39,396 matches
-
anexarea Austriei de către Germania Nazistă în 1938. Totuși, construcția nu a început decât după încheierea proiectelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Începutul construcției a avut loc la data de 6 mai 1959, prin tronsul dintre Vösendorf din sudul Vienei și Leobersdorf, acest tronson fiind inaugurat la 26 mai 1962. În 1975, autostradă ajunsese până la Seebenstein în Austria Inferioară. Un prim segment de drum în Știria între Gleisdorf și Raaba fusese dejat deschis în 1969, urmând tronsonul dintre Pörtschach
Autostrada A2 (Austria) () [Corola-website/Science/335972_a_337301]
-
se caracterizează prin prezența unor movile și a terenurilor erodate, iar a doua are o topografie blândă și se caracterizează prin prezența unui număr mai mare de canale care sunt și mai lungi. Forma crenelată predomină la estul și la sudul lacului, în timp ce terenul "atenuat" se află la vest și nord, cu excepția sud-est-ului. Țărmul are numeroase golfuri. Ligeia Mare era principalul obiectiv al misiunii Titan Mare Explorer (TiME), misiune ce prevedea coborârea unei sonde spațiale în lac. Misiunea a fost anulată
Ligeia Mare () [Corola-website/Science/335949_a_337278]
-
apărut numele a unui Dumnezeu numit Ilahan, iar ulterior Rahmanan, a ajuns la apogeu în prima jumătate a secolului al V-lea, în timpul domniei lui Abukarib Assad. Prin campaniile sale până la Iathrib, influenta Hiamarului s-a extins nu numai în sudul dar și într-o mare parte din vestul Arabiei. În continuare răscoale ale beduinilor însoțesc decăderea vechilor centre comerciale ale Drumului Mirodeniilor. Înălțimile Yemenului cu marile lui cantități de precipitații și agricultura lor dezvoltată capătă în acei ani o mare
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
(în germană: "Spielberg") este un castel situat pe vârful unui deal din orașul Brno, Moravia de Sud. Construcția sa a început în prima jumătate a secolului al XIII-lea din dispoziția regilor dinastiei Přemyslid și a fost terminată de către regele Ottokar al II-lea al Boemiei. El era inițial un castel regal important și sediu al margrafilor
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
forței brutale. Numai în această cea mai îngustă porțiune a munților era posibil a executa cu trupele trecerea spre câmpia românească, într-un marș forțat. Numai aici cunoșteam condițiunile, de ambele părți ale șoselei, în mod precis. Aci ieșirea spre Sud se afla în mâna noastră, și puteam spera să surprindem inamicul. Era evident, că după succesul obținut împotriva lui Kneussel, el nu mai conta pe repetarea atacului nostru." Marele Cartier General român, sub euforia succesului neașteptat, considera că forțele Puterilor
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
ce vă încredințez este de a curați de inamic, deocamdată, ambele părți ale șoselei Surduc, prin înaintarea spre ieșirile din munți, pînă în regiuneaTârgu Jiului, pe care o veți stăpîni astfel încât Corpul de Cavalerie Schmettow să poată împinge imediat spre sud, în câmpie. Ulterior, Corpul LIV, întărit, va continua înaintarea în direcția generală sud-est, avînd Corpul de Cavalerie pe flancul său sudic." Pentru a distrage atenția părții române, Falkenhayn a ordonat, totodată, să se desfășoare „o activitate combativă pe toate șoselele
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
pentru a fi amânată ulterior pentru data de 29 octombrie/10 noiembrie 1916. "Grupul Kühne luptă pentru a pune într-o primă fază stăpânire pe ieșirile din munți, de ambele părți ale șoselelor Vulcan și Surduc; va înainta apoi spre Sud astfel, încât Corpul de Cavalerie să câștige libertatea de acțiune." Comandamentul român nu prevedea desfășurarea unei acțiuni militare de amploare a forțelor Puterilor Centrale în sectorul Văii Jiului până la sosirea iernii. Se considerea că vor fi duse doar acțiuni locale
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
aliniamentul Dealul Leșului-Vălari-Schela-nord - Birnici, iar Divizia 109 Infanterie ajunge pe aliniamentul Postaia-Urma Boului-Molidviș. În aceste condiții, comandamentul german renunță la introducerea în front a celorlalte două divizii - Divizia 11 Infanterie bavareză și Divizia 301 Infanterie rezervă - direcționându-le prin marș spre sud, pe căile de comunicații din defileu. Cu tot raportul de forțe net superior, înaintarea forțelor germane în prima zi a fost relativ mică, resistența forțelor române ofiind mai mare decât se aștepta. Astfel, la aripa dreapta a Diviziei 41 Infanterie
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
artileriei grele, care a distrus lucrările de fortificație și cupolele micilor tunuri de fortificație, de 53 mm din dotarea forțelor române. În a doua zi a a ofensivei, 30 octombrie/12 noiembrie 1916, Divizia 41 Infanterie a înaintat până pe aliniamentul sud Dealul Pleșu-Sâmbotin. Divizia 109 Infanterie a ocupat gara Bumbești, ajungând la sud de dealul Postaia. Divizia 301 a ajuns cu capul coloanei de marș la est de Postoaia iar Divizia 11 la sud-vest de ieșirea din defileu. După pierderea Bumbeștilor
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de fortificație, de 53 mm din dotarea forțelor române. În a doua zi a a ofensivei, 30 octombrie/12 noiembrie 1916, Divizia 41 Infanterie a înaintat până pe aliniamentul sud Dealul Pleșu-Sâmbotin. Divizia 109 Infanterie a ocupat gara Bumbești, ajungând la sud de dealul Postaia. Divizia 301 a ajuns cu capul coloanei de marș la est de Postoaia iar Divizia 11 la sud-vest de ieșirea din defileu. După pierderea Bumbeștilor,trupele "Detașamentului Jiu" sau retras pe aliniamentul Vălari-Rugi-Sâmbotin-Bârcaciu, aliniament în fața căruia forțele
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
înconjurătoare, împotriva cărora, artileria lor, pipăind nesigur, nu le poate asigură la timp apărarea." Copleșite numeric, forțele române mai încearcă o ultimă rezistență, la 1/14 noiembrie 1916, pe aliniamentul Turcinești-Curțișoara, cu scopul de a acoperi concentrarea forțelor române, la sud de Târgu Jiu. În seara zilei de 1/14 noiembrie 1916 apărarea forțelor române este ruptă, iar a doua zi forțele germane ocupă orașul Târgu Jiu. Generalul Falkenhayn recunoștea și el meritele forțelor române, dar și situația grea în care
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Generalul Falkenhayn recunoștea și el meritele forțelor române, dar și situația grea în care acestea se găseau, arătând că "Inamicul s-a bătut pretutindeni cu vitejie, a încercat să execute și contra-atacuri, era însă acum în curs de retragere spe sud". Consecințele acestei acțiuni aveau să fie decisive pentru soarta campaniei anului 1916. "Străpungerea frontului român se făcuse. Bariera Carpaților fusese trecută. Zăgazul, care ținuse două luni șuvoiul dușman, se rupsese și peste el valul furios se năpusti la vale ca să
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
11, cu misiunea de a asigura și siguranța flancului stâng al acesteia, în eventualitatea unor atacuri ale forțelor române, din direcția văii Oltului Olt. Comandamentul General LIV Rezervă și Diviziile 109 și 41 Infanterie urmau să continue înaintarea direct spre sud. Corpul de Cavalerie a primit misiunea de a precede acțiunea unităților de infanterie, prin deplasarea în direcția Filiași-Strehaia-Craiova. Ca misiuni secundară, Corpul de Cavalerie trebuia să taie legăturile cu țara din spatele "Detașamentului Cerna", precum și să curețe terenul, înlesnind operațiile diviziilor
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Cerna", precum și să curețe terenul, înlesnind operațiile diviziilor de infanterie. Comandamentul german, nu mai prevedea la acel moment nici o rezistență serioasă a forțelor române, la vest de Olt. La 2/15 noiembrie 1916 trupele Detașamentului Jiu s-au oprit la sud de Târgu Jiu, între Jiu și Gilort, pe aliniamentul Cârbești-Dănești-Copăcioasa, unde au început organizarea unei noi poziții defensive. Imediat după pierderea celei de-a doua bătălii de pe Valea Jiului comandamentul român a încercat limitarea pătrunderii forțelor germane și eventual respingerea lor
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
al XVIII-lea a primit numele de Budňany, apoi a fost unit cu Poučník și numit Karlštejn. Există aici un club de golf numit după castelul aflat în apropiere. Castelul a fost construit pe un promontoriu aflat pe partea de sud a dealului Kněží hore, fiind separat de acesta printr-o vale îngustă. Prima poartă, printr-un turn pătrat cu două etaje și cu un acoperiș înalt, se afla deasupra unui șanț cu apă pe versantul vestic al promontoriului. Ea era
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
prin Munții Altai și , până la Almaliq. În acel moment, Subutai s-a dus către sud-vest, distrugându-i pe merkiți și protejându-i flancul lui Jebe flancul împotriva oricăror atacuri surprinzătoare dinspre Khwarazm. Jebe a eliberat Almaliq, apoi a mers până la sud de Lacul Balhaș pe pământurile qara kitailor, unde a asediat capitala . Acolo, Jebe a învins o armată de 30.000 de oșteni și Kuchlug a fugit la Kashgar. Profitând de tulburările care mocneau sub domnia lui Kuchlug, Jebe a dobândit
Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai () [Corola-website/Science/335975_a_337304]
-
orașului Praga în 1928. El a vrut să realizeze o astfel de serie, o celebrare a istoriei slave, încă de când era tânăr. Începând din 1963 și până în 2012, seria a fost expusă în castelul Moravský Krumlov din regiunea Moravia de Sud. Începând din 2012 ea este expusă în Galeria Națională organizată în Palatul Veletržní din Praga. Valul în creștere al fascismului de la sfârșitul anilor 1930 a făcut ca lucrările lui Mucha și naționalismul său slav să fie denunțate în presă ca
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
() este teolog, asistent social și politician german, membru al Uniunii Creștin Democrate germane (CDU). s-a născut în orașul Siegen. Pe când avea doar 3 ani, familia Heinrich se mută în sudul Germaniei, unde părinții săi încep să lucreze într-un azil de bătrâni pe care ajung, mai târziu, să îl conducă. După efectuarea serviciului civil, merge pentru un an în Canada, în calitate de student la teologie. Se dedica apoi studiilor în asistență
Frank Heinrich () [Corola-website/Science/336009_a_337338]
-
de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
doar pentru Placa ori Stradun) sau "Rausia" (chiar "Lavusa", "Labusa", "Raugia" și "Rachusa") și în cele din urmă în "Ragusa". Schimbarea oficială a numelui din Ragusa în Dubrovnik a avut loc în timpul dominației austro-ungare. Republica controla un teritoriu compact în sudul Dalmației - frontierele sale finale au fost definitivate încă din 1426 - cuprinzând coasta continentală de la Neum la peninsula , precum și peninsula și insulele Lastovo și Mljet, și mai multe insule mici, între care , și . În secolul al XV-lea, a dobândit și
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Venețiană a invadat Dalmația cu forțele celei de a Patra Cruciade, Ragusa a fost obligată să plătească tribut și a devenit sursă de provizii pentru Veneția (blănuri, ceară, argint și alte metale). Veneția a utilizat orașul ca bază navală în sudul Mării Adriatice. Spre deosebire de relația cu Zadar, nu au existat multe fricțiuni între Ragusa și Veneția, întrucât orașul încă nu apucase să se dezvolte într-un concurent al Veneției pe comerțul între Est și Vest; mai mult, venețienii au lăsat orașului
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
din aceste porțiuni, frontiera nord-vestică cu micul oraș Neum, este astăzi singura ieșire la Marea Adriatică a statului actual Bosnia și Herțegovina. Satul sud-estic de frontieră Sutorina a devenit mai târziu parte a Muntenegrului, care are zonă de coastă mai la sud. Ragusa și-a continuat politica de strictă neutralitate în Războiul pentru Succesiunea Austriei (1741-48) și în Războiul de Șapte Ani (1756-63). În 1783 Sfatul Ragusan nu a răspuns propunerii avansate de reprezentantul lor diplomatic de la Paris, Frano Favi, de a
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
către Dalmația, unsprezece rusești intrau în Golful Kotor, și din ele debarcau 6000 de oameni, care apoi aveau să fie susținuți de 16.000 de muntenegreni în frunte cu . 5.000 de francezi în frunte cu mareșalul Molitor mergeau spre sud, cucerind fără luptă, una după alta, cetățile Dalmației, iar rușii îi presau pe senatorii ragusani să le permită să le ocupe orașul, întrucât era o importantă fortăreață. Cum nu se poate ajunge din Dalmația spre Kotor decât prin Ragusa, mareșalul
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
în lățime. Naosul (nava) are 7,40 m în lungime pe 5,80 m, pronaosul are 4,40 în interior pe 5,80 m, iar turnul este de 4,20 pe 3,25 m. Intrarea e situată pe latura de sud a bisericii. Din pronaos există o ușă de acces spre turn și o alta spre naos. Pe jos, turnul are turnat ciment, iar în celelalte două încăperi (pronaos și naos) se află dușumea din scândură de brad. Se remarcă prin
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]