42,528 matches
-
în mod activ pentru eliminarea lui Hitler din fruntea statului. Planurile lor au culminat cu tentativa (eșuată) de asasinare a führerului de la iulie 1944 (v. și Complotul de la 20 iulie). Termenul „rezistență germană” nu trebuie să ducă gândul la o rezistență organizată de durată pe toată perioada existenței regimului nazist, asemănătoare mișcărilor de rezistență bine organizate de tipul rezistenței franceze. a fost constituită din grupuri mici și de cele mai multe ori izolate. Aceste grupulețe nu au reușit să mobilizeze o opoziție politică
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
culminat cu tentativa (eșuată) de asasinare a führerului de la iulie 1944 (v. și Complotul de la 20 iulie). Termenul „rezistență germană” nu trebuie să ducă gândul la o rezistență organizată de durată pe toată perioada existenței regimului nazist, asemănătoare mișcărilor de rezistență bine organizate de tipul rezistenței franceze. a fost constituită din grupuri mici și de cele mai multe ori izolate. Aceste grupulețe nu au reușit să mobilizeze o opoziție politică antihitleristă puternică, principala lor tactică fiind aceea a atragerii unor importanți lideri militari
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
asasinare a führerului de la iulie 1944 (v. și Complotul de la 20 iulie). Termenul „rezistență germană” nu trebuie să ducă gândul la o rezistență organizată de durată pe toată perioada existenței regimului nazist, asemănătoare mișcărilor de rezistență bine organizate de tipul rezistenței franceze. a fost constituită din grupuri mici și de cele mai multe ori izolate. Aceste grupulețe nu au reușit să mobilizeze o opoziție politică antihitleristă puternică, principala lor tactică fiind aceea a atragerii unor importanți lideri militari naziști în conspirații, care apoi
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
importanți lideri militari naziști în conspirații, care apoi să-l răstoarne prin forță pe dictator. Tentativa de asasinare din 1944 a fost gândită să declanșeze o lovitură de stat care să răstoarne regimul nazist și să scoată Germania din război. Rezistența germană a fost formată din câteva mișcări separate, care au reprezentat diferite segmente ale societății germane și care au colaborat numai sporadic, sau nu au avut niciun fel de contacte între ele. Una dintre ramurile mișcării de rezistență a fost
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
din război. Rezistența germană a fost formată din câteva mișcări separate, care au reprezentat diferite segmente ale societății germane și care au colaborat numai sporadic, sau nu au avut niciun fel de contacte între ele. Una dintre ramurile mișcării de rezistență a fost formată din organizațiile social-democraților (SPD) și comuniștilor (KPD), ale căror partide au fost scoase în afara legi. Aceste rețele pot fi caracterizate mai degrabă ca „de opoziție” decât „de rezistență”, de vreme ce ele nu s-au angajat în activități de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de contacte între ele. Una dintre ramurile mișcării de rezistență a fost formată din organizațiile social-democraților (SPD) și comuniștilor (KPD), ale căror partide au fost scoase în afara legi. Aceste rețele pot fi caracterizate mai degrabă ca „de opoziție” decât „de rezistență”, de vreme ce ele nu s-au angajat în activități de rezistență, altele decât cele care incitau la grevă, membrii de partid trecuți în clandestinitate căutând mai degrabă să păstreze vii organizațiile lor politice, decât să lupte activ împotriva regimului. Se pare
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a fost formată din organizațiile social-democraților (SPD) și comuniștilor (KPD), ale căror partide au fost scoase în afara legi. Aceste rețele pot fi caracterizate mai degrabă ca „de opoziție” decât „de rezistență”, de vreme ce ele nu s-au angajat în activități de rezistență, altele decât cele care incitau la grevă, membrii de partid trecuți în clandestinitate căutând mai degrabă să păstreze vii organizațiile lor politice, decât să lupte activ împotriva regimului. Se pare că social-democrații și comuniștii au încercat doar să supraviețuiască în
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
decât să lupte activ împotriva regimului. Se pare că social-democrații și comuniștii au încercat doar să supraviețuiască în așteptarea unor schimbări politice în viitor. Una dintre puținele excepții a fost cazul activistului social-democrat Julius Leber, care s-a imploicat în rezistența activă antinazistă. Au existat și acțiuni de rezistență din partea sindicatelor anarhiste, ca de exemplu Freie Arbeiter Union (FAUD), care a organizat de distribuire de propagandă antinazistă și s-a ocupat de ajutarea anumitro persoane să părăsească Germania. O altă ramură
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
că social-democrații și comuniștii au încercat doar să supraviețuiască în așteptarea unor schimbări politice în viitor. Una dintre puținele excepții a fost cazul activistului social-democrat Julius Leber, care s-a imploicat în rezistența activă antinazistă. Au existat și acțiuni de rezistență din partea sindicatelor anarhiste, ca de exemplu Freie Arbeiter Union (FAUD), care a organizat de distribuire de propagandă antinazistă și s-a ocupat de ajutarea anumitro persoane să părăsească Germania. O altă ramură a rezistenței era cea formată pe o minoritate
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
antinazistă. Au existat și acțiuni de rezistență din partea sindicatelor anarhiste, ca de exemplu Freie Arbeiter Union (FAUD), care a organizat de distribuire de propagandă antinazistă și s-a ocupat de ajutarea anumitro persoane să părăsească Germania. O altă ramură a rezistenței era cea formată pe o minoritate din rândul credincioșilor creștini, atât catolici cât și protestanți. Rolul lor a fost unul mai mult simbolic, doar o mică parte a clerului a luat atitudine clară împotriva regimului, așa cum a făcut-o pastorii
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a luat atitudine clară împotriva regimului, așa cum a făcut-o pastorii protestanți Dietrich Bonhoeffer, Martin Niemöller și Edmund Schlink, episcopii catolici Clemens von Galen și Johannes Sproll, iezuiții Alfred Delp, Rupert Mayer etc. Poziția lor a inspirat câteva acte de rezistență, așa cum a fost cea a grupului de studenți münchenezi Trandafirul alb. Biserica romano-catolică s-a opus regimului nazist numai în măsura în care valorile majore ale bisericii au fost afectate de dictatură, așa cum a fost cazul în cazul programul de eutanasiere. Bisericile protestante
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
fost cazul în cazul programul de eutanasiere. Bisericile protestante nu s-au opus niciodată în mod direct regimului nazist, deși au existat cazuri izolate de pastori protestanți care s-au opus nazismului. O a treia ramură a fost cea a „rezistenței neorganizate” - cetățeni germani care s-au opus în mod individual sau în grupuri foarte mici politicilor guvernamentale, acțiuni care au fost fi considerate acțiuni subversive. Este vorba în special de acei germani care au ajutat evreii să supraviețuiască Holocaust, care
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
ajutat evreii să supraviețuiască Holocaust, care i-au ascuns, le-a obținut acte false sau i-au ajutat să fugă din țară. Peste 300 de germani au fost recunoscuți pentru asemenea activități. Se poate vorbi de o anumită formă de rezistență și în cazul tinerilor care, în special în ultimi ani de război s-au eschivat de la recrutarea în Tineretul hitlerist și s-au opus în diferite moduri politicilor naziste. În cele din urmă mai trebuie menționată organizațiile subversive din cadrul aparatului
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
ia legătura cu diferiți ofițeri de armată care ajunseseră la concluzia că Hitler conducea Germania la dezastru, dar numai puțini dintre ei au fost de acord să treacă la opoziție activă. Cei care au s-au implicat mai activ în rezistența antihitleristă a fost vechea aristocrație prusacă, care a fost singura clasă socială care nu a fost penetrată cu succes de ideologia nazistă. În perioada ianuarie 1933 (cînd Hitler a devenit cancelar) și 1938 (anul în care a fost invadată Cehoslovacia
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
care a fost singura clasă socială care nu a fost penetrată cu succes de ideologia nazistă. În perioada ianuarie 1933 (cînd Hitler a devenit cancelar) și 1938 (anul în care a fost invadată Cehoslovacia), nu a existat o mișcare de rezistență organizată împotriva regimului lui Hitler. În momentul în care Hitler a ajuns la putere, toate partidele și sindicatele au fost scoase în afara legii, presa și radioul a fost trecut sub controlul statului, iar cele mai multe elemente ale societății civile au fost
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
la putere, toate partidele și sindicatele au fost scoase în afara legii, presa și radioul a fost trecut sub controlul statului, iar cele mai multe elemente ale societății civile au fost neutralizate. Concordatul dintre Germania și Sfântul Scaun a înlăturat orice posibilitate de rezistență sistematică a bisericii catolice. Cea mai importantă biserică protestantă, biserica evanghelică, a avut o atitudine generală pronazistă, deși a existat o minoritate care a tins să se opună politicii lui Hitler. Dezlănțuirea de violență a SA-ului din „Noaptea cuțitelor
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a rămas ministru de externe până în 1938. În perioada în care a ocupat această funcție, von Neurath, folosindu-se de rețeau de diplomați din subordine și de legăturile din serviciile de spionaj, a devenit unul dintre gazdele unui cerc de rezistență. Printre cei mai importanți membri ai acestui grup s-au numărat ambasadorii germani la Roma Ulrich von Hassell, Moscova Friedrich Werner von der Schulenburg și funcționarii superiori Adam von Trott zu Solz, Erich Kordt și Hans-Bernd von Haeften. Acest cerc
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
în persoana funcționarului din ministerul de interne, guvernatorul Băncii Reichului, Hjalmar Schacht, a făcut și el parte din această rețea. Problema acestor grupuri era că, în perioada de început a dictaturii lui Hitler, numeroaselel sale succese făceau ca încercările de rezistență să fie sortite eșecului. Până în cele din urmă, grupurile de rezistență au trebuit să admită că era imposibilă organizarea oricărei rezistențe politice deschise. Această situație nu a fost determinată, după cum s-a susținut uneori, de omniprezența aparatului represiv, care ar
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Schacht, a făcut și el parte din această rețea. Problema acestor grupuri era că, în perioada de început a dictaturii lui Hitler, numeroaselel sale succese făceau ca încercările de rezistență să fie sortite eșecului. Până în cele din urmă, grupurile de rezistență au trebuit să admită că era imposibilă organizarea oricărei rezistențe politice deschise. Această situație nu a fost determinată, după cum s-a susținut uneori, de omniprezența aparatului represiv, care ar fi făcut imposibil orice protest public. Asemenea proteste au fost posibile
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
acestor grupuri era că, în perioada de început a dictaturii lui Hitler, numeroaselel sale succese făceau ca încercările de rezistență să fie sortite eșecului. Până în cele din urmă, grupurile de rezistență au trebuit să admită că era imposibilă organizarea oricărei rezistențe politice deschise. Această situație nu a fost determinată, după cum s-a susținut uneori, de omniprezența aparatului represiv, care ar fi făcut imposibil orice protest public. Asemenea proteste au fost posibile, așa cum a fost cazul catolicilor bavarezi, care s-au opus
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
catolicilor bavarezi, care s-au opus public în 1941 îndepărtării crucilor din școli. În această situațe regimul a cedat. Mai degrabă a fost vorba de uriașul sprijin de care s-a bucurat Hitler la începutul regimului său. În vreme ce mișcările de rezistență din țările ocupate se bazau pe sentimentele patriotice ale cetățenilor chemați la luptă împotriva ocupanților germani, în Germania, rezistența risca să fie etichetată drept nepatriotică, mai ales în timp de război. Chiar și ofițerii de armată și oficialii guvernamentali care
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Mai degrabă a fost vorba de uriașul sprijin de care s-a bucurat Hitler la începutul regimului său. În vreme ce mișcările de rezistență din țările ocupate se bazau pe sentimentele patriotice ale cetățenilor chemați la luptă împotriva ocupanților germani, în Germania, rezistența risca să fie etichetată drept nepatriotică, mai ales în timp de război. Chiar și ofițerii de armată și oficialii guvernamentali care îl detestau pe Hitler au evitat cu atenție să fie amestecați în orice act care ar fi putut fi
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
că dezaprobă acțiunea, nu l-a informat pe Hitler despre conspirație. Această atitudine este un exemplu elocvent al solidarității dintre ofițerii de frunte ai armatei germane, solodaritate care le-a premis complitiștilor să supraviețiască și să ofere protecție grupurilor de rezistență, cel puțin până la atentatul din iulie 1944. Pe 13 septembrie, prim-ministrul britanic Neville Chamberlain și-a anunțat vizita în Germania, în timpul căreia urma să-l întâlnească pe Hitler, pentru a dezamorsa criza Cehoslovaciei. Acest fapt a produs incerititudine în
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a ajuns la concluzia că poporul german nu ar fi acceptat o lovitură de stat. Conspirațiile eșuate din 1938 și 1939 au scos în evidență părțile puternice dar și slăbiciunile corpului ofițeresc și capacitatea armatei de a conduce mișcarea de rezistență. Corpul ofițeresc era caracterizat prin loialitate și solidaritate. După cum nota Istvan Deak: „Ofițerii, în special cei cu cele mai înalte grade, au discutat, unii încă din 1934... asupra posibilității răsturnării sau chiar asasinării lui Hitler. Se pare că nici măcar în
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de puține pierderi. Această stare de spirit a continuat și în 1941, deși greutățile economice au produs anumite nemulmuțimiri personale. Chiar în timpul în care Hitler ajunsese la maximum popularității sale, a apărut o problemă care a provocat o formă de rezistență încheiată cu succes. Programul de eutanisiere - o campanie de ucidere în masă - a țintit persoanele cu probleme psihice sau cu dizabilități fizice serioase. Operațiunea a fost numită Programul eutanasia T-4. Până în 1941, peste 70.000 de oameni au fost
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]