409,442 matches
-
(n. 1 mai 1892, Șurănești, județul Vaslui - d. 18 iulie 1948, București) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române. Elev la Liceul Național Liceul Național din Iași în perioada 1903-1911, urmează apoi cursurile Facultății de Medicină din Iași. După specializări la Chicago (bursă Rockefeller) și Londra, Gr. T. Popa revine în țară, unde devine
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
(n. 26 ianuarie 1944, Timișoara, România) este un medic român, membru corespondent al Academiei Române, profesor universitar și șef al Catedrei de Biologie Celulară și Moleculară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj Napoca și șef al Laboratorului de Genetică Umană din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj Napoca. În 1986
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
Iacob Dimitrie Felix (n. 6 ianuarie 1832, Horschitz (Hořice v Podkrkonoší), Boemia (azi în Republica Cehă) - d. 19 ianuarie 1905, București) a fost un medic român de origine cehă-austriacă și de etnie evreiască , membru titular (de la 30 iunie 1879) și vicepreședinte al Academiei Române (1885-1886). s-a stabilit la București în 1858, după absolvirea Facultății de Medicină din Viena. A fost o personalitate științifică în domeniul
Iacob Felix () [Corola-website/Science/307139_a_308468]
-
și de etnie evreiască , membru titular (de la 30 iunie 1879) și vicepreședinte al Academiei Române (1885-1886). s-a stabilit la București în 1858, după absolvirea Facultății de Medicină din Viena. A fost o personalitate științifică în domeniul igienei, îndeplinind funcția de medic-șef al Capitalei și a participat la Războiul de Independență al României conducând spitalele militare din Turnu Măgurele. Iacob Demeter Felix s-a născut la 6 ianuarie 1832 în localitatea Horschitz (azi Hořice v Podkrkonoší) din Boemia, Imperiul Austriac (azi
Iacob Felix () [Corola-website/Science/307139_a_308468]
-
(n. 12 februarie 1905, Iași - d. 3 iunie 1977, București) a fost un reputat medic chirurg și urolog, membru titular și președinte al Academiei Române. Între anii 1972-1975, a deținut funcția de ministru al sănătății; a fost membru supleant al CC al PCR. s-a născut la data de 12 februarie 1905 în orașul Iași, într-
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
publicate: dinamica căilor urinare superioare, tumorile renale, șocul chirurgical, anestezie și reanimare modernă, chirurgie experimentală. În perioada 24 aprilie 1972 - 18 martie 1975, prof. dr. Theodor Burghele a deținut funcția de ministru al sănătății în guvernele din România, devenind și medicul personal al lui Nicolae Ceaușescu, care suferea de unele disfuncții ale aparatului urinar. A încetat din viață la data de 3 iunie 1977 în orașul București, în urma unui infarct miocardic. Theodor Burghele a avut doi frați și o soră: Theodor
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
cartierul Montparnasse în Paris. În anul 1910 este membru fondator al "Asociației Amicale a Românilor din Paris" sub egida ministrului României la Paris. Asociația avea printre membrii fondatori pe George Enescu, Constantin Brâncuși, Edouard de Max, Gheorghe Mărculescu, Theodor Pallady, medicul Levaditi și avocatul Virgil V. Stănescu. Pictează în anii următori în Franța, Elveția, Turcia, Italia, Grecia, Iugoslavia, Maroc, Alger, Tunisia, Germania etc. A expus la Tinerimea artistică cu regularitate, până în 1924 și la Saloanele Oficiale până în 1946. Ca și ceilalți
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
(n. 26 august 1886, Focșani, județul Vrancea - d. 11 aprilie 1979, București) a fost un medic și scriitor, membru corespondent al Academiei Române (1955). Studii liceale la Constanța și Focșani, universitare (medicale) la București, unde, în 1914 își susține teza de doctorat cu titlul " Un procedeu simplu de gastro-enterostomie și enteroanastamoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
și scriitor, membru corespondent al Academiei Române (1955). Studii liceale la Constanța și Focșani, universitare (medicale) la București, unde, în 1914 își susține teza de doctorat cu titlul " Un procedeu simplu de gastro-enterostomie și enteroanastamoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare. Medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgie din București (1915-1919), adjunct al Directorului Clinicii de Chirurgie de la facultatea de Medicină din Cluj (1919-1922), medic primar și director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj (1920-1940), medic la Spitalul de
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
cu titlul " Un procedeu simplu de gastro-enterostomie și enteroanastamoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare. Medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgie din București (1915-1919), adjunct al Directorului Clinicii de Chirurgie de la facultatea de Medicină din Cluj (1919-1922), medic primar și director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj (1920-1940), medic la Spitalul de Ortopedie și Tuberculoză Chirurgicală din București (1940-1962). A fost ales membru corespondent al Academiei Române din 1948, membru titular din 1955. În timpul Războiului de Reîntregire (1916-1918
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
a organelor cavitare. Medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgie din București (1915-1919), adjunct al Directorului Clinicii de Chirurgie de la facultatea de Medicină din Cluj (1919-1922), medic primar și director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj (1920-1940), medic la Spitalul de Ortopedie și Tuberculoză Chirurgicală din București (1940-1962). A fost ales membru corespondent al Academiei Române din 1948, membru titular din 1955. În timpul Războiului de Reîntregire (1916-1918) e medic chirurg la Spitalul de Campanie nr. 5. În 1921 înființează
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
și director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj (1920-1940), medic la Spitalul de Ortopedie și Tuberculoză Chirurgicală din București (1940-1962). A fost ales membru corespondent al Academiei Române din 1948, membru titular din 1955. În timpul Războiului de Reîntregire (1916-1918) e medic chirurg la Spitalul de Campanie nr. 5. În 1921 înființează la Cluj, pentru prima dată în România, Spitalul de Ortopedie, unitate model ce cuprindea, pe lângă obișnuitele paturi, și un atelier de protezare, precum și o secție de recuperare funcțional. Este fondatorul
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
(n. 6/18 octombrie 1868, Pomârla, județul Botoșani - d. 17 decembrie 1937, București) a fost un medic, fiziolog și naturalist român, membru corespondent al Academiei Române. A făcut studii de fiziologie a sistemului nervos (regenerarea nervului, suturi încrucișate ale nervilor) și de hematologie. A fost un inițiator al învățămantului de biochimie în România prin cursul de chimie fiziologică
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
său A. Dastre, care prevăzuse că „va aduce foarte bune servicii dezvoltării fiziologiei în România”. A avut o viata de familie împlinită alături de Maria Maxim (care a absolvit Științele Naturii și Conservatorul) și de cei trei copii, care au devenit medic pediatru (Astra Nandriș), biolog (Marcela Călugăreanu) și matematician (Gheorghe Călugăreanu). Dimitrie Călugăreanu a început munca știintifica în Laboratorul de fiziologie de la Sorbona, sub îndrumarea lui Albert Dastre și în colaborare cu V. Henri, prin cercetări neurofiziologice, experimentând asupra efectelor unor
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
(n. 26 august 1876, Șepreuș, Arad - d. 26 iulie 1954) a fost un medic român, membru de onoare al Academiei Române. A fost profesor de balneologie la universitățile din Cluj și din București. A înființat, la Viena, sanatoriul „Wällischhof”, unde a introdus tratamentul climato-dietetic în aer liber (sistemul cabanelor). A inițiat în România învățământul și
Marius Sturza () [Corola-website/Science/307164_a_308493]
-
(uneori Sabo, n. martie 1803, Marosbogát, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar - d. 15 decembrie 1874, Iași) a fost un botanist, farmacist și medic, membru de onoare al Academiei Române. Originar din Transilvania și de naționalitate germană, a urmat studiile de medicină la Iena unde a obținut doctoratul în 1852. Se instalează în Moldova în același an și obține dreptul de practică medicală devenind, în
Iosif Szabo () [Corola-website/Science/307163_a_308492]
-
economiei", considerată prima revistă de popularizare din România, precursoare a primei publicații medicale românești. Iosif Szabo a fost ales membru de onoare al Societății Academice în ședința din 30 august 1872, alături de alți doi ieșeni, tată și fiu: naturalistul și medicul Jacob Czihak (Cihac) și filologul Alexandru Cihac.
Iosif Szabo () [Corola-website/Science/307163_a_308492]
-
(n. 2 octombrie 1898, Budapesta - d. 27 martie 1970, Cluj-Napoca) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române. Descendent al unei vechi familii grănicerești -- pe numele strămoșesc de Dănilă -- a fost fiul lui Ioan, controlor pe căile ferate și al Elenei, născută Pavelu. La data nașterii, tatăl său era funcționar la căile ferate
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
Din anul 1924 devine asistent universitar la aceeași clinică, conferențiar universitar provizoriu din anul 1937 și definitiv din 1939. Profesor universitar din 1942 până în 1967, fiind primul profesor universitar de pneumoftiziologie din învățământul medical românesc. În 1939 a fost numit medic pneumoftiziolog la Spitalul Militar din Cluj, cu gradul de căpitan în rezervă. Director al Institutului de Ftiziologie din Sibiu/Cluj din 1942. A desfășurat o bogată și deosebit de importantă activitate științifică privind bolile de plămâni, sub cele mai diverse aspecte
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
participat ca raportor, la Congresul cehoslovac de tuberculoză din Tatra. În anul 1960, a participat la Consfătuirea Internațională de Silicoză, Plovdiv (Bulgaria). A fost președinte al Societății de Științe Medicale, Filiala din Cluj (1962-1970). Vicepreședinte al Societății Române de Ftiziologie. Medic emerit din 1954. Membru corespondent al Academiei Române, de la 3 februarie 1965; membru corespondent al societății franceze de Studii Științifice asupra Tuberculozei (din 1928); membru corespondent al Societății Germane de Pneumoftiziologie (din 1965); membru consilier la Uniunii Internaționale contra Tuberculozei. (din
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
Ion Enescu (n. 23 august 1884, Porcești, județul Roman, azi Moldoveni, județul Neamț - d. 14 martie 1972, Iași) a fost un medic român, membru titular al Academiei Române (1955), profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Ion Enescu a urmat studiile liceale la Liceul Internat din Iași unde a obținut bacalaureatul în 1902. Urmează studiile medicale la Facultatea de Medicină din București, între
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
se specializa în patologie (1913-1915) lucrând cu profesorii și la Institutul de anatomie patologică și, după 1918, se dirijează spre studiul cardiologiei lucrând la Viena cu profesorul . După întoarcerea în România Ion Enescu a ocupat, între anii 1918-1920, postul de medic secundar al spitalelor Eforiei București. În acești ani se situează și debutul carierei universitare, întâi ca asistent (1919) și apoi ca șef de lucrări (1920) la Clinica I Medicală a Universității din București. Dupa 1920 a fost prosector al spitalului
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
În acești ani se situează și debutul carierei universitare, întâi ca asistent (1919) și apoi ca șef de lucrări (1920) la Clinica I Medicală a Universității din București. Dupa 1920 a fost prosector al spitalului Colțea și, între anii 1921-1927, medic primar al Spitalului Central Chișinău. În 1924 a fost numit profesor titular la Catedra de Farmacologie a Facultății de Medicină a Universității din Iași și ulterior (1927) profesor la Catedra de Terapeutică din Iași. În 1932 devine medic primar al
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
anii 1921-1927, medic primar al Spitalului Central Chișinău. În 1924 a fost numit profesor titular la Catedra de Farmacologie a Facultății de Medicină a Universității din Iași și ulterior (1927) profesor la Catedra de Terapeutică din Iași. În 1932 devine medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon”, post pe care îl va ocupa până la încetarea activității, spital în care va crea o clinică cu profil cardiologic. Ion Enescu a fost interesat de numeroase aspecte ale bolilor cardiace și vasculare precum dinamica cardiacă
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
modificările funcționale, electro- și vectocardiografice determinate de pneumopatiile cronice. A studiat, de asemenea, aspecte de farmacodinamie și farmacologie clinică ale diureticelor, digitalicelor, antihipertensivelor sau antianginoaselor. Profesorul Enescu a efectuat serviciul militar în 1912 la Regimentul 4 Roșiori. A participat ca medic militar la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918). A fost avansat până la gradul de locotenent-colonel de rezervă și a fost decorat cu următoarele ordine și medalii române: În anul 1966 Academia Română a publicat un
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]