46,969 matches
-
valuri de râs. Pe lângă asta îi trăgea și pe cei din jur pe povârnișul vorbei de duh. Când și ultima plăcintă din chersân a dispărut, toți au pus mâna pe ulcica cu vin și au tras de dușcă, ca la comandă... În momentul gol de vorbe și râs, Pâcu s-a apucat să grăiască: De mâncat am mâncat - să trăiască Măriuța. De băut... nu prea - aici îi vinovat Costache. De râs... nici atâta - aici sunt vinovat eu... Așa că... la culcare, logofete
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
viață de cărăușie ne-o făcut... frați și supărare nu încape. Așa-i, Dumitre? Dacă cineva crede altfel, atunci trebuie să mănânce pâinea cărăușiei o viață - așa ca noi - și apoi să vorbească - a convenit moș Dumitru. Costache - ca la comandă - a umplut ulcelele cu vin și s-a așezat mai aproape de cărăuși, să-l poată auzi și vedea mai bine pe Pâcu. Între timp, acesta și-a pregătit luleaua, după tipic, a aprins-o, a tras de câteva ori cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
clipă... Din spate se auzea icnet de om care aleargă din greu... Mitruță și Cotman s-au făcut una cu nămeții. Îndată au trecut pe lângă ei doi bărbați cu baltagele în mâini... Cotman și Mitruță s-au ridicat ca la comandă și au strigat din răsputeri, odată cu detunătura puștii: Stați așa!!! Nu mișcați, că sunteți morți! Lotrii s-au poticnit din alergare... Aruncați baltagele! - a strigat Mitruță, împungândul cu țeava puștii între coaste pe cel din urmă. Mâinile la ceafă, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi putut spune de ce anume. "Sunt ca un copil", își mărturisi ea, autocritic, "nu vreau să las nimic să-mi scape de sub control". Gândul acesta o întuneca și o întrista. Făcu vreo câteva observații aspre cu privire la eficacitatea savanților militari de sub comanda generalului, și puse apoi întrebarea vitală. Generalul clătină din cap: - Doamnă, în momentul de față nici nu se pune problema unui atac. Avem o mașină energetică ce domină magazinele de arme din toate orașele mari de pe planetă. Dar în ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cei care aveau acces la acest salon căutau să profite de privilegiu. Innelda le spuse "bună-dimineața" și se așeză în capul mesei. Sorbi dintr-un pahar cu apă, acesta fiind semnalul prin care-i chema pe chelneri. După ce le dădu comenzile, se uită prin încăpere. Pretutindeni, doar capete cărunte: bărbați și femei de peste cincizeci de ani, relicve din perioada regenței. Vreo cinci-șase tineri și vreo două dintre secretare ședeau chiar la masa ei. Dar aceștia rămăseseră doar câțiva, după emigrarea tinerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care dirijează petrecerea. Nimeni nu bea haotic, nimeni nu se ridică cu un toast până când nu decide tamada. îngăduiți-mi să fiu ordonator și tamada. Mi-au îngăduit, crispați. Am început să le enumăr regulile: — Orice sărut se efectuează la comanda mea. Penetrarea, fie pe față, fie pe dos, are loc după tăceri echilibrate și ținut de mâini respiratoriu. Bărbații nu se ating între ei. Aceea e o altă categorie, la care nu avem acces în actualul dispozitiv. Vulgaritățile verbale sunt
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a lui Filip: "Spre Orient", gândea Carol. Filip nu indicase un loc, o adresă, ci o direcție de mișcare, care răsuna încă în urechile sale. "Spre Orient !". O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic, cum sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și de cine le este frică? Oare bănuiesc că totul se va duce dracului, că mâine, poimâne vor da socoteală? Asta mă chinuie, frate! Mă scol noaptea și umblu prin casă... Se ridică și Dumbrăveanu. Parcă înțeleși, ca la o comandă, se opriră în fața ferestrei. Vreo patru cinci săteni se sprijineau de șareta primarului. Râdeau cu vizitiul, care le povestea ceva, vesel. Mereu minte Costache. M-am obișnuit cu el. Dar dacă pică Ceaușescu, cine vine? Se aude de Iliescu, fostul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
notezi? O viață numai asta ai făcut... ședințe și iar ședințe... Hai, mamă, să facem focul în bucătărie și să le dăm să mănânce, că nu se știe ce va mai fi și azi... Cei doi activiști tresăriră parcă la comandă și se priviră în tăcere, încercând, poate, să găsească răspuns la vorbele Elenei. Are și ea dreptate, Gheorghe, știi că oamenii din comună de la noi ajunseseră de plâns... Mai furau toamna de la colectiv, doar ca să aibă cu ce trăi, în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Bătrânul făcu o pauză, poate de efect sau pentru a-și mai ordona ideile, mai ceru o țigară, trase cu nesaț câteva fumuri, apoi continuă: Așa, mergem mai departe. Armata a trecut de partea noastră. Imediat, cineva trebuia să ia comanda, nu să vină un bășinos ca mine, un pensionar, chiar dacă-i general. Toți iau decizii, se trage și se oprește focul la comandă parcă... Dar de teroriști ce spui mata, care le știi pe toate? îl întrebă iritat Petrache, cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
apoi continuă: Așa, mergem mai departe. Armata a trecut de partea noastră. Imediat, cineva trebuia să ia comanda, nu să vină un bășinos ca mine, un pensionar, chiar dacă-i general. Toți iau decizii, se trage și se oprește focul la comandă parcă... Dar de teroriști ce spui mata, care le știi pe toate? îl întrebă iritat Petrache, cu o voce răgușită. Au fost și teroriști, cum le spui dumneata, dar printre oameni, care au țipat, au aruncat cu pietre, care au
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
L-am cumpărat ieri, din banii de concediu, de la un prieten... E ca al meu de-acasă, să aibă și mama un Crăciun adevărat... Nu stau mult, mănânc și plec, sunt așteptat la județeană. Toți tăcură brusc, ca la o comandă. Nedumerirea, dar și respectul se citeau în ochii tuturor, mai puțin în ai lui Gheorghe. Șeful de post îl sorbea din ochi, mai ales după ce observă pe capacul televizorului un număr de inventar, urmat de trei litere ,,CPJ”, pe care
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dispăruse de lângă el. Îl observă imediat la câțiva metri mai încolo, vorbind și explicând ceva într-un alt grup compact... Nu după mult timp, apărură camerele de luat vederi și un autobuz cu însemnele televiziunii, iar atunci, ca la o comandă, mulțimea din piață se dezlănțui într-un vacarm asurzitor. Era primul mare miting la care participa Petrache. Îi plăcu mult, mai ales că putu să-l vadă la doar câțiva metri și pe Ion Iliescu, care, în câteva minute, păru
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
unei copile, fumând țigară de la țigară. Și, totuși, această masă pestriță de oameni avea, evident, ceva în comun: toți aveau privirile aprinse și aproape toți discutau politică... La un moment dat, cei de la mesele de lângă ușă tăcură ca la o comandă. Privirile li se îndreptară spre un domn elegant, îmbrăcat în negru din cap până în picioare, având o cămașă de un alb imaculat, o cravată vișinie asortată perfect cu batista de la butonieră. Înalt, voinic, proaspăt bărbierit, cu un păr negru grizonat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
râs și cel bătrân, așa încât ziua s-a sfârșit cu bine. În mașina unguroaicei au așezat coroanele și pomenile, iar mașina lui Petrache au umplut-o cu băutură. La intrarea în sat, porniră girofarele și sirenele. Câinii, ca la o comandă, începură să urle , iar cei slobozi să o ia la deal, spre pădure.... Curtea era pustie, poarta larg deschisă, iar deasupra ușii de la intrare flutura o pânză neagră. Frații se opriră lângă poartă, parcă fiindu-le frică să mai înainteze
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
lângă poartă, parcă fiindu-le frică să mai înainteze. Elena intră plângând direct în casă, iar imediat ieșiră copiii lui Petrache, Mihai și Alina. Se uitară câteva clipe la tatăl lor, nu spuseră nimic, apoi se întoarseră, ca la o comandă, alergând după Lucica. Intră întâi Petrache. Pe două mese, puse cap la cap, învelite cu o cuvertură croșetată din ață, era așezată o bătrână slăbuță, răpusă de o boală nemiloasă, doar în douătrei luni. Nu s-a plâns la nimeni
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în costume negre așteaptă să pornească la atac. Stau drepți și mândri de importanta misie ce li s-a încredințat. Li s-a părut totul extraordinar de simplu, de parcă ar fi jucat astfel secole la rând. Nu vor executa decât comenzile, intrând în careul indicat. Dacă acesta nu e liber, ocupantul trebuie să iasă afară, fiind vasăzică, „mâncat”. Toți sunt șahiști de mare clasă, toți au în minte tabla în litere și cifre, încât e foarte simplu să efectueze auto-mutările. E
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cere liniște. În spatele vocii se distinge un bâzâit încet. Aghiotantul adusese deja patefonul și învârtea de zor o muzică de marș, care să-i inspire regelui conducerea luptei. Un trompet sună ascuțit, acoperind toată orchestra. În fine, se aude prima comandă, ușor nazală, și imediat pionul din fața „regelui” alb saltă înainte cu două pătrățele, oprindu-se și privind triumfător înapoi. Era, cum s-ar zice, un favorit: el începea lupta. Omologul său negru nu se lasă mai prejos și repetă aceeași
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și imediat pionul din fața „regelui” alb saltă înainte cu două pătrățele, oprindu-se și privind triumfător înapoi. Era, cum s-ar zice, un favorit: el începea lupta. Omologul său negru nu se lasă mai prejos și repetă aceeași figură. Megafonul comandă, pionii fac salturi, caii joacă în frâu mușcându-și cu sălbăticie zăbalele, „nebunii” trag spadele... În aripa stângă a albilor începe un duel îndrăcit. Comenzile sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
începea lupta. Omologul său negru nu se lasă mai prejos și repetă aceeași figură. Megafonul comandă, pionii fac salturi, caii joacă în frâu mușcându-și cu sălbăticie zăbalele, „nebunii” trag spadele... În aripa stângă a albilor începe un duel îndrăcit. Comenzile sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să plece parcă fără sine. Pionii se bat cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
spadele... În aripa stângă a albilor începe un duel îndrăcit. Comenzile sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să plece parcă fără sine. Pionii se bat cu ură și înverșunare. Unul câte unul se retrag răniți din luptă. Sunt întâmpinați la margine cu strigăte de bucurie sau de mânie. Se puseseră între timp pariuri. Cei cu mize
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cărțile din rafturi: unele legate în piele, altele (cele mai multe) cu măgulitoare dedicații de la tot felul de scriitori și, mai la vedere, frumoase tartaje îmbrăcate în „pelior” și scrise cu aur pe cotor, în fapt niște banale cutii goale pe dinăuntru: comandă specială la tipografia Theodor Neculuță, pentru... impresie! În efortul de „înfrumusețare a locului de muncă” nu uită nici „elementul-om”, impune peste tot rigori „estetice”. Dactilografei îi recomandă culoarea pentru păr, parfumul care îi priește lui ( că de când la Radio
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
unor tineri avocați stagiari. Enervat de elogiile excesive ale decanului nostru care mă prezentase auditoriului, nu m-am mai putut stăpâni. La început am vorbit cu înflăcărarea și emoția la care toată lumea se aștepta și pe care le livram la comandă, cu cea mai mare ușurință. Dar deodată m-am pomenit recomandând amalgamul ca metodă de apărare. Nu acel amalgam, le spuneam, perfecționat de inchizițiile moderne, care judecă în același timp un hoț și un om cinstit, pentru a-l împovăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
După ce îi îmbrățișează cu privirea câteva secunde își salută foștii elevi cu formula sa consacrată: Bună ziua! Așa li s-a adresat în toți cei patru ani cât i-a păstorit cu grijă și dragoste părintească. Ridicați în picioare ca la comandă, foștii elevi îi răspund sacadat: Bună-ziua! Vă rog să luați loc, i-a îndemnat dirigintele. Am marea bucurie de a vă ura bun venit! la întâlnirea cu școala, cu dascălii, cu colegii, după 20 de ani de când ați spus rămas
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
baticului. Era lângă ea în horă. Ar fi furat-o. Ar fi dus-o mâne-si acasă de noră, iar fi spus că o iubește, ...dar nu a îndrăznit. A tăcut. - și iar verde foi de plop, hai cu fata la mijloc! Comanda, rapid ascultată de câteva perechi, îl lua prin surprindere. Fără să știe, fără să simtă, se trezi la mijloc cu Anica. Fata îi zâmbea și își ascunsese mâna sub boanda lui. Erau unul lângă altul. Față în față. Se învârteau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]