409,442 matches
-
a reduce morbiditatea și mortalitatea. Această metodă s-a dovedit eficientă în cercetările efectuate pe o populație heterosexuală din Africa (zona subsahariană), cu o reducere a morbidității de 38%-66% la doi ani după aplicare și la un cost preferențial Medicii consideră că suprafața internă a prepuțului reprezintă o zonă prin care virusul responsabil de SIDA poate intra în organism, în contrast cu pielea glandului si restul penisului, care este mai rezistentă la penetrarea HIV. Unele studii au arătat însă că prevalența infecției
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
impune obligația pentru cel care efectuează circumcizia apelând la practica evreilor ultra-ortodocși de a suge sângele cu gura după tăierea prepuțului să prevină părinții că o astfel de procedură presupune riscuri de infecție, leziuni ale creierului și chiar de moarte. Medicii newyorkezi susțin că această procedură în ultimii 10 ani doar, a dus la infectarea a 11 copii cu herpes, 2 dintre aceștia decedând în urma infecției, alți 2 suferind leziuni cerebrale. (the economist, september 15th 2012, p. 57, circumcision - odd bedfellows
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
motive nereligioase. În SUA, de exemplu, unde circumcizia se face în general pentru motive nereligioase, inițial circumcizia era făcută din convingerea că aceasta împiedică masturbarea, care în epocă era considerată un viciu; ideea are o origine veche, de la filozoful și medicul evreu medieval Maimonide încă, care considera că circumcizia “[...] reduce pornirea spre actul sexual și slăbește organul” (“bring about a decrease in sexual intercourse and a weakening of the organ in question” - the economist, september 15th 2012, p. 57, circumcision - odd
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
celor care o practică. Practica iudaică impune circumcizia în a 8-a zi de la naștere, chiar și în timpul celor mai sfinte sărbători, cu excepția unor impedimente medicale: icterul noului născut, cazuri de hemofilie în familie și alte situații în care decizia medicului este - în general - absolută și definitivă. Practica iudaică impune fie presarea zonei pentru ieșirea sângelui, fie sugerea sângelui cu gura sau printr-o altă metodă indirectă (aspirarea orală, în ) de către mohel, specialistul în circumcizii, imediat după tăierea prepuțului, probabil, pentru
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
au încetat să mai aplice ritualul (procedura) copiilor lor, însă erudiții iudaismului au continuat să pledeze pentru menținerea tradiției, scoțând în evidență virtuțile ei în termeni de igienică. Abandonarea ritului circumciziei la copii lor a fost prevalentă în special printre medicii evrei din lumea germanofonă a secolului al XIX-lea și era motivată de temeri de ordin medical Aceștia erau și ei influențați ca toate straturile cultivate ale populației Germaniei de noile valori liberale ca și de noile cunoștințe din medicină
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
a fi problematică din punct de vedere etic. Azi, sunt unii evrei nontradiționaliști care dispută necesitatea circumciziei, pledând fie pentru abolirea ritului, fie pentru înlocuirea lui cu ceremonii comparabile care celebrează nașterea unei fete. În Israel mulți evrei laici preferă medici chirurgi în loc de mohel și acești medici fac circumcizia cu ritual sau fără. Circumcizia practicată în tradiția evreiască comportă anumite particularități care o separă de aceea din islam sau anumite tradiții africane, fapt care o face subiect de dezbatere între iudaismul
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
vedere etic. Azi, sunt unii evrei nontradiționaliști care dispută necesitatea circumciziei, pledând fie pentru abolirea ritului, fie pentru înlocuirea lui cu ceremonii comparabile care celebrează nașterea unei fete. În Israel mulți evrei laici preferă medici chirurgi în loc de mohel și acești medici fac circumcizia cu ritual sau fără. Circumcizia practicată în tradiția evreiască comportă anumite particularități care o separă de aceea din islam sau anumite tradiții africane, fapt care o face subiect de dezbatere între iudaismul progresiv și cel tradițional. Nivelul de
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
vârste mici, își are originea în temerile clasei preoțești a evreilor că aceștia din urmă ar renunța să practice circumcizia dacă procedura ar fi făcută la o vârstă la care individul are discernământ și poate alege, sau că la cerere, medicii ar putea recrea chirurgical un prepuț, ștergând astfel semnul identitar înscris în carne, dacă operația de circumcizie nu este suficient de extinsă. La începuturi, se pare că și la evrei, ca la toate populațiile tradiționale care practică circumcizia, ritualul era
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
și de unii pediatrii, pentru care a tăia o parte sănătoasă a unui corp uman, în lipsa deci a unei boli, diformități sau răni, violează cel mai celebrat principiu medical, anume “primum non nocere” (în primul rând, să nu daunezi) Cei mai mulți medici consideră azi că circumcizia este o intervenție dureroasă și recomandă folosirea anesteziei, anumite autorități religioase tradiționaliste refuzând însă să adopte noile recomandări. Un puternic și persuasiv lobby anti-circumcizii acționează pe lângă ONU . Ca un act de superioritate și paternalism restrictiv față de
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
(n. 5 ianuarie 1873, București - d. 27 noiembrie 1939, Iași) a fost un medic bacteriolog român. A fost profesor de bacteriologie la Universitatea din Iași, rector al Universității Mihăilene din Iași și membru al fostei Academii de medicină. Este cunoscut prin lucrările sale de epidemiologie și bacteriologie asupra poliomielitei, febrei tifoide și serovaccinației. a
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
Ion Cantacuzino, lucrând în laboratorul lui Ilia Mecinikov. Reîntors în țară a ocupat, începând cu anul 1902, postul de șef de lucrări la Catedra de Medicină experimentală a Facultății de Medicină din București. În 1903 ocupă prin concurs postul de medic secundar al Spitalelor din Bucuresti devenind ulterior, în 1907, medic șef al Sanatorului de tuberculoși Filaret. Ulterior se transferă la Iași unde este numit profesor titular la Catedra de Bacteriologie a Universității din Iași în 1912. A fost rector al
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
țară a ocupat, începând cu anul 1902, postul de șef de lucrări la Catedra de Medicină experimentală a Facultății de Medicină din București. În 1903 ocupă prin concurs postul de medic secundar al Spitalelor din Bucuresti devenind ulterior, în 1907, medic șef al Sanatorului de tuberculoși Filaret. Ulterior se transferă la Iași unde este numit profesor titular la Catedra de Bacteriologie a Universității din Iași în 1912. A fost rector al acestei universități între 1 decembrie 1923 - 30 noiembrie 1926 și
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
Serviciului Sanitar. În 1920 pune bazele cursului de Boli infectioase și organizează Spitalul de boli contagioase „Izolarea” într-o anexă a Epitropiei „Sf. Spiridon”. A suplinit pe perioade variabile, disciplinele de Patologie Generală și Clinică Medicală. Alexandru Slătineanu a fost medic militar în rezervă, serviciul militar efectuîndu-l în 1902 la Spitalul Militar din București. A participat la al Doilea Război Balcanic participând la combaterea epidemiei de holeră și la Primul Război Mondial, conducând acțiuni de combatere a epidemiilor și fiind avansat
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
revistele ieșene "Viața Românească" și "Însemnări ieșene". Alexandru Slătineanu a fost prieten cu Ștefan Irimescu. Pentru activitatea de combatere a bolilor transmisibile desfășurată în campaniile din 1913 și 1914-1918 Alexandru Slătineanu a fost distins cu următoarele ordine române și franceze: Medicul Alexandru Slătineanu a fost fiul lui Alexandru Slătineanu, agronom cu studii la Paris, organizator al învățământului agronomic în Țara Românească. Acesta a fost, între anii 1852-1857, director al Institutului de Agricultură de la Pantelimon înființat în 1835 la inițiativa lui Petrache
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
Paris, organizator al învățământului agronomic în Țara Românească. Acesta a fost, între anii 1852-1857, director al Institutului de Agricultură de la Pantelimon înființat în 1835 la inițiativa lui Petrache Poenaru, instituție de învățământ precursoare al Facultății de Agronomie din București. Fiul medicul Alexandru Slătineanu și al Irinei Metaxa, Barbu Slătineanu (1895-1959), a fost un ofițer de carieră, scriitor și avizat colecționar de artă. Colecția sa de artă, inițiată de tatăl său și care cuprindea artă populară românească, pictură și grafică româneasca și
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
ce duce la acceptarea unei lumi fără Dumnezeu . La conferință au participat ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove; ÎPS Filaret, Arhiepiscop de Penza și Kuznețk, Federația Rusă; PS Petru de Hâncu, vicar al Mitropoliei Moldovei; dr. Christa Todea-Gross, medic generalist, vicepreședinte al Federației Pro-Vita Ortodoxă din România ; Roman Ghetmanov, medic ginecolog și obstetrician din Moscova; dr. Ian Johnston, medic pediatru din Londra, Marea Britanie; Ion Cuvșinov, șeful Centrului de Medicină Legală, Chișinău; Veaceslav Zakrevski, medic obstetrician, fitoterapeut din Iliciovsk, Ucraina
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
participat ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove; ÎPS Filaret, Arhiepiscop de Penza și Kuznețk, Federația Rusă; PS Petru de Hâncu, vicar al Mitropoliei Moldovei; dr. Christa Todea-Gross, medic generalist, vicepreședinte al Federației Pro-Vita Ortodoxă din România ; Roman Ghetmanov, medic ginecolog și obstetrician din Moscova; dr. Ian Johnston, medic pediatru din Londra, Marea Britanie; Ion Cuvșinov, șeful Centrului de Medicină Legală, Chișinău; Veaceslav Zakrevski, medic obstetrician, fitoterapeut din Iliciovsk, Ucraina. La sfârșitul anului 2008, Episcopul Petru a fondat Asociația Ortodoxă "Caritate
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
ÎPS Filaret, Arhiepiscop de Penza și Kuznețk, Federația Rusă; PS Petru de Hâncu, vicar al Mitropoliei Moldovei; dr. Christa Todea-Gross, medic generalist, vicepreședinte al Federației Pro-Vita Ortodoxă din România ; Roman Ghetmanov, medic ginecolog și obstetrician din Moscova; dr. Ian Johnston, medic pediatru din Londra, Marea Britanie; Ion Cuvșinov, șeful Centrului de Medicină Legală, Chișinău; Veaceslav Zakrevski, medic obstetrician, fitoterapeut din Iliciovsk, Ucraina. La sfârșitul anului 2008, Episcopul Petru a fondat Asociația Ortodoxă "Caritate și Credință" având ca scop realizarea și apărărea drepturilor
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
Mitropoliei Moldovei; dr. Christa Todea-Gross, medic generalist, vicepreședinte al Federației Pro-Vita Ortodoxă din România ; Roman Ghetmanov, medic ginecolog și obstetrician din Moscova; dr. Ian Johnston, medic pediatru din Londra, Marea Britanie; Ion Cuvșinov, șeful Centrului de Medicină Legală, Chișinău; Veaceslav Zakrevski, medic obstetrician, fitoterapeut din Iliciovsk, Ucraina. La sfârșitul anului 2008, Episcopul Petru a fondat Asociația Ortodoxă "Caritate și Credință" având ca scop realizarea și apărărea drepturilor religioase, civile, economice, sociale, culturale, a altor drepturi și libertăți legitime; dezvoltării activismului social și
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
fost un pictor și muralist român, fratele sculptorului Dimitrie D. Mirea. a fost cel de-al doilea din cei 12 copii ai protopopului Dimitrie Ionescu Mirea. A studiat la Școala de Belle-Arte București cu Theodor Aman, luând lecții simultan cu medicul Carol Davila. La recomandarea doctorului Carol Davila, a participat la Războiul de Independență (1877-1878), ca pictor atașat Cartierului General al armatei, alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary și Sava Henția. Avându-l ca protector și mecena pe Ion Ghica
George Demetrescu Mirea () [Corola-website/Science/308735_a_310064]
-
mai bine plătiți manageri din Europa și are răspunderea celei mai mari investiții pentru reabilitare urbană de pe continent. s-a născut în anul 1945 în București, la câteva luni după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în familia unui medic hematolog. A învățat la școala primară din Tunari. După absolvirea Liceului "Dimitrie Cantemir" din București, a urmat cursurile Facultății de Construcții Civile și Industriale din București, unde i-a avut colegi de promoție pe Cristian Gațu, Cristian Antonescu, fost director
George Iacobescu () [Corola-website/Science/308755_a_310084]
-
tipuri de tulpini (în ordinea apariției) aeriene: Plantă, considerată drept o autentică "fosilă vie", datează din devonian. este cunoscută și folosită încă din antichitate în medicina tradițională că și sursa de acid salicilic (substanță activă conținuta în Aspirină modernă). Dioscoride, medic, farmacolog și botanist al Greciei antice, laudă proprietățile hemostatice ale acestei plante. Plinius cel Bătrân pretinde chiar că proprietățile hemostatice ale plantei ar fi atât de mari, încât ar fi suficient că aceasta să fie ținută în mână pentru a
Coada-calului () [Corola-website/Science/308760_a_310089]
-
vânătăi), cicatrizarea rănilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare atât de frecvențe în climacterium, degerăturilor, eczemelor, neurodermitelor, combaterea transpirației excesive a picioarelor. Deasemenea, datorită acțiunii diuretice a ceaiului, acesta este indicat în prevenirea calculozei renale (spală rinichii și căile urinare). Medicul german Sebastian Kneipp, care a readus această plantă în medicină naturista în Germania secolului XIX, recomandă această plantă și în tratamentul artrozei sub formă de ceai/elixir. În zilele noastre, această plantă se regăsește în diverse preparate (nu doar marca
Coada-calului () [Corola-website/Science/308760_a_310089]
-
convins pe Wittig să profite de această oportunitate. El a lucrat la Universitatea din Heidelberg, chiar și după emeritation să în 1967 și a publicat lucrări până în 1980. Cele mai multe premii ale sale au fost prezentate în Heidelberg, cum ar fi medicul de onoare de la Sorbona în 1956 și Premiul Nobel pentru Chimie în 1979.
Georg Wittig () [Corola-website/Science/308767_a_310096]
-
Aurel Moga (n. 1 noiembrie 1903, Veștem, Sibiu - d. 19 august 1977, București) a fost un medic cardiolog, profesor universitar, politician comunist și membru titular al Academiei Române din 1955. Între 1966-1969 a deținut funcția de ministru al sănătății. Aurel Moga s-a născut la data de 1 noiembrie 1903 în comuna Veștem, pe atunci în comitatul Sibiu
Aurel Moga (medic) () [Corola-website/Science/308016_a_309345]