39,817 matches
-
sale de corespondent pentru ' din Viena. El a asistat la degradarea lui Alfred Dreyfus în 1895. „Afacerea [...] a acționat ca un catalizator al transformării lui Herzl”. În fața valului de antisemitism care a însoțit-o, Herzl s-a „convins de necesitatea rezolvării chestiunii evreiești”, care a devenit „o obsesie pentru el”. În ' ("Statul Evreilor"), el considera că „dacă Franța — bastion al emancipării, al progresului și socialismului universalist — [a putut fi] cuprinsă de un vârtej de antisemitism și să lase mulțimea pariziană să
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
că un lucru bun ar fi înființarea academiilor libere, gen ateliere de lucru, în care să fie pregătite tinerele talente, și în care să-și poată continua activitatea, ca profesori, și artiștii mai în vârstă. Dar, deocamdată, nu văd nici o rezolvare. Noi tot așteptăm să se mai întâmple câte ceva - manifestări, expoziții internaționale, care au darul de a te mai încuraja cât de cât. Oricum, sculptură se vinde greu. Mai lucrez desene și pasteluri. Mă bate chiar gândul să mă apuc de
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
piesă există o anumită limită, care are un rol decisiv în cursul evenimentelor după care se schimbă însăși natură desfășurării conflictului. Deznodământul - de obicei aici se termină acțiunea principala a piesei. Conținutul de bază al acestei părți ale compoziției este rezolvarea conflictului principal și stoparea conflictelor adiacente. Deznodământul din punct de vedere logic urmează după intrigă, ceea ce este între ele fiind firul subiectului piesei. Epilogul este partea compoziției care aduce sfârșitul operei ca întreg, nu ca linie de subiect. epilogul poate
Structura textului dramatic () [Corola-website/Science/322438_a_323767]
-
MFN), mecanica fluidelor computerizată sau dinamica computerizată a fluidelor ( - CFD) este o ramură a mecanicii fluidelor, care folosește algoritmi, metode numerice și computere pentru a modela și a rezolva probleme în care apar curgeri ale fluidelor. Modelarea se bazează pe rezolvarea unui set de ecuații diferențiale de conservare, completate cu numeroase ecuații suplimentare, "modele", adesea semiempirice, pentru tratarea turbulenței, a presiunii, cavitației, schimbului de căldură, a transportului speciilor chimice sau a . Aceste ecuații sunt discretizate prin diferite metode, ca metoda diferențelor
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
unice. Eliminând în aceste ecuații termenii care descriu viscozitatea, se obține un model mai simplu, ecuațiile lui Euler. Eliminând în continuare termenii care descriu vorticitatea se ajunge la ecuațiile curgerii potențiale. În final, aceste ecuații pot fi liniarizate. Deoarece prin rezolvare se urmărește obținerea câmpurilor diferitelor variabile în interiorul zonei în care curg fluidele, respectiv modul în care fluidele interacționează cu suprafețele ce delimitează domeniul în care fluidele curg. În acest scop se folosesc computere, ca urmare mecanica fluidelor numerică poate fi
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
mai precisă, sau timpul ei de obținere mai scurt. Soluțiile oferite de modelare sunt validate prin compararea cu valori măsurate pe standuri experimentale (de exemplu tunele aerodinamice), sau în condiții reale. Istoric, metodele de simulare numerică au fost concepute pentru rezolvarea ecuațiilor liniarizate ale câmpului potențial. În anii 1930 s-au dezvoltat metode bidimensionale pentru tratarea curgerilor în jurul unui profil aerodinamic, folosind transformarea conformă a unei curgeri în jurul unui cilindru. Apariția calculatoarelor a permis dezvoltarea metodelor tridimensionale. Prima comunicare științifică privind
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
câmpului potențial. În anii 1930 s-au dezvoltat metode bidimensionale pentru tratarea curgerilor în jurul unui profil aerodinamic, folosind transformarea conformă a unei curgeri în jurul unui cilindru. Apariția calculatoarelor a permis dezvoltarea metodelor tridimensionale. Prima comunicare științifică privind o metodă de rezolvare a ecuațiilor liniarizate a câmpului potențial a fost publicată în 1967 de John Hess și A.M.O. Smith de la Douglas Aircraft. Aceștia au discretizat suprafețele cu panouri, și au dezvoltat o clasă de algoritmi numită "metoda panourilor". Metoda lor era simplificată
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Youngren când era și el student la MIT. Ultima țintă a programatorilor a fost modelarea pe baza ecuațiilor Navier-Stokes. NASA e elaborat programul bidimensional ARC2D și programele tridimensionale ARC3D, OVERFLOW, CFL3D, care au stat la baza a numeroase aplicații comerciale. Rezolvarea unei probleme de mecanica fluidelor presupune parcurgerea mai multor etape: formularea modelului matematic, alegerea unei metode numerice adecvată ecuațiilor, dezvoltarea unui algoritm de calcul numeric, implementarea algoritmului într-un program de calcul, iar în final validarea programului de calcul și
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
difuziv (viscozitate) este preponderentă pentru fenomenele modelate de ecuații eliptice, respectiv a celor de transport convectiv fenomenelor modelate de ecuații hiperbolice. Cât de bună este implementarea numerică a modelării termenilor convectivi, respectiv difuzivi este reflectată de performanțele aplicațiilor software la rezolvarea unora sau altora dintre probleme. Este nevoie de o ecuație de conservare a energiei dacă se iau în considerare fenomene de schimb de energie, cum sunt cele de schimb de căldură și lucru mecanic, de exemplu încălzirea fluidului în urma disipației
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
curgerea staționară a unui fluid newtonian incompresibil au forma: În aceste ecuații termenii adiționali care apar sunt cei de forma formula 21, se numesc "tensiuni Reynolds" și au semnificația de tensiuni aparente. Există două abordări în modelul RANS: Această metodă presupune rezolvarea unei ecuații algebrice pentru tensiunile Reynolds, care include determinarea viscozității turbulente. Depinde de complexitatea modelului modul în care sunt calculate energia cinetică turbulentă și disipația turbulentă. Asta se poate face cu diferite modele de turbulență semiempirice, prezentate anterior. Această metodă
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Depinde de complexitatea modelului modul în care sunt calculate energia cinetică turbulentă și disipația turbulentă. Asta se poate face cu diferite modele de turbulență semiempirice, prezentate anterior. Această metodă rezolvă un set suplimentar de ecuații de transport, pentru tensiunile Reynolds. Rezolvarea acestor ecuații de transport consumă resurse de calcul suplimentare. "Simularea vârtejurilor mari" ( - LES) este o tehnică în care turbulența este modelată în două moduri. Vârtejurile mai mari decât scara rețelei de discretizare, separate printr-o tehnică de filtrare, sunt modelate
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
de noduri (care determină mărimea sistemului de ecuații de rezolvat, respectiv efortul de calcul) nu scade în aceeași măsură. Se pot folosi simultan mai multe tipuri de elemente de discretizare, caz în care rețeaua este "hibridă". În timpul calculului rutina de rezolvare a sistemului de ecuații generat trebuie să știe care sunt celulele adiacente fiecărei celule, respectiv care dintre noduri, laturi și fețe sunt comune la două sau la mai multe celule. Aceste informații sunt stocate în matricea de conexiuni. Dacă nodurile
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
geometrii sau moduri de discretizare complexe, când nu există un algoritm (ex.: nodurile rețelei au fost distribuite neregulat), sau algoritmul nu este disponibil (ex. rețeaua a fost generată cu altă aplicație, iar algoritmul acesteia nu s-a transmis rutinei de rezolvare) matricea de conexiuni este necesară, iar despre rețea se spune că este "nestructurată". O rețea de discretizare nestructurată poate fi însă adaptată în funcție de rezultatele intermediare ale calculului, ea putând fi "rafinată" (îndesită) sau "rărită" în unele zone, după cum se consideră
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
rezultatele intermediare ale calculului, ea putând fi "rafinată" (îndesită) sau "rărită" în unele zone, după cum se consideră că este necesar. Orice metodă de discretizare a ecuațiilor și a domeniului de analiză conduce în cazul problemelor staționare (independente de timp) la rezolvarea unui sistem de ecuații liniare de forma formula 46, iar în cazul problemelor nestaționare la rezolvarea unui sistem de ecuații diferențiale, care și el trebuie liniarizat. Matricea formula 47 este o "matrice rară". Printr-o renumerotare a nodurilor matricea A devine o
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
se consideră că este necesar. Orice metodă de discretizare a ecuațiilor și a domeniului de analiză conduce în cazul problemelor staționare (independente de timp) la rezolvarea unui sistem de ecuații liniare de forma formula 46, iar în cazul problemelor nestaționare la rezolvarea unui sistem de ecuații diferențiale, care și el trebuie liniarizat. Matricea formula 47 este o "matrice rară". Printr-o renumerotare a nodurilor matricea A devine o "matrice bandă", mai ușor de tratat. Prin renumerotarea optimă a nodurilor lățimea benzii matricei poate
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Prin renumerotarea optimă a nodurilor lățimea benzii matricei poate fi minimizată. Prin înmulțirea la stânga a sistemului de ecuații cu transpusa lui formula 47 matricea formula 49 devine o matrice bandă simetrică, cu diagonala principală "dominantă", ceea ce asigură stabilitatea și convergența algoritmilor de rezolvare. Soluționarea sistemului global de ecuații poate fi făcută prin metode directe și metode iterative. Metodele directe rezolvă sistemul global de ecuații printr-o singură trecere. Avantajele lor sunt că rezolvarea se face într-un interval de timp cunoscut, iar la
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
diagonala principală "dominantă", ceea ce asigură stabilitatea și convergența algoritmilor de rezolvare. Soluționarea sistemului global de ecuații poate fi făcută prin metode directe și metode iterative. Metodele directe rezolvă sistemul global de ecuații printr-o singură trecere. Avantajele lor sunt că rezolvarea se face într-un interval de timp cunoscut, iar la algoritmi buni și o programare îngrijită se pot rezolva sisteme cu câteva mii de ecuații cu o eroare de calcul rezonabilă. Totuși, eroarea de calcul, determinată în special de erorile
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
cunoscut, iar la algoritmi buni și o programare îngrijită se pot rezolva sisteme cu câteva mii de ecuații cu o eroare de calcul rezonabilă. Totuși, eroarea de calcul, determinată în special de erorile de trunchiere, nu poate fi controlată în timpul rezolvării, ci doar în testele preliminare. Metodele directe sunt adecvate pentru rezolvări de sisteme liniare cu o singură variabilă. Dacă sistemele au mai multe variabile, a căror comportare este neliniară, rezolvarea lor se poate face numai prin metode iterative. Metodele iterative
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
rezolva sisteme cu câteva mii de ecuații cu o eroare de calcul rezonabilă. Totuși, eroarea de calcul, determinată în special de erorile de trunchiere, nu poate fi controlată în timpul rezolvării, ci doar în testele preliminare. Metodele directe sunt adecvate pentru rezolvări de sisteme liniare cu o singură variabilă. Dacă sistemele au mai multe variabile, a căror comportare este neliniară, rezolvarea lor se poate face numai prin metode iterative. Metodele iterative rezolvă sistemul global de ecuații prin iterații succesive. Fiecare iterație calculează
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
special de erorile de trunchiere, nu poate fi controlată în timpul rezolvării, ci doar în testele preliminare. Metodele directe sunt adecvate pentru rezolvări de sisteme liniare cu o singură variabilă. Dacă sistemele au mai multe variabile, a căror comportare este neliniară, rezolvarea lor se poate face numai prin metode iterative. Metodele iterative rezolvă sistemul global de ecuații prin iterații succesive. Fiecare iterație calculează o nouă soluție, pe baza soluției precedente. Pentru pornirea calculului este nevoie de o "soluție inițială", dată de utilizator
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
soluție poate fi destul de departe de soluția reală, însă cu cât soluția inițială este mai bună, cu atât este mai probabil ca stabilitatea calculului să fie mai bună și efortul de calcul mai mic. Pentru îmbunătățirea stabilității, în special la rezolvarea ecuațiilor neliniare, se folosește "subrelaxarea", adică corecțiile se iau mai mici decât cele rezultate din calcul. După fiecare iterație sunt verificate "reziduurile". Reziduul este dat de expresia formula 50, unde formula 51 este soluția după iterația "n". Cu cât reziduul este mai
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
suficient de mic, calculul poate fi considerat terminat. MFN, având nevoie de cât mai multă putere de calcul, beneficiază din plin de soluțiile hardware ale calculatoarelor, cum ar fi prelucrarea vectorială (în paralel) sau tehnica "pipelined". O altă posibilitate este rezolvarea în rețea, folosind mai multe unități de calcul în paralel. În acest scop, matricea globală este împărțită conform resurselor disponibile. Există rețele cu memorie distribuită (de exemplu calculatoare individuale conectate în rețea) și stații cu mai multe procesoare, cu memorie
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
direct de om, motiv pentru care în ultima etapă are loc postprocesarea grafică a rezultatelor, în care sunt calculate mărimi derivate din cele obținute în etapa de soluționare numerică și sunt trasate o serie de reprezentări grafice ale rezultatelor. Pentru rezolvarea problemelor netriviale, în afară de resursele hardware și software costisitoare este necesară și o experiență considerabilă, resurse care nu sunt la îndemâna unui agent economic obișnuit. Curgerile exterioare (în jurul corpurilor) diferă de curgerile interioare (în canale) prin faptul că spațiul, teoretic nemărginit, trebuie
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Alimentație (FAO) în colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Comisia creată în acest scop avea drept obiectiv protejarea sănătății consumatorilor și asigurarea unor practici pentru oținerea produselor alimentare. Codex Alimentarius este recunoscut de către OMS ca punct de referință pentru rezolvarea disputelor referitoare la securitatea alimentară a consumatorilor. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude și pentru distribuția către consumator, prevederi în ceea ce privește igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare și prezentare
Codex alimentarius () [Corola-website/Science/316862_a_318191]
-
în funcție. La 17 aprilie 1971 ministrul de externe al Republicii Populare Ungare, János Péter, fost episcop reformat, a efectuat o vizită la Vatican. În cursul discuției avute cu papă Paul al VI-lea, ministrul ungar de externe a cerut rezolvarea „chestiunii Mindszenty”, adică mutarea cardinalului Mindszenty din ambasada SUA la Budapesta, unde acesta se află refugiat din 1956. Presiunea asupra Sfanțului Scaun era cu atat mai mare, cu cât și Statele Unite ale Americii erau interesate să scape de oaspetele incomod
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]