397,090 matches
-
soarta întregii campanii a anului 1916, conducând în mai puțin de două luni la pierderea a două treimi din teritoriul național. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia de la Turtucaia și în Dobrogea, ca și eșecul Operației de la Flămânda au pus România într-o situație strategică dezavantajoasă. Oprirea acțiunilor ofensive pe frontul de nord a dat răgazul Puterilor Centrale să concentreze în Transilvania o forță puternică adusă de pe celelalte fronturi unde se instalase acalmia. Totodată, nu se întrevedea nici posibilitatea slăbirii
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
condus de Philippe Pétain, au semnat armistițiul pe 22 iunie 1940 în luminișul Rethondes din pădurea Compiègne. Pentru că actul a fost semnat în același loc și în același vagon de cale ferată în care a fost semnat armistițiul care a pus capăt primei conflagrații mondiale, el este cunoscut și ca al doilea armistițiu de la Compiègne. Franța a fost împărțită între zona ocupată din nord și cea liberă din sud pentru „protejarea intereselor Reichului Germn”. Imperiul colonial francez a rămas sub autoritatea
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
francez sau al intonării imnului "La Marseillaise". De asemenea, germanii au interzis organizațiile paramilitare și ale Legiunii Veteranilor pe teritoriul controlat de regimul de la Vichy. Elevii trebuiau să cânte "Maréchal, nous voilà !" („Mareșale, iată-ne!”). Portretul mareșaluliu Philippe Pétain era pus la loc de cinste în toate sălile de clasă, toate fiind semnele cultului personalității. Propaganda își pusese o puternică amprentă asupra procesului educațional a tinerilor cu ideile regimului de la Vichy. Spre deosebire de alte țări ocupate precum Polonia, unde elita intelectuală a
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Veteranilor pe teritoriul controlat de regimul de la Vichy. Elevii trebuiau să cânte "Maréchal, nous voilà !" („Mareșale, iată-ne!”). Portretul mareșaluliu Philippe Pétain era pus la loc de cinste în toate sălile de clasă, toate fiind semnele cultului personalității. Propaganda își pusese o puternică amprentă asupra procesului educațional a tinerilor cu ideile regimului de la Vichy. Spre deosebire de alte țări ocupate precum Polonia, unde elita intelectuală a fost lichidată, profesorii francezi nu au fost închiși, iar programa școlară nu a fost modificată în mod
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
din Antichitate. Una din cele mai cunoscute ne-a parvenit prin tragedia Oedip rege, a lui Sofocle. Pentru a-și spori atractivitatea, uneori ghicitoarea uzează de forme ușor licențioase, și aceasta nu cu un scop în sine, ci pentru a pune în situații dificile pe cei care trebuie să dezlege enigmele. Iată câteva exemple de ghicitori aparent licențioase: Din ghicitoarea populară, extrem de veche în folclor, au derivat variante culte sau jocuri de cuvinte de o structură similară, la nivel livresc: șarada
Ghicitoare () [Corola-website/Science/334062_a_335391]
-
Fanning, atolul a fost vizitat de vânătorii de balene de mai multe naționalități. Înainte de 1855, căpitanul Henry English și 150 de muncitori din Manihiki s-au stabilit acolo și au început să producă ulei de cocos pentru export. El a pus insula sub protecția britanică când a fost vizitată de W.H. Morshead pe 16 octombrie 1855. Insula Fanning a fost anexată oficial de Marea Britanie de către căpitanul William Wiseman pe 15 martie 1888. O deschidere adâncă, denumită ulterior Canalul Englez, a
Tabuaeran () [Corola-website/Science/334075_a_335404]
-
Vișan (Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
declinul unei clase sociale față de care nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate sunt cele ale lui Victor Rebengiuc (care combină cumpătarea gesturilor mărunte cu „o sălbatică și vitală erupție de josnicie”) și Eliza Petrăchescu (care „pune masca șireteniei senile pe chipul mamei lui Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
negociază cu John Perry predarea coloniei sau distrugerea acesteia. Departe de a fi intimidat, John îl sfătuiește să plece, înainte de a fi prea târziu. Gau ia în derâdere propunerea și este nevoit să asiste la distrugerea navelor flotei sale, sabotaj pus la cale de Uniunea Colonială. Singura navă care e cruțată este cea a generalului. John trece printr-un proces în care este acuzat de trădare, deoarece avertismentul dat generalului Gau ar fi putut să-l pună pe acesta în gardă
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
navelor flotei sale, sabotaj pus la cale de Uniunea Colonială. Singura navă care e cruțată este cea a generalului. John trece printr-un proces în care este acuzat de trădare, deoarece avertismentul dat generalului Gau ar fi putut să-l pună pe acesta în gardă, zădărnicind planul Uniunii Coloniale. El este eliberat în cele din urmă, dar află neoficial că Roanoke a devenit un pion central în lupta dintre Conclav și Uniunea Colonială. Primul dorește distrugerea coloniei pentru a spăla rușinea
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
pentru a sensibiliza celelalte colonii umane de a trimite cât mai mulți recruți pentru bătălia cu Conclavul. El apelează la o lovitură riscantă: o trimite pe Zoë, împreună cu cei doi obini, să-l avertizeze pe generalul Gau despre un complot pus la cale pentru asasinarea lui, complot despre care aflase de la Forțele Speciale. Gestul său atrage aprecierea lui Gau și ura facțiunii din Conclav care dorea răsturnarea acestuia. Cu ajutorul obinilor, Zoë ia legătura cu cea mai evoluată rasă a galaxiei, consu
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
colț. Cât de frecvențe neînțelegerile lor, cât de gata să se omoare unii pe alții, cât de arzătoare ură lor. Importantă pe care ne-o arogam, egoul nostru, iluzia că suntem cineva și avem o poziție privilegiată în univers sunt puse sub semnul întrebării de acest punct albastru pâl. Planeta noastră este un punct decolorat și singuratic în marele întuneric cosmic atotcuprinzător. În toată imensitatea să nu este nici un semn că ajutorul ca să ne salvăm de noi înșine va veni de
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
literare, Duiliu Zamfirescu s-a manifestat ca un susținător al literaturii românești, el afirmând în 1890 că e nevoie de „a crea o literatură națională, care să păstreze ceea ce este specific românesc, limba românului și sufletul eroilor, și a o pune totodată în legătură cu ceea ce este omenesc și deci etern” și scriindu-i lui Iacob Negruzzi că își dorește să realizeze „o puternică și sănătoasă notă a pământului nostru românesc”. Romanele sale trebuiau să întărească dragostea de glie a românilor și să
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Vișan (Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
declinul unei clase sociale față de care nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate sunt cele ale lui Victor Rebengiuc (care combină cumpătarea gesturilor mărunte cu „o sălbatică și vitală erupție de josnicie”) și Eliza Petrăchescu (care „pune masca șireteniei senile pe chipul mamei lui Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
s-au întorsu înapoi și au venit până la Iași, unde au poftit vlădicii, pre Grigorie mitropolitul și Anastasie episcopul de Românul și episcopul Evthimie de Rădăuți și toți boierii târai, de i-au cetit molitva de domnie și i-au pus nume Ion vodă Dispot”. Domnia lui Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574) a însemnat o prigoana pentru clerul moldovean. Cronicarul Ureche afirmă că temnițele erau pline de călugări în acea vreme, iar „mitropolitul Theofan n-ar fi ieșit întreg de dânsul
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
lui Lee Strasberg. Drept consecință, el a fost invitat să facă parte, ca membru fondator (1931-1940), din compania Group Theatre, care și-a propus să aducă pe Broadway piese ce explorau subiecte sociale și morale, cu ajutorul unor tehnici actoricești care puneau accentul pe realismul emoției și adâncimea psihologică. Pe scena de la Group Theatre a fost remarcat in două roluri principale, în piesele "Men in White" și "Gold Eagle Guy". De asemenea a jucat într-un remarcabil rol secundar in piesa lui
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
Arbor. Se știa, de asemenea că în 1935 jucase în "Waiting for Lefty" de Clifford Odets, iar în anul 1944 în comedia antibelicistă "Jacobowski și colonelul". Fiind suspectat ca fost membru al secției Partidului Comunist de la Hollywood, Bromberg a fost pus pe o listă neagră a publicației de dreapta „Red Channels” (Canale roșii) și la 26 iunie 1951 a fost adus in fața Comitetului parlamentar pentru Activitățile Antiamericane, deși ceruse sa fie scutit din motive medicale, fiind suferind de o agravare
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
Hollywood, ceea ce era numit „Hollywoodul roșu”, s-au numărat actorul Lee J.Cobb, dramaturgul Clifford Odets și regizorii Elia Kazan (la 10 aprilie 1952) ;Frank Tuttle și scriitorul Martin Berkeley (la 19 septembrie 1951) Acuzațiile că ar fi „roșu” au pus în mare măsură cruce carierei sale de actor. A mai apucat să joace pe Broadway în rolul Ambrose Atwater din piesa "Interzis pentru minori" de Elmer Rice, personaj care semăna cu John W. Wood. În ultimii ani ai vieții s-
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
ul (uneori numit prescurtat paleocon) este o filozofie politică, întâlnită mai ales în Statele Unite, care pune în prim-plan tradiția, guvernarea limitată și societatea civilă, împreună cu identitatea de tip occidental, pe baze religioase, regionale și naționale. Paleoconservatorii din sec. XXI subliniază adesea punctele lor de divergență cu neoconservatorii, în special în ceea ce privește intervenționismul militar, imigrația ilegală și
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
interviuri cu ”Forbes” și ”Georgetown Public Policy Review”, Tuschman a spus că ”Our Political Nature” oferă noi unelte care pot fi folosite pentru a măsura opinia publică: În lumea de astăzi, opinia publică este mai importantă ca niciodată; atitudinile colective pun o presiune din ce în ce mai mare pe lideri, chiar în societăți care sunt acum mai puțin democratice. Astfel, a fi capabili să măsoare cu acuratețe și să prezică aceste forțe este o misiune tot mai importantă pentru analiștii politici." Câțiva scriitori și
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
azi Miron Costin. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica „Sf. Nicolae” din Suceava, dându-i forma pe care o are astăzi. El a pus o pisanie cu următorul text: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început și s-a făcut acest hram în numele Ierarhului Sfântului Nicolae și l-a înnoit pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
Constantin Mimi să rămână unic în memoria Basarabiei. Într-o comunicare făcută congresului viticol din 1902, prințul Nikolai Golițin, administratorul tuturor viilor și pivnițelor imperiale a declarat că "ar trebui să se distrugă toate podgoriile din Basarabia și să se pună porumb în loc, pentru că această gubernie nu este capabilă să producă altceva mai bun decât popușoiul". Devenind cunoscută în Basarabia, această opinie a stârnit reacții din partea marilor producători de vinuri. Doi ani mai târziu, la concursurile de vinuri organizate în Imperiul
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
invitația dar într-un final nu mai vizitează Basarabia. Cunoștințele în domeniul vinificației acumulate la Școala Agricolă Superioadă din Montpellier le-a implementat în întregime la moșiile sale din Bulboaca și Ursoaia unde deținea 992 desetine de pământ. În Bulboaca pune bazele unei vinării de succes, în 1893 fiind efectuate primele plantări de viță-de-vie. La doar 200 metri se afla stația de cale ferată, iar la 2 km șoseaua ce lega Chișinăul cu Benderul - un avantaj economic care nu poate fi
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
Copra este miezul uscat al nucii de cocos, care conține ulei. Aceasta este folosită ca materie primă pentru obținerea untului de cocos. Pentru a obține copra, se elimină coaja, după care se rupe, apoi se pune la uscat. Copra poate fi uscată la fum, la soare sau la un cuptor. Uscarea la soare necesită mai mult timp, și totodată este nevoie și de suficientă lumină. Nucile înjumătățite sunt drenate de apă și lăsate cu miezul spre
Copră () [Corola-website/Science/334103_a_335432]