman-, hotar-, udg³tar-, adhvaryu-) numindu-i „O preotule!”, iar aceștia Îi răspund: „Preotul ești tu!”. Această funcție eminamente magico-sacerdotală se explică ușor și datorită faptului că, În unele tradiții indo-europene, regele apare pe câmpul de luptă nu ca suprem comandat al armatei, ci cu o misiune total diferită. Ne putem gândi, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca jertfă zeii, sfinții și profeții ș...ț. Iar când zeii l-au tăiat pe Om, cum i-au Împărțit membrele? Ce au devenit gura sa, mâinile sale? Cum au fost numite coapsele și picioarele lui? Gura sa a devenit preot, brațele sale, războinic, coapsele sale, țăran, iar din picioarele sale s-a născut sclavul (Rig-Veda X, 90; cf. Varenne, 1982 și Lincoln, 1986). Trebuie să evidențem două lucruri: În toate miturile despre originea umanității, pe care le-am citat până
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este vorba despre o poiană sacră sau despre un simplu cerc de pietre. În plus, descrierea pe care Însuși Tacit (Germania, XL) o face procesiunii zeiței Nerthusxe "Nerthus" implică obligatoriu existența unei statui a zeiței: „Este transportată de vaci, iar preotul o urmează cu mare venerație”. Desigur, mărturiile din epocile mai târzii sunt mai puțin semnificative (cf. De Vries, 1957, pp. 376 sqq.), pentru că se referă la realități care, Într-o oarecare măsură, putea fi determinate de relații directe sau indirecte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elementare, de cele mai multe ori ceva mai mult decât o Împrejmuire de pietre: haruh din germana nordică veche; hearg, din engleza antică și horgr din limba antică nordică, care desemnează templul păgân (chiar și derivat harugari din germana nordica veche este preotul), sunt legate etimologic cu irlandezul vechi carn, „grămadă de pietre”, termen care spune multe despre simplitatea extremă a acestor construcții sacre. 5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE”: MAMELETC "5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE” \: MAMELE" În legătură cu acest cadru oferit de Tacitus, mai există o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este vorba despre dvim³tar, „care are două mame” (lucru spus de două ori despre Agnixe "Agni"), trim³tar-, „care are trei mame” (atribuit unei divinități neidentificabile cu certitudine), saptam³tar-, „care are șapte mame” (atribuit lui Așvinxe "Așvin" și onorariului divinizat plătit preoților care Împlineau sacrificiul - dakÌiñ³) și ihehm³tar-, „care are mame oriunde” (lucru spus despre Agni și Indraxe "Indra"). După cum spuneam, exegeții, perplecși, au recunoscut sincer că nu Înțeleg sensul epitetelor sau au Încercat să le explice de la caz la caz, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest cult să „explodeze” tocmai atunci când lumea germanică vine În contact cu lumea latină care, anulând cultura religioasă tradițională a claselor superioare (Întotdeauna foarte ușor de romanizat), are tendința de a lăsa cale liberă exprimărilor claselor inferioare. 6. PREOȚIITC "6. PREOȚII" Cezar (De bello galico, VI, 12) nega existența preoților (și a actelor de cult) la vechii germani: „Nu au druizi care să conducă cultul și nici nu se Îngrijesc de sacrificii”; această afirmație este cu siguranță eronată, iar la Tacitus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În contact cu lumea latină care, anulând cultura religioasă tradițională a claselor superioare (Întotdeauna foarte ușor de romanizat), are tendința de a lăsa cale liberă exprimărilor claselor inferioare. 6. PREOȚIITC "6. PREOȚII" Cezar (De bello galico, VI, 12) nega existența preoților (și a actelor de cult) la vechii germani: „Nu au druizi care să conducă cultul și nici nu se Îngrijesc de sacrificii”; această afirmație este cu siguranță eronată, iar la Tacitus există multe dovezi contrare. Într-adevăr, vorbind despre puterile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
porunca și, dacă sunt curajoși, În văzul tuturor, dacă se bat În frunte, mai mult cu admirația de care se bucură. De altfel, nici a pedepsi cu moartea, nici a pune În lanțuri, nici a bate nu au voie decât preoții, și aceasta nu ca pedeapsă sau pentru că ar porunci căpetenia, ci oarecum din porunca zeului care, cred ei, Îi are În pază pe luptători (Germania, VII). Așadar, preoții există și au o funcție judiciară văzută ca expresie a voinței divine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici a pune În lanțuri, nici a bate nu au voie decât preoții, și aceasta nu ca pedeapsă sau pentru că ar porunci căpetenia, ci oarecum din porunca zeului care, cred ei, Îi are În pază pe luptători (Germania, VII). Așadar, preoții există și au o funcție judiciară văzută ca expresie a voinței divine. Din nou (Germania, XI): „În adunarea poporului preoții impun tăcerea și au În același timp și ius coercendi”; și aici le este atribuită preoților funcția de a pedepsi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar porunci căpetenia, ci oarecum din porunca zeului care, cred ei, Îi are În pază pe luptători (Germania, VII). Așadar, preoții există și au o funcție judiciară văzută ca expresie a voinței divine. Din nou (Germania, XI): „În adunarea poporului preoții impun tăcerea și au În același timp și ius coercendi”; și aici le este atribuită preoților funcția de a pedepsi și, Într-o oarecare măsură, pe cea de a prezida. De altfel, preotul este cel care extrage auspiciile pentru adunare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
luptători (Germania, VII). Așadar, preoții există și au o funcție judiciară văzută ca expresie a voinței divine. Din nou (Germania, XI): „În adunarea poporului preoții impun tăcerea și au În același timp și ius coercendi”; și aici le este atribuită preoților funcția de a pedepsi și, Într-o oarecare măsură, pe cea de a prezida. De altfel, preotul este cel care extrage auspiciile pentru adunare (Germania, X). Un preot Însărcinat cu actele de cult apare În fragmentul În care Tacitus (Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Din nou (Germania, XI): „În adunarea poporului preoții impun tăcerea și au În același timp și ius coercendi”; și aici le este atribuită preoților funcția de a pedepsi și, Într-o oarecare măsură, pe cea de a prezida. De altfel, preotul este cel care extrage auspiciile pentru adunare (Germania, X). Un preot Însărcinat cu actele de cult apare În fragmentul În care Tacitus (Germania, XL) vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus": doar lui Îi este permis să atingă carul zeiței, el Însoțește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au În același timp și ius coercendi”; și aici le este atribuită preoților funcția de a pedepsi și, Într-o oarecare măsură, pe cea de a prezida. De altfel, preotul este cel care extrage auspiciile pentru adunare (Germania, X). Un preot Însărcinat cu actele de cult apare În fragmentul În care Tacitus (Germania, XL) vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus": doar lui Îi este permis să atingă carul zeiței, el Însoțește cu devoțiune procesiunea, el este singurul care știe când se satură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar lui Îi este permis să atingă carul zeiței, el Însoțește cu devoțiune procesiunea, el este singurul care știe când se satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate considera că preotul ar fi fost străin de sacrificiul uman care avea loc după ritual: sclavii care spălau tot ceea ce luase parte la procesiune erau mai apoi Înecați În lac. De asemenea, se poate opina că solemna jertfă umană oficiată de semnoni (Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
loc după ritual: sclavii care spălau tot ceea ce luase parte la procesiune erau mai apoi Înecați În lac. De asemenea, se poate opina că solemna jertfă umană oficiată de semnoni (Germania, XXXIX) necesita, Într-un fel sau altul, prezența unui preot. În acest caz, trebuie să ne Întrebăm care a fost motivația afirmației lui Cezar. Motivul este probabil de ordin psihologic. Cezar avea În fața ochilor situația Galiei (nu degeaba folosește termenul celt de druides), unde preoți constituiau În cadrul vieții publice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fel sau altul, prezența unui preot. În acest caz, trebuie să ne Întrebăm care a fost motivația afirmației lui Cezar. Motivul este probabil de ordin psihologic. Cezar avea În fața ochilor situația Galiei (nu degeaba folosește termenul celt de druides), unde preoți constituiau În cadrul vieții publice și private o castă, practic, atotputernică; mai mult, cunoștea situația de la Roma, unde preoții formau un grup cu o putere destul de mare. În schimb, nu vedea nimic asemănător În lumea germanică, unde, Într-adevăr, exista senzația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Cezar. Motivul este probabil de ordin psihologic. Cezar avea În fața ochilor situația Galiei (nu degeaba folosește termenul celt de druides), unde preoți constituiau În cadrul vieții publice și private o castă, practic, atotputernică; mai mult, cunoștea situația de la Roma, unde preoții formau un grup cu o putere destul de mare. În schimb, nu vedea nimic asemănător În lumea germanică, unde, Într-adevăr, exista senzația că preoții sunt puțini și fără puteri prea mari; doar din aceste motive s-a putut ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cadrul vieții publice și private o castă, practic, atotputernică; mai mult, cunoștea situația de la Roma, unde preoții formau un grup cu o putere destul de mare. În schimb, nu vedea nimic asemănător În lumea germanică, unde, Într-adevăr, exista senzația că preoții sunt puțini și fără puteri prea mari; doar din aceste motive s-a putut ajunge la o negare atât de fermă. 7. RELIGIA GERMANICĂ ÎN EVUL MEDIU NORDICTC "7. RELIGIA GERMANICĂ ÎN EVUL MEDIU NORDIC" Dacă dorim să analizăm religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noastră, este probabil ca și Tyrxe "Tyr" să fi suferit un proces analog: zeul care veghează la ordinea și desfășurarea legitimă a adunării populare (trebuie să ținem cont de ceea ce am spus deja despre prezența În aceste cazuri a unui preot care conduce și pedepsește În numele voinței zeilor) trebuie să fie capabil să Îi pedepsească pe cei Îndărătnici și să ducă la Împlinire voința adunării chiar și pe cale militară. Toate acestea presupun esențialmente o accentuare treptată a aspectului militar al zeului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pace și plăcere”. Acesta are Încă o statuie cu un membru mare; În schimb, pe Wodan Îl reprezintă Înarmat, cum facem noi cu Martexe "Marte"; Thorr, cu sceptrul său, pare să semene cu Jupiter ș...ț. Fiecare zeu Își are preoții săi care aduc jertfe din partea oamenilor. În caz de molimă sau secetă Îi aduc sacrificii lui Thorr, În caz de război, lui Wodan, iar În caz de căsătorie, lui Friccus. În această descriere există desigur câteva imprecizii. De exemplu, este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legându-i numele de termenul holda „daemonum turba”, din germana nordică veche. Tacitus (Germania, XLIII) amintește doi zei pe nume Alci: „La naharvali există o dumbravă sacră, În care se celebrează un vechi rit religios. Ritul este condus de un preot În veșminte de femeie; identificând apoi zeii cu divinități romane, naharvalii Îi indică pe Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux": ș...ț pe aceștia lumea Îi venerează ca frați și tineri”. Faptul că este vorba despre doi tineri, frați, confirmă corectitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
frați și tineri”. Faptul că este vorba despre doi tineri, frați, confirmă corectitudinea identificării cu Castor și Polux: sunt așadar doi gemeni care „activează” În cadrul celei de-a treia funcții. Rămân Însă puncte obscure, cum ar fi motivul pentru care preotul lor poartă simboluri feminine (ar putea fi aluzie la desfrânarea sexuală În cadrul funcției a treia?); de asemenea, rămâne obscură și etimologia numelui lor pe care unii cercetători Îl leagă de o formă veche din engleză, ealgian, „a proteja” (de aici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sorții le păzesc cu mare sfințenie. Aruncarea sorților e simplă: retează dintr-un arbore roditor o mladă, o taie făcând din ea mai multe bețișoare, crestează pe ea anumite semne și le aruncă la Întâmplare pe o pânză albă. Apoi, preotul țării, dacă se aruncă sorții pentru binele obștii, sau capul familiei, dacă se aruncă pentru unul sau altul, după ce se roagă zeilor cu ochii la cer, trage de trei ori câte un bețișor și, după ce l-a tras, le tâlcuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păsărilor. Un obicei numai al acestui neam este cercetarea prevestirilor cailor. Acești cai albi și nepângăriți de nici o muncă făcută pentru oameni, sunt hrăniți pe socoteala obștii tot În pădurile și dumbrăvile acelea; după ce-i Înhamă la un car sfânt, preotul și regele sau mai marii obștii merg pe lângă ei și iau aminte la nechezatul și sforăitul lor. Obiceiul de a folosi cai sacri În scopuri profetice apare și În religia slavă. 12. JERTFATC "12. JERTFA" Mai sunt cunoscute și acte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]