41,002 matches
-
Referindu-ne la conceptul de onoare, trebuie să avem în vedere că acesta își are rădăcinile în tradițiile și obiceiurile care vorbesc despre comporatamentul sexual. Regula acestui concept este aceea a purității și a prevenirii. Se cunoaște faptul că a proteja onoarea este una dintre responsabilitățile imporatante care îi sunt atribuite femeii. Prevenirea, însă le privește pe ambele sexe. Onoarea, puritatea femeii înainte de căsătorie se dezvăluie ca un act de apărare în fața tuturor. Orice act sexual în afara căsătoriei este socotit a
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
femeia, aceasta trebuie să acorde importanță păstrării purității, să-și limiteze acțiunile la conceptul de rușine, care implică onoarea. Important este faptul că toate aceste responsabilități se răsfrâng mai întâi asupra familiei,apoi asupra comunității. În acest mod bărbatul își protejează atât propria onoare, cât și pe cea a membrilor familiei femeii. Iar femeia, la rândul ei își protejează atât propria onoare, cât și pe cea a bărbaților din familie. Acestă situație asigură dăinuirea tradițiilor locale existente în acea comunitate. Există
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
onoarea. Important este faptul că toate aceste responsabilități se răsfrâng mai întâi asupra familiei,apoi asupra comunității. În acest mod bărbatul își protejează atât propria onoare, cât și pe cea a membrilor familiei femeii. Iar femeia, la rândul ei își protejează atât propria onoare, cât și pe cea a bărbaților din familie. Acestă situație asigură dăinuirea tradițiilor locale existente în acea comunitate. Există două motive care o constrâng pe femeie să se comporta ca atare: De menționat este și faptul că
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
crime sunt, de asemenea, frecvente în Bangladesh, estul Pakistan-ului, unde aproximativ 2.200 de femei sunt desfigurate anual în atacuri cu acid de soții geloși sau ciudați. Familia este privită practic ca o organizație socială în interiorul căreia membrii ei sunt protejați împotriva lumii din afară care ar încerca să aducă vreun rău acesteia. Chiar și o injurie adusă unui membru al familiei înseamnă o injurie pentru toată familia. Structura familiei are un caracter destul de transparent, orice membru din interiorul acesteia având
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
Apropiații acesteia se adunau, discutau, dezbateau și decideau ca aceasta să fie ucisă. De obicei, bărbații erau cei care aveau rolul de a da pedeapsa pentru pătarea onoarei. Bărbatul, fiind capul familiei, era pus să înfăptuiască o crimă pentru a proteja cinstea familiei sale. De regulă se alegeau persoane minore de sex masculin pentru a comite o astfel de crimă, în ideea că ucigașul va primi o pedeapsă mai mică decât cea cuvenită în acest gen de cazuri. Femeile erau ucise
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
Se pune și astăzi accent pe structura patriarhală din interiorul unei familii care are o structură bine definită: bărbații sunt capii familiei, iar femeile, păstrătoare ale onoarei pe care soții lor sau rudele de parte bărbătească au datoria să o protejeze. Această responsabilitate îngrădește comportamentul femeilor în public, bărbații devenind cei care pot folosi uneori chiar și violența fizică în orice incident legat de obiceiurile din familia lor. Ei pot recurge la astfel de tratamente pentru a-și conserva nepătată poziția
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
patriarhale. Tradiția patriarhatului îl derogă pe bărbat ca fiind singurul protector al femeii, astfel că el trebuie să aibă control deplin asupra ei. Dacă aceasta protecție este încălcată, el își pierde onoarea pentru că ori a dat greș în a o proteja ori educa corect. Ca și exemplele menționate mai înainte ce fac studiul de caz, autoritățile statelor ignoră de cele mai multe ori eradicarea acestor crime de onoare, făcându-se mai degrabă alibi în astfel de crime. Cel care săvârșeste astfel de crime
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului Mangalia. Aria naturală se află în partea sudică a Dobrogei, în sud-estul județului Constanța, pe teritoriul
Mlaștina Hergheliei () [Corola-website/Science/329017_a_330346]
-
Dobrogei, în sud-estul județului Constanța, pe teritoriul estic al orașului Mangalia, în partea nordică a stațiunii Saturn și cea sud-vestică a localității Venus, lângă drumul național DN39 care leagă municipiul Mangalia de orașul Eforie Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea de Guvern" Nr.2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 98 hectare
Mlaștina Hergheliei () [Corola-website/Science/329017_a_330346]
-
leagă municipiul Mangalia de orașul Eforie Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea de Guvern" Nr.2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 98 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (ochiuri de apă, mlaștini eutrofe, turbării, izvoare sulfuroase, stuf și păpuriș) din Podișul Dobrogean ce adăpostește o gamă variată de floră (cu
Mlaștina Hergheliei () [Corola-website/Science/329017_a_330346]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud Rezervația naturală aflată în partea nord-vestică a Munților Călimani, pe teritoriul administrativ al comunei Livezile, în nord-estul
Piatra Cușmei () [Corola-website/Science/325337_a_326666]
-
-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud Rezervația naturală aflată în partea nord-vestică a Munților Călimani, pe teritoriul administrativ al comunei Livezile, în nord-estul satului Cușma. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 3
Piatra Cușmei () [Corola-website/Science/325337_a_326666]
-
de tundra. De-a lungul timpului s-au înființat mai multe arii protejate, cea mai mare parte a acestora făcând parte din rețeaua europeană “Natură 2000”. a.Rezervații naturale sau arii de gestionare a habitatelor și/sau speciilor (majoritatea ariilor protejate din zona) - Categoria IV IUCN (administrate în principal pentru conservarea prin intervenții de gospodărire) b.Rezervații științifice sau rezervații naturale stricte - categoria I IUCN (arii protejate administrate în principal în scop științific): c.Parcuri Naționale - Categoria ÎI IUCN (arie protejată
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
numeroase, situarea în afara drumului care mergea pe vremuri de la Rodna Veche prin Suhard pentru a coborî în valea Bistriței Aurii asfel încât de acolo să treacă peste Culmea Arsenesei pe valea transversala a râului Moldova, au contribuit la apărarea depresiunii protejând-o. Calea Pasul Tihuța - Vatra Dornei - Mestecăniș a intrat în funcțiune mult mai tîrziu. Treptat ulterior, resursele naturale ale depresiunii l-au atras pe om. Inițial zona independența, în primele secole de existență a Principatul Moldovei, a fost integrată înținutul
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
o largă autonomie. Locuitorii ținutului se considerau oameni liberi, care nu aveau altă datorie față de domnie decât de a efectua straja la hotare. Recunoscând acest drept al locuitorilor ocolului, Aron Vodă (1592-1595) fixează străji la hotarul dinspre Transilvania, pentru a proteja pe câmpulungenii care își creaseră, prin defrișare, proprietăți în Țară Dornelor. Măsurile domnești duc la o rapidă dezvoltare a ținutului. Depresiunea cu exceptia părții de sud a acesteia, a intrat la sfârșitul secolului XVII odată cu Transilvania, în componență Imperiului Austriac. La
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
(monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic), situată în nord-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud, la limita vestică a Munților Călimani (grupă
Râpa Verde () [Corola-website/Science/325354_a_326683]
-
află în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud, la limita vestică a Munților Călimani (grupă muntoasă aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) în bazinul Văii Budacului, pe teritoriul administrativ al comunei Dumitrița (satul Budacu de Sus). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață
Râpa Verde () [Corola-website/Science/325354_a_326683]
-
Stâncile Tătarului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip peisagistic), situată în nord-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul Mureș, pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița Bârgăului, în partea nord-vestică a Munților Călimani (grupă muntoasă aparținând lanțului carpatic al Orientalilor). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
formațiuni erozionale) în amestec cu molid ("Picea abies"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care: colțișor ("Dentaria bulbifera"), cupa-vacii ("Linnaea borealis"), mălaiul cucului ("Luzula pallescens"), mierluță ("Minuartia verna"), poroinic (Orchis ustulata) sau darie ("Pedicularis exaltata"); specii protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul Mureș), la
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]
-
estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul Mureș), la baza nord-estică a "Vârfului Țiganca" din nord-vestul Munților Călimani (ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor), pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița-Bârgăului. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]
-
din lacul omonim ("", lac format în urma alunecării unui val de grohotiș din abruptul Vărfului Țiganca) și zona împrejmuitoare a acestuia. Lacul este înconjurat de suprafețe împădurite cu arboret predominant de molid ("Picea abies") și adăpostește o gamă diversă de floră protejată la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (bulbuc de munte, lalea pestriță, crețușcă, cupa-vacii, darie, poroinic, roua cerului) și faună cu specii aflate pe lista roșie a IUCN (jder, nevăstuică, pisică sălbatică, ivorașul-cu-burta-galbenă, tritonul
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în nord-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud, în Munții Călimani (în zona de izvorâre a "Văii
Valea Repedea () [Corola-website/Science/325378_a_326707]
-
teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud, în Munții Călimani (în zona de izvorâre a "Văii Repedea", afluent de stânga al Bistriței Ardelene), pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița Bârgăului. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață
Valea Repedea () [Corola-website/Science/325378_a_326707]