6,312 matches
-
puțin, el scormonește, verifică, spiritul lui este incompatibil cu mântuirea, care presupune împăcare cu sine și cu lumea, acceptare fără îndoială, or, el este departe de acest fel de împăcare. De aceea nici nu iubește oamenii, pentru că prea s-au împăcat cu ce li s-a dat. Spune că oamenii îi stârnesc oroare, deși nu este un mizantrop și că, "dacă ar fi atotputernic, Dumnezeu sau Diavolul l-ar suprima pe om". Despre el se spune totul în Facere. Atras de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe langă extaz, ba chiar l-am cunoscut (...), însă în felul lui Kirilov, nu al credincioșilor. Trăiri divine, totuși, de vreme ce ma înălțau deasupra lui Dumnezeu"60. Mistica este o cale trăită de Cioran, dar insuficient de convingătoare pentru a-l împăca cu Dumnezeu. Pentru Cioran, păcatul omului pălește în fața celui al unui Dumnezeu dezinteresat de consecințele actului creației. Kierkegaard spune că "este păcat să disperi", dar pe Cioran nu-l interesează, pentru că nu așteaptă nimic de la divinitate, el nu crede în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
leac contra vieții? Nu există discurs mai neobișnuit, măi imposibil decât cel al lui Cioran, pornit să nege totul și să se nege, să-și dezmintă ideile, temeiul și semnificația, până și propria verosimilitate", spune Clément Rosset 68. Cum se împacă, în cazul lui, scrisul, care trebuie să fie "o îndeletnicire afirmativa", cu demolarea radicală, ce nu propune nimic în schimbul a ceea ce demolează, cum se potrivesc, se întreabă Savater, "textul cu lacrimile, cuvintele cu suspinele?"69. Clément Rosset explică de ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trebuie neapărat să-i transmită într-un fel același lucru și cititorului. Nu, nu-mi plac cărțile care se citesc așa cum ai citi ziarul: o carte trebuie să zguduie, trebuie să pună totul sub semnul întrebării"82. Cum se mai împăca acum "terapia" pe care și-o aplică Cioran pentru supraviețuire și scrisul ca mesaj? Din nou un Cioran contradictoriu. Cioran, spunea un cititor, scrie lucrurile pe care fiecare și le repeta în șoaptă. "Nu scriu propunându-mi să confecționez o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bioetică, Principles of Biomedical Ethics, Beauchamp și Childress fac o remarcă ce poate fi considerată un alt argument în favoarea suficientismului. Din perspectiva acestui argument, suficientismul este cea mai viabilă teorie a dreptății în distribuția serviciilor medicale pentru că, cel puțin aparent, împacă pe toată lumea, atât în teorie cât și, mai ales, în practică. Astfel, observă Beauchamp și Childress, "minimul decent... oferă un posibil compromis între libertarieni, utilitariști, comunitarieni și egalitarieni, pentru că încorporează câteva premise morale pe care fiecare dintre aceste teorii le
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
s-o ceară de nevastă și nu va izbuti să facă podul i se va tăia capul. Purcelul le spune pentru prima oară bătrânilor tată și mamă și se angajează să facă podul. Reușește și ajunge ginerele împăratului. Fata se împacă cu gândul că are drept soț ziua un porc și noaptea un frumos fecior de împărat. Sfătuită de mama sa, tânăra soție aruncă în foc pielea porcului. Acesta se supără, încinge mijlocul soției sale cu un cerc de fier și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de către un mare stat"2. Primul prezidiu este compus din sovieticii Zinoviev, Buharin și Radek, germanul Heckert, francezul Souvarine, italianul Gennari și ungurul Béla Kun. Acest demers dublu generează contradicții și interpretări diferite în interiorul partidelor. Pare, într-adevăr, greu să împaci aprofundarea problemelor naționale și deschiderea politică față de exigența Internaționalei. Aceste dificultăți vor fi mai cu seamă perceptibile în evoluția celor trei principale partide ale Europei occidentale. Ele se repercutează, de asemenea, și în chestiunea sindicală. După crearea CIS în 1920
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o cale franceză spre socialism, dar această intervenție tardivă va fi scoasă în evidență mai ales în anii șaizeci... Perioada 1944-1946 constituie de altfel în politica lui Stalin un moment în care interesele statului sovietic par că pot să se împace cu soluții diverse în Occident. În Franța, și într-o mai mică măsură în Belgia, ambiguitatea rolului pe care-l pot îndeplini grupările înarmate și dubla putere pe care o exercită sau pe care vor să o exercite, anumite structuri
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
23. Vorbind despre funcțiile și sugestiile cuvântului „dor”, filosoful culturii Constantin Noica reține cu precădere cele doua funcții ale acestui „cuvânt-cheie” al literaturii populare româneștii: cea semantica, ce dovedește că în limba româna noțiuni opuse (durere și plăcere) se pot împăca, contopindu-se, și cea filosofică care sugerează că, în jurul oricărui concept există un câmp, un cuprins, un orizont, care poate prilejui chiar o teorie a câmpurilor de cunoaștere și a celor logice”24. Un desăvârșit artizan al cuvântului a fost
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
23. Vorbind despre funcțiile și sugestiile cuvântului „dor”, filosoful culturii Constantin Noica reține cu precădere cele doua funcții ale acestui „cuvânt-cheie” al literaturii populare româneștii: cea semantica, ce dovedește că în limba româna noțiuni opuse (durere și plăcere) se pot împăca, contopindu-se, și cea filosofică care sugerează că, în jurul oricărui concept există un câmp, un cuprins, un orizont, care poate prilejui chiar o teorie a câmpurilor de cunoaștere și a celor logice”24. Un desăvârșit artizan al cuvântului a fost
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
cântec măiastru: ,,Ce dulce trebuie să fie odihna în mormânt!" Gândul sosi încet și tiptil, și multă vreme trecu până ce l-am cuprins pe de-a-ntregul dar tocmai când mintea în sfârșit izbutise să-l simtă mai bine, să se împace cu el, chipurile judecătorilor pieriră ca prin farmec din fața mea, sfetnicele înalte se cufundară în neant, flăcările se stinseră cu totul; beznele întunericului năvăliră; orice simțire păru înghițită de prăvălirea aceea bezmetică a sufletului în Hades. Iar lumea fu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
instanței subconștiente, contrar ambivalent al refulării (Hades). Într-adevăr, Dionysos devine o figură centrală a misterelor eleusine; el sfîrșește chiar prin a-l înlocui pe Hades, înlocuire făcută posibilă de complementaritatea semnificației simbolice. Or, se spune că Orfeu s-a împăcat în cele din urmă cu Apollo (că a renunțat la idealul greșit al dezlănțuirii banale în favoarea celui al eliberării sublime, sau, așa cum va afirma mitul creștin: a înviat din moartea sufletului). Legătura dintre Orfeu și Iisus este deci în realitate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fiul" simbolic al lui Dumnezeu, cel care, prin sacrificarea tuturor dorințelor pămîntești, învinge orice angoasă pămîntească, care, prin sacrificarea întregii sale vieți concrete, reconciliază aparența rătăcită cu sensul final al vieții, cu esența vieții, cu principiul simbolic "divin". El îl împacă pe om cu Dumnezeu și demonstrează că orice sursă de spaimă rămîne neputincioasă dacă individul se supune apelului supraconștient, dacă știe să satisfacă dorința esențială, să urmărească satisfacția esențială, bucuria cea mai intensă, dacă este inspirat de încrederea perfectă în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este înclinat să creadă că orice explicație naturală nu este decît profanare. Și totuși aici, ca pretutindeni profunzimea misterului nu poate fi salvată decît prin eliminarea oricărui element miraculos. După dogmă, mîniat pe urmașii lui Adam, Dumnezeu-Tatăl nu poate fi împăcat decît printr-un sacrificiu sîngeros. Coboară el însuși din Cer sub forma Fiului său ca să se ofere ca jertfă. Dogma afirmă că drept urmare a morții pe nedrept dată lui Dumnezeu în persoană, o grație supraabundentă s-ar afla la dispoziția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
grele acestei erezii. Este remarcabilă în acest sens poziția pe care a avut-o Sfântul Vasile când l-a întâlnit pe guvernatorul Modest, trimisul împăratului Valens cu misiunea de a-l face să îmbrățișeze arianismul, sau cel puțin să se împace cu arienii. Când guvernatorul îl amenință, arătându-i că o eventuală împotrivire la dorința suveranului îl poate duce la confiscarea averii, la exil, la munci și chiar la moarte, el dă un răspuns care îl uluiește pe interlocutorul său, dar
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
fost moartea aceasta a împăratului, după moartea Sfântului Vasile, dar în același an, întru care Sfântul s-a mutat către Domnul<footnote Cf. Proloagele pe luna Ianuarie, Editura Mitropoliei Olteniei, pp. 5-6. footnote>. Diplomat înzestrat, Sfântul Vasile a încercat să împace Bisericile orientale făcând apel la Sfântul Atanasie și Papa Damasus. A avut o inițiativă asemănătoare și în cazul relațiilor dintre Occident și Orient, confruntate atunci cu schisma meletiană. Sfântul Vasile a fost un suflet mare, cu o minte pe cât de
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
responsabilității“, referindu se la o alternativă corectă și productivă la cele două Termeni și traducere Comentarii și sinonime Franceză: culture de la responsabilité Spaniolă: cultura de la responsabilidad Germană: Gerechtigkeitskultur Italiană: cultura giusta Slovenă: kultura pravičnosti vezi și cultura securității Cultura responsabilității împacă profesionalismul cu necesitatea creării unui mediu sigur pentru a relata erorile de medicație; caută să pună în balanță faptul de a învața din greșeli și faptul de a lua măsuri disciplinare. extremități: „cultura punitivă“ și „cea a dreptului de a
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
oricât de profesionistă, nu reprezintă decât o muncă de rutină. Niciun tratat de psihologie specială nu dă soluții pentru asemenea întrebări. Ele, oricât ar părea de generale, se adresează fiecărui practician în parte și fiecare practician va trebui să se împace în primul rând cu sine, iar întâiul pas este dat tocmai de trăirea unor astfel de dileme. Abia dacă și după ce a parcurs drumul îndoielilor și își va fi urmat pe mai departe calea, defectologul își va face, în adevăratul
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
de-a lungul vremii Rimbaud, psihanaliza și suprarealismul. Cel de-al doilea este "eclatat" (voi prelua aici un neologism folosit frecvent de Pițu, recuperând accepția de "explozie", "distrugere" din limba de origine), el este preocupat de negarea vocabularului, nu se împacă decât cu șocul senzorial și face apel la științele limbajului. Al treilea rar în Franța, unde "tinerii autori sunt prea cuminți", se plângea Delvaille pleacă de la impulsul dat de ceea ce el numește "poètes beatniks" și era "o poezie de eficacitate
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
citesc În Durând... “mandala cercului e un simbol la puterea a doua, este un spațiu sacru de buzunar, de aceea este perceput ca strîmt”... El este și centru și este asimilat cu Paradisul iar cei doi eroi se află aici Împăcați Între figuri labirintice și florale, precum Adam și Eva neprihăniți, iar zeul de deasupra nu poate să fie decît maleficul șarpe care nu a reușit să corupă perechea, se poate citi aici prin prisma teoriei mitocritice un astfel de mit
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
târziu scrie: „în continuare, primejdie de moarteă Din timp în timp îmi pierd curajul. Aceasta este urmarea unei false concepții despre viață. Înțelege-i pe oameni! Întotdeauna când vrei să-i urăști încearcă, în loc de asta, să-i înțelegi.“39 Este împăcat cu sine ori de câte ori se află în această dispoziție și profund deprimat când reacțiile sale sunt cele comune. Este distins pentru bravura sa în timpul ofensivei rusești din vara anului 1916. Își face totuși uneori cele mai aspre reproșuri: „Am fost ieri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a fost socotită de primul inacceptabilă. Urmarea a fost că Wittgenstein a renunțat să se mai intereseze de publicarea lucrării pe care o socotea pe atunci opera vieții sale. Ne putem închipui cât de greu i-a fost să se împace cu gândul că se izbește de un zid atât de înalt și de compact al neînțelegerii. Comentând scrisorile pe care le-a primit de la Wittgenstein în această perioadă, Engelmann scria: „Ceea ce l-a lovit evident atât de greu pe Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
încercat să-și convingă prietenii să evite să facă din filozofie o profesie. Întrebarea care l-a preocupat continuu după ce a scris Tractatus-ul, întrebare la care nu a reușit niciodată să găsească un răspuns satisfăcător, a fost cum ar putea împăca munca lui în filozofie, o muncă pentru care simțea că are o înzestrare deosebită, cu viața simplă pe care și-o dorea, o viață asemănătoare celei a primilor creștini. Era viața la care se gândea, poate, atunci când nota în Tractatus
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acest mod de a se hrăni îi va scurta viața, Wittgenstein i-a răspuns că oamenii trăiesc oricum prea mult.120 Nici în singurătatea de la Rosro Wittgenstein nu a fost satisfăcut de progresele muncii sale. Se străduia acum să se împace cu gândul că nu va putea realiza ceea ce și-a propus. Lui Malcolm îi scrie în iulie 1948, cu resemnare: „Dacă acum capacitățile mele filozofice se epuizează este păcat, dar asta este situația.“121 Părăsind Rosro, în august, pentru o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se îndoiască de faptul că o interpretare ireproșabilă a Tractatus-ului este, în genere, posibilă. Aceasta deoarece devine tot mai conștient că în textul lui Wittgenstein și în ceea ce a spus acesta, cu diferite prilejuri, despre Tractatus, există afirmații greu de împăcat. Nu lipsesc mărturisiri semnificative în această privință ale unora din cei care și-au consacrat viața studierii filozofiei lui Wittgenstein. Norman Malcolm, fost student și unul dintre prietenii lui Wittgenstein, se referea într-o scrisoare din ultimele luni ale vieții
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]