45,986 matches
-
luni. La atâția ani pierduți, în care am trecut unul pe lângă altul, ce mai contează o zi? Câteva telespectatoare din Nantes își șterg pe furiș o lacrimă, să nu fie văzute de soți. Printre ele, și soția generalului răspunzător de pacea socială din Angers. Liliane s-a îmbrăcat la loc, mai puțin ghipsul și pardesiul. — Dar e vorba de acea zi... spune trist Lionel. — Ziua ta de naștere, ai uitat? Mâine împlinești cincizeci și șase de ani. Dacă o să-i împlinesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
schimbării. Ceva nesigur, nestăvilit. Să-ți citesc o mică istorie, din revista de azi. Să mai zică cineva că nu avem evenimente... Netezi colțul feței de masă. Femeia se ridicase, cu coșul de pâine în mână. O privi. Momentul de pace al zilei. Micul dejun îl fortifica; un reper calm, în debutul unei noi zile. După aceea, alergături și bușeli. Cozi, fișele de bibliotecă, scrisorile către autorități, iar cozi. Ascultă. „Faptele, așa cum le vom relata pe scurt, în aceste rânduri, par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Congresul al Nouălea. Profesionalizarea și integrarea în producție a deficienților.“ Și mai departe și mai departe. „Relații de prietenie și colaborare cu asociațiile similare din celelalte țări. Campionatul de fotbal al Asociației deficienților. Spiritul eticii și echității socialiste. Lupta pentru pace și extinderea relațiilor externe. Testarea elevilor deficienți. Cerințele economiei socialiste. Protecția muncii. Expoziția de fotografii la Jubileul Asociației. Integrarea în muncă a deficienților. Omagiu conducătorului iubit...“ Ațipire, moleșeală și pustiu și acreală leneșă, leneșă. Ar fi pus palmele pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită și rea nu accepta această complicitate. „Mai taci și tu, acolo... Lasă-l în pace, nebunul are dichisul lui...“ Dar dacă ea omisese să-l evoce pe întârziat, atunci ei erau cei care declanșau atacul. „E-he, o încurcă bramburitul! Geaba toate pilele lui, geaba toate limbile lui păsărești, geaba toate fițele. Că iar vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vancea avea să vândă casa abia cumpărată. Cum să ascunzi asemenea fapte publice și cum să-l mai încarci, acum, pe Tolea, cu panica ultimelor vești, în care ar putea vedea, de fapt, urmarea aceleiași nefericite întâmplări care dereglase, brusc, pacea familiei, vestind primejdii tot mai mari. Nici Soniei nu i-ar putea spune, prea era acum robită de fantasmagoriile mesianice ale iubitului ei Matus. Doar lui Mircea ar trebui să-i relateze ceea ce se întâmplase în seara precedentă. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu mai urma decât să forțeze dovezi în exces ale absolutei obiectivități. „Înțeleg unele dintre justificările care... da, înțeleg, și nu mă gândesc doar la faptul că nebunul Adolf a exploatat la început un firesc resentiment, pentru umilința tratatului de pace din ’918. Dar la Nürnberg, ti-amintești de Jodl? Datoria față de popor și patrie este mai presus de oricare alta! Adăugase: fie ca într-un viitor mai fericit, datoria aceasta să fie înlocuită cu datoria față de umanitate. A fost înlocuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
arunce în aer povara pestilențială a mocirlei. Abia ieri, în urmă cu trei ani, ca în urmă cu trei sute de ani sau în urmă cu trei nopți sau niciodată, ca acum. O seară senină și rece, ca acum. Prospețime și pace. Tolea se apropiase de fereastră și privea strada. O stradă pustie, curată, pe care avansa, lent, un tânăr șchiop, în urma unui pletos câine afgan. Un câine solemn, aristocratic, auriu. Strada tăcută, perfect repaus, câinele perfect absent, tânărul șchiop, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul între labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur. Nu fusese decât un camion sau un tanc sau un tractor, poate, uruind pe strada care se trezea. Veniseră zorile, colivia încremenită, indiferentă, ca totdeauna. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum! Național, deci piesă națională. Ca la Comedia Franceză, unde... — Mă rog, nn-ar fi motiv să te încrunți. N-o să te rețin... mai ai timp, de altfel, putem face câțiva pași împreună. Doar ne vedem rar, la treizeci de ani... pacea de treizeci de ani... ha ha... să știi că da. Războiul nostru de treizeci de ani. O viață de om, dom’le! O surpriză: Fănică. Verdicte precise, obiectivitate glacială. Un tip nervos, totuși. Își freacă, din când în când, palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorbă în vorbă, din ghiont în ghiont, ne-am abătut. C-așa-i omul nostru, cu epoleți sau fără: se abate. Tura-vura, ne-am abătut. Știi ’mneata... Am pierdut-o. — Care? Ce? Scrisoarea de la Claudiu? — Aș! O mie de ani pace! Pentru cinstea obrazului nostru, vorba aia, să ne abatem, așa că... pontul cu scrisoarea. Domnul doctor Marga își îndreptă ochelarii pe nas, se foi în scaun. — Ce pont? Scrisoarea? Unde-i scrisoarea? — Care scrisoare? — Cum care? Nu vorbeai de o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ăia, știi ’mneatale, coloană și centiron. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag, rinocerul. Ori, ori, mă-nțelegi, tranc! Să vezi imitație de amenințare, să juri, nu altceva, să juri! Anonimă, parc-ar fi semnat-o toți. Zi-i mișel și pace! Așa e lumea, n-ai ce face, înțelegi, ’mneata, până unde poate merge mișelia omului. — Mizerabilul! Perseveră Marga. Nu râde, stimabile, nu râde. Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele amorului, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
revenim. Bibicul era în stare, în introvertita sa tinerețe, să diserteze despre orice, de acord? Era în stare, să zicem, să vorbească despre iconografia monstrului tricefal! Despre Poussin, Tizian, ceilalți, toți ceilalți, era, spune, era? — Nu știu, lasă-mă în pace! Am plecat, gata, am plecat. Ești într-o zi proastă, Tolea. Prost gust, Tolea, prost gust, crede-mă. — Te cred, nici o grijă. Bun-gust au toate cuconițele, toate sclifositele. Bibicu’ era în stare să abordeze orice subiect, asta vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spate. Lasă, nene, eu plătesc. — Fii serios, dom’ profesor! A fost o consultație, pot spune. O prelegere de artă, dacă nu chiar de filozofie. Cred că și prietenul nostru de la volan s-a delectat. — Lasă-l pe domnul Bender în pace. Am spus că eu plătesc, eu plătesc. De altfel, cursa nu s-a terminat. Mergem mai departe. — Cum, nu rămâi la masă? Mi-ai face mare plăcere. Coana Jeny ar fi încântată. Ești slăbiciunea ei... — Mersi, eu am altele. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a tăcut, ca să nu‐și supere nevasta. și nu‐l durea nimic. Doar uneori i se părea că‐ i iarăși mic, și parcă aștepta să‐ l cheme de la poartă Măicuța lui, de - atâta vreme moartă. CÂNTEC DE LEAGĂN, CÂNTEC DE PACE Dormi puiul mamei, dormi . Când te‐ai trezi, Să fie o zi Cum n‐a fost încă zi ... Se- ntunecă spre soare‐apune și clocotesc prelung sub zări, departe Furtuni de sânge, hohote de moarte Flămândă ură de sălbătăciune. Vin
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Ieri pe când cântau cocoșii, Peste piept ți‐am pus La cămașă panglici roșii, De deochi, ca el să piară Unde spaime‐ l înspăimântă și cocoșii‐n zori nu‐i cântă Să rămâi curat, ca fața Soarelui de sus. Dormi în pace și te scoală Tânăr plugărel! Azi prin somn mi‐ai râs în poală și te‐ am dus plângând sub cruce. Maica Domnului când vine Pune‐ o mână peste tine, Măr de aur ea‐ ți aduce Să te joci cu el
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
am rugat de ursitoare Pentru capul tău, S‐ odrăslești, ca rupt din soare, Toată lumea să te placă; Dar nici fapt și pus‐ din‐ură, Nici un fel de‐aruncătură, Nici un farmec să nu‐ți facă Nici un rău. Dormi, plugarul meu, în pace, Scumpul meu odor! Mare‐al mamei, te vei face; Să te văd cu noi la masă, și‐ alergând cu drag pe luncă După tatăl tău la muncă, Tânăr voinicel, prin casă Mamei de‐ajutor! Uite‐l ici și‐ntr‐ altă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rog, Fă‐ mi cel din urmă bine: Pământul țării să‐l săruți și pentru mine! Din Fire de tort pag. 36‐39. BLESTEM DE MAMĂ Legendă populară din jurul Năs ăudului ( fragment ) Oh, mamă, tu ești de vină, Că n‐ am pace și hodină, Că n‐am loc nici în mormânt, Că n‐ am stare sub pământ, Nici sunt mort, nici cu viață Nici sunt foc și nici gheață, Nici în groapă nu pot fi, Nici afar‐ nu pot ieși; Căci m
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se‐ mprăștia Pământul se deschidea; Lena din mormânt zicea: ‐“Blestemată să fiu eu, Vai pentru blăstămul meu! și ca mine pe vecie Fie blăstămată, fie Orice mamă s‐ar afla Pe copil a‐și blăstăma! Fie dânsa blăstămată, N‐aibă pace nici‐odată, N‐aibă prapori la‐ ngropare, Nici popă la comandore! Vai de‐ aceea mamă care, Blastămă fără mustrare Pe copilul ei, căci ea Blastămă pe fiul său 112 Dar pe dânsa Dumnezeu!» Din Mari scriitori români pag. 29‐30
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
le‐ nțelegi! Din codru rupi o rămurea, Ce‐ i pasă Codrului de ea? Ce‐ i pasă unei lumi întregi De moartea mea! Din Fire de tort. O SCRISOARE DE LA MUSELIM SELO ( fragment ) Măicuță dragă, cartea mea Găsească‐mi‐te‐ n pace! Pe aici e vânt și vreme grea. și Anton al Anei zace De patru luni, și‐ i slab și tras, Să‐l vezi, că‐ți vine plânsul 118 Că numai oasele‐au rămas și sufletul dintr‐ însul. Apoi să știi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Poartă‐ se copiii bine? Dacă nu, să‐i vâr în sac! » și‐a venit la noi la poartă și‐ am ieșit eu și i‐ am spus: “ Puiul meu e bun și tace Nu ți‐ l dau și du‐te‐n pace! Ești sărac dar n‐am ce‐ ți face! Du‐te, du‐te! » și s‐a dus. și‐ a venit un negustor Plin de bani cu vâlfă mare, Cumpăra copii pe care Nu‐ i iubește mama lor. {i‐ a venit la
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
undă de plăcere ș‐ apoi din nou se stinge zdrobită de durere. Aceste‐nvățăminte adânci și înțelepte, O ridicau pe mama în slavă sus pe trepte. Dar într‐o zi de martie, în ceasul ei cumplit, Răpusă de durere, în pace‐a adormit. Of, mamă, sfântă mamă, o jale mă doboară Să‐ți fie somnul lin și țărâna ușoară Îți mulțumesc fierbinte în cuget, în simțire De dragoste de mamă, lăsată moștenire. Iași, 29 martie 1985 * DESTINUL UNEI MAME A fost
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bunicului cunună. E cuminte și duioasă, Ea‐ i bijuterie‐n casă. Fără Gina și bunica Viața noastră e nimica. Să rugăm pe Duhul Sfânt Să trăiască cât mai mult. Cu o sinceră‐ ndrumare Bunicu din suflet mare, Dorește la fiecare, Pace, iubire și iertare. Iar acum de Anul Nou Ne vestește un ecou De‐o mare aniversare „La Mulți aniʺ ‐ și‐ un premiu mare ! Bucium, 31 decembrie 2008 ‐ 1 ianuarie 2009 Gina ‐ aniversarea a 61 de ani de la naștere. Pentru familia
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cunoști glasul poveștilor în arborii din fața fereștrilor. Din multe semne‐ai să‐ nțelegi că‐s eu, când am să vin lângă patul tău și‐ am să fac aerul răcoros, scoborând toate stelele jos. Ai să cunoști că‐i mama după pace și după felu‐ n care totul tace - durerea și grija de mâine - după mirosul de gutui și pâine. Ai să mă știi și‐ai să zâmbești dormind. Eu, când am să văd soarele răsărind, de teamă să nu mă fac
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mircea Coloșenco Editura Opera Magna, Iași, 2008 Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina ‐ d. 21 august 1991, București Ca poet amintim culegerile de versuri: Schituri cu soare (1929), volum de debut urmat de : „Inimi sub să bii” (1934), „Scutul păcii” (1949), „Poeme de pace și de luptă” (195 0), Surâsul Hiroșimei” (1958), „Cântece împotriva morții” (1963), „Hanibal (1973), Publicist recunoscut ( a scos revista „Pe drumuri noi” (1928). A realizat traduceri din Maiakovski, Petöfi, Ady, Pușkin, Hugo, Paul Neruda, Hikmet etc.
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Magna, Iași, 2008 Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina ‐ d. 21 august 1991, București Ca poet amintim culegerile de versuri: Schituri cu soare (1929), volum de debut urmat de : „Inimi sub să bii” (1934), „Scutul păcii” (1949), „Poeme de pace și de luptă” (195 0), Surâsul Hiroșimei” (1958), „Cântece împotriva morții” (1963), „Hanibal (1973), Publicist recunoscut ( a scos revista „Pe drumuri noi” (1928). A realizat traduceri din Maiakovski, Petöfi, Ady, Pușkin, Hugo, Paul Neruda, Hikmet etc. Poezia sa a fost
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]