45,986 matches
-
echipamente băgărețe, întrebă din nou Cipriano Algor, Pe aici trec în fiecare zi câteva zeci de mii de persoane, trebuie păstrată siguranța, răspunse Marçal, cu chipul încordat și cu reproș în glas, Tată, spuse Marta, lasă-l, te rog, în pace, Nu-ți face probleme, spuse Marçal, noi ne înțelegem întotdeauna, chiar când dăm impresia opusă. Ascensorul continua să urce încet. Iluminația etajelor superioare e încă redusă la minim, se văd puțini oameni, câte un angajat care s-a sculat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
noștri, cât trăim sperăm. Tonul resemnat cu care le-a rostit ar fi făcut-o poate pe Marta să se mai gândească dacă ea nu s-ar fi lăsat purtată de propriile ei expectative fericite. Să ne bucurăm atunci în pace de cele trei zile de odihnă, spuse Cipriano Algor, adevărul e că le merităm pe deplin, nu le-am furat de la nimeni, mai târziu vom începe să organizăm mutatul, Dă exemplu și du-te să tragi un pui de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la diferitele și impudicele metode de șantaj sentimental la care familiile sunt atât de pricepute, eu sunt socrul tău, tu ești ginerele meu, povestește-mi totul, Marta avea dreptate, își spuse, noi, Algorii, suntem cam neciopliți. Mâine va lăsa în pace fluviul amazon cu indienii lui cu tot și va parcurge Centrul de la un capăt la altul, trăgând cu urechea la ce spune lumea. În esență, secretul este mai mult sau mai puțin ca cifrul unui seif, chiar dacă nu-l cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar această operație, oricât de necesară, putea să rămână pe mai târziu. Cipriano Algor închise ușa. Sunt momente din astea în viață, pentru ca cerul să se deschidă trebuie să se închidă o ușă. Jumătate de oră mai târziu, deja în pace, ca o plajă de pe care se retrage mareea, Cipriano Algor povesti ce s-a întâmplat la Centru, descoperirea peșterii, impunerea secretului, supravegherea, coborârea în excavație, bezna dinăuntru, spaima, morții legați de banca de piatră, cenușa focului. La început, când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
exemplară. CARTEA A DOUA Paradisul Asasinilor „În tine se găsesc toate: Paradisul [și calamaă, [tăblița de ceară cuă Infernul”. Omar KHAYYAM XV Au trecut șapte ani, șapte ani faști pentru Khayyam, ca și pentru imperiu, cei din urmă ani de pace. O masă așezată sub o boltă de viță, o carafă cu gâtul alungit pentru cel mai bun vin de Șiraz, tămâios atât cât trebuie, jur-Împrejur bucate Îmbelșugate În o sută de talere, iată ritualul unei seri de iunie pe terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cele din urmă, masacrați. Cu toate acestea, atacul asupra caravanei va părea În curând o Întâmplare minoră În gigantica, dar perfida acțiune care se amplifică. Omorurile și represaliile se țin lanț, nici un oraș, nici o provincie, nici un drum nu este cruțat, „pacea selgiucidă” Începe să se fărâmițeze. Atunci izbucnește memorabila criză de la Samarkand. „Cadiul Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre un cronicar. Nu, lucrurile nu sunt atât de simple. E adevărat că, Într-o după-amiază de noiembrie, vechiul protector al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi mai puțin devastatoare. XX În vreme ce mulțimea se Îndârjea asupra rămășițelor Asasinului, cinci ofițeri s-au strâns plângând În jurul cadavrului cald Încă al lui Nizam, cinci mâini drepte s-au Întins, cinci guri au repetat, Într-un glas: „Dormi În pace, stăpâne, nici unul dintre dușmanii tăi nu va supraviețui!” Cu cine să Înceapă? Lungă e lista condamnaților, dar instrucțiunile lui Nizam sunt limpezi. Cei cinci bărbați n-au deloc nevoie să se consulte. Murmură un nume. Mâinile li se Întind iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și dacă vă simțiți În stare să aduceți ținuturile Îndepărtate la Îndemâna compatrioților noștri, există un loc disponibil În cadrul acestui ziar. Ceea ce vor pierde articolele dumneavoastră În profunzime vor câștiga În Întindere. Ne-am regăsit amândoi zâmbetul; mi-a oferit țigara păcii, Înainte de a continua: — Încă mai ieri, străinătatea nu exista pentru noi, Orientul se oprea la Cape Cod. Și, dintr-odată, sub pretextul că un secol apune, iar un altul răsare, pașnicul nostru oraș e asaltat de turbulențele lumii. Trebuie precizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că fuseseră rostite, pentru prima oară, cu opt veacuri mai Înainte, În cine știe ce grădină din Nishapur, din Isfahan sau din Samarkand. Păsările rănite se-ascund ca să moară. Cuvinte de ciudă, de consolare, monolog sfâșietor al unui poet Înfrânt și grandios. Pace omului În Întunecata tăcere de dincolo. Dar și cuvinte de bucurie, de sublimă nepăsare: Vin! Să fie la fel de trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și am admirat Îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Epistola sobornicească a lui Iuda $1 1. Iuda, rob al lui Isus Hristos, și fratele lui Iacov, către cei chemați care sunt iubiți în Dumnezeu Tatăl, și păstrați pentru Isus Hristos: 2. îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite. 3. Prea iubiților, pe cînd căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obște, mam văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
care intru. Mă așez într‑o strană de lemn închis la culoare, încercând să nu scot nici un scârțâit și, o vreme, sunt prea siderată ca să mai pot zice ceva. E pur și simplu uluitor. Atmosfera e fantastică, atâta liniște și pace, și mă simt incredibil de curată și de sfântă, doar aflându‑mă în acest spațiu. Îi zâmbesc din nou călugăriței, timid, și ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac foarte mult lumânările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic sfidătoare. Da, dacă vrei să știi, chiar acolo sunt. Ceea ce e aproape adevărat. Pot foarte bine să mă duc și acolo după ce termin aici. — Bravo! zice Luke. La ce te uiți în clipa asta? Ia mai lasă‑mă în pace. Ce spuneți? zic, ridicând brusc vocea. Îmi cer scuze, nu mi‑am dat seama! Luke, trebuie să‑mi închid mobilul. Ăă... m‑a rugat... custodele. Dar ne vedem mai târziu. — La șase, la Royalton Bar, zice. O să ți‑l prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
așteptau la etajul de deasupra, nu prea departe. La o mică săritură de purice, la sud-vest de epavă, se odihnea Nostromo, plin cu cafea, miros de sudoare familiară și confortul hipersomnului, Își dori o clipă cu disperare să regăsească imediat pacea și siguranța navei. Dar își zise apoi că nu va mai veni cu diamante la bordul remorcherului și că nu se va mai alege cu nici o glorie din treaba asta. Diamante și glorie, era musai să le descopere aici. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Rămase așa mai mult timp, nemișcat și apatic, apoi reveni la munca lui, la analizele lui. Muncesc prea mult, prea mult, se gândea Dallas trecându-și o mână prin păr. Ash probabil că avea dreptate. Activitățile mele nu-mi dau pace deloc. Pe lângă problema creaturii, trebuia să-și mai facă griji cu fiecare în parte. Cât timp mai putea menține această activitate mentală! Nu era decât un pilot, la urma urmelor. Kane ar fi fost un căpitan mai bun decât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aruncătorul de flăcări și în cealaltă cutia lui Jones. O umbră se profilă în urma ei. Urlă de groază. Nu era decât o umbră. În ultimul tronson al coridorului, șovăi, epuizată, neștiind ce să facă. Dar vocea Mamei nu-i dădea pace și nici de ales. ― Atenție! Motoarele vor exploda în nouăzeci de secunde. Punând jos cutia lui Jones, luă cu amândouă mâinile aruncătorul de flăcări și se îndreptă spre tambuchiul navetei. Goală. Se precipită spre cutia lui Jones, o luă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fata lui Abihail și Iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentru ca să întărească scrisoarea privitoare la Purim. 30. Au trimis scrisori tuturor Iudeilor, în cele o sută douăzeci și șapte de ținuturi ale împăratului Ahașveroș. Ele cuprindeau cuvinte de pace și de credincioșie, 31. întărind ținerea acestor zile Purim, la vremea hotărîtă, cum le rînduiseră Iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera pentru ei, și cum și le rînduiseră și pentru ei înșiși și pentru sămînța lor, cu prilejul postului lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
care să te Împiedice. Nu poți tîrÎ după tine memoria pe cer. De aceea trebuie să alegi. Sau Îți aduci aminte sau zbori. Mai bine renunță dacă simți că aripile nu sînt străvezii și o singură amintire nu-ți dă pace. Destinul celor stăpîniți de memorie e pămîntul, nu cerul. Ca să ajungi la soare trebuie să fii ca un fulg. CÎnd te vei prăbuși, din corpul tău nu va mai curge sînge... Zborul lui Icar a fost sancționat de eroare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vorba și de cu totul altceva. Mă feresc să numesc asta duplicitate. Să-i spunem precauție. La Roma, Ianus era socotit zeu protector și de aceea templul său rămînea deschis În vreme de război și se Închidea În vreme de pace. (Cum pacea nu era o virtute romană, templul a fost Închis o singură dată sub domnia lui Numa, a doua oară după cel de al doilea război punic și de trei ori sub August.) Popularitatea i-a venit Însă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de cu totul altceva. Mă feresc să numesc asta duplicitate. Să-i spunem precauție. La Roma, Ianus era socotit zeu protector și de aceea templul său rămînea deschis În vreme de război și se Închidea În vreme de pace. (Cum pacea nu era o virtute romană, templul a fost Închis o singură dată sub domnia lui Numa, a doua oară după cel de al doilea război punic și de trei ori sub August.) Popularitatea i-a venit Însă din privilegiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să zboare decît deasupra unei mări; ca această mare, de o culoare indefinită astăzi, caldă ca trunchiurile arțarilor și ca pămîntul care respiră prin toți porii o pace Înaltă, Înmuind În ea conturul tuturor lucrurilor. Soarele arde violent și vara nu-și mai numără darurile, le risipește... Astăzi mă simt Îndemnat să prefer unui album Renoir comentariul său despre inconvenientul peisajelor prea frumoase: de ce să pictezi cînd e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
e, de fapt, trecutul său. Și dacă nu l-ar obseda ideea că ispășește o pedeapsă pentru moartea Himerei, ar putea medita la faptele lui ca la ceva străin. Însă gîndul că a fost strălucitor și orb nu-i da pace. S-a deschis În el un proces pe care nu-l mai poate stăpîni și opri. Unde-l va duce? TÎnăr, doborîse Himera și, iată, sîngele ei și bucuria lui de-atunci sînt Împreuna aici, În nisipul prin care merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
E singurul răspuns pe care l-ar fi putut da și Saturn Înainte de a fi fost detronat. Dar e nevoie să ne amintim că pașnica ramură de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ar fi putut da și Saturn Înainte de a fi fost detronat. Dar e nevoie să ne amintim că pașnica ramură de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
decît uitînd; memoria e rădăcina care ne mai leagă de acest pămînt; și sfinxul ar umbla, se zice, numai pe malul dinspre viață... Dar simt că eriniile bat din nou din aripile lor negre În jurul meu. De ce nu-mi dau pace? Nu le ajunge cît am suferit? De ce nu mă lasă să uit? Nu cer altceva decît să uit crimele mele și pe ale altora. Mi-e greață de cîte ori aud vorbindu-se despre sînge. Atît i-am cerut bunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și foaia cu antet. Se ridică de pe saltea și urlă: — Ieși afară! — Pardon? se miră Anghel, adunând cu grijă banii de pe podea. — Afară! N-am nevoie de grija voastră! Din cauza voastră am fugit din țară! Lăsați-mă măcar să mor în pace. Afară! Anghel a terminat de făcut curățenie pe jos. Bagă toate hârtiile în Samsonite, banii în buzunarul secret și scoate o altă hârtie, pe care i-o întinde lui Lionel. Revine la limba română: — Știam c-așa o să reacționezi, ți-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]