44,928 matches
-
după ele, cântând o doină în cor prin văi mănoase, munți înalți, câmpii întinse! Ia-mă cu tine și mă jur pe icoana sfintei fecioare de la Czestochowa că nu-ți va părea rău! Episodul 65 O INTERPOLARE Sunt, mărite Cetitoriule, împrejurări în viața povestitorului când pană este, călimară este, hârtie este, hârtie este, curechi în poloboc asemine, brânză în putini de-a volna, și totuși mâna i se oprește, privirea-i cade-n depărtare, ochii se închid, capul greu cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ales noapte de noapte fără răgaz? Un Romeo săpunindu-se de zor în fața oglinzii sau un Karamazov cercând niște bretele (ca să dăm două exemple destul de blândeî - nu sunt acestea două imagini nepotrivite și fără rost, deși nu imposibile? într-o împrejurare de acest fel ne aflăm și noi, povestitorii de la Porțile Orientului. Suntem în camera Cosettei, în cămin arde liniștit focul, afară soarele a apus la timp, pe pereți joacă lumina flăcărilor, mobilele picotesc, patul cu baldachin a adormit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a Ruxăndriței, junghiurile din șale și masa copioasă îl făcură să ațipească puțin. într-un târziu, deschise ochii și-și aduse aminte de ceva. Se întoarse spre Ximachi vistiernicul: — Ei, ce zici? — Ei, ce zici? - făcu și papagalul. — Date fiind împrejurările în care ne aflăm și întrucât Papa nu oferă nici o garanție - răspunse Ximachi - socot că a ne aventura într-o alianță improbabilă, înseamnă nu numai a ne periclita tradiționalele legături cu Țarigradul, ci și a ne pune caftanul și capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
DESPINA DEVINE PREVIZIBILĂ, NE VOM MUTA ATENȚIA ASUPRA CELOR VORBITE DE METODIU ȘI VISTIERNICUL XIMACHI, DIN CAUZE PE CARE DACĂ CETITORIUL NU LE VA INTUI IMEDIAT, CU SIGURANȚĂ LE VA RECUNOAȘTE MAI TÂRZIU, ȘI îN CARE, DE ASEMENEA, DATORITĂ UNOR îMPREJURĂRI DE NATURĂ OBIECTIVĂ ȘI ALTORA DE NATURĂ SUBIECTIVĂ, SUNTEM SILIȚI A RECUNOAȘTE CĂ, DEȘI AVEM PLANUL LUI, NU PUTEM SCRIE SIMPLU ACEST EPISOD, MOTIV PENTRU CARE, CUNOSCÂND MAXIMA ȘI MĂGULITOAREA ATENȚIE A CETITORIULUI, îI SOLICITĂM ȘI LUI SCRIEREA ACESTUI EPISOD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prin școli. Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbești și dacă nu ne-ar aștepta afară caii, eu și tovarășii mei am tot sta să te-ascultăm, măcar că, pe întinse porțiuni, n-am priceput o iotă. însă în împrejurări ca acestea, vorbele trebuie cumpănite prin fapte. Dacă e să-l ajutăm pe jupânul Macek, pe care eu îl cunosc de mic copil, că aici, unde vezi că stăm acum, m-a înțărcat tata, fie-i stepa ușoară... — Fie-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am oprit. Când m-am oprit eram frântă; nu-mi ardea de nimic. — Mare e puterea ta, Doamne! - se închină Metodiu, făcându-și cruce. — Așa că, dragă tinere - urmă doamna Potoțki - numai prin muncă, o muncă susținută, continuă, poți face în împrejurări ca acestea micile pasiuni să dispară. Episodul 124 O PERECHE FERICITĂ Mult ar fi rămas Iovănuț pe gânduri, cugetând la cele rostite de înțeleapta doamnă Potoțki, dacă în clipele acelea somptuoasele uși de Lipsca ale salonului gazdei nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ursuz și cărpănos care săptămânal îi trăgea câte o mamă de bătaie soră cu moartea. Situația întristătoare în care am găsit-o nu ne va împiedica să o numim „Doamna Știucî”, pentru că uriașele ei calități ieșeau la iveală în singura împrejurare în care puteau să se manifeste: gătitul. Episodul 140 TOT RĂUL SPRE BINE într-adevăr, în momentul când începură să curgă mâncărurile, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette rămaseră literalmente cu gura căscată. Căci ce nu le văzură ochii, gustară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căutând să nu facă zgomot. Nasul său încercat simți numaidecât că atmosfera era încărcată: ceva nu era în regulă. Nu vorbea nimeni, stăteau majoritatea cu ochii în farfuriile goale, mișcând agale furculițele. Până și femeile, care de obicei în asemenea împrejurări nu tac, stăteau acum țepene și se uitau cu ură spre ușă. Să vedeți că iară ne dă varză - spuse deodată mohorât unul din cei mai slabi comeseni, un lungan cu mustață rară ce ședea exact vizavi de Metodiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pasiuni pustiitoare pentru o pereche de ochi, cum sunt în stare să se omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții cum bolesc după rotunjimi zărite o clipă, printr-un capriciu al rochiei. Era burlac nu prin forța împrejurărilor, ci prin structură. Clocotul ce-l simțea câteodată răscolindu-i sângele, îl domolea în luptă, și pe bună dreptate: care femeie, cinstit vorbind, merita descărcarea pe care o simțea căpitanul tăind doi turci dintr-o dată, spre binele nu al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îndreptau adesea spre țigăncușă, nimeni nu băga de seamă tulburarea și clocotul ce stăpâneau carnea Cosettei. Boierii, în așteptarea mesei, după ce se cunoscuseră și-și spuseseră fiecare păsul, o trecură iar pe politichie, vorbind, cum se și cuvine în asemenea împrejurări, cu glas mai scăzut: — Dacă eu scot atâtea barabule câte-am socotit că scot, zic că-l putem răsturna - spuse Radu Stoenescu-Balcâzu. Cu ce iese din Poiana Morii, aș face vreo 50 de saci, să-l năimim pe armașul Curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
SUNT OBOSIȚI Da, există și asemenea cazuri: o dimineață mohorâtă, cețoasă, de noiembrie, o stare vizibilă de mahmureală, zgomotul tenace, apropiat al unui perforator, un pix care scrie prost - toate acestea și multe altele pot provoca oboseala povestitorilor. Desigur, o împrejurare trecătoare; dar dacă tot o trăim, rugăm măritul Cetitor să ne îngăduie a părăsi pentru o clipă firul întâmplărilor și să ne lase să vorbim puțin despre noi, cei care depanăm acest fir. în total suntem patru inși care povestim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de așteptat - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. Sima-Vodă trebuie dat jos înainte de venirea osmalâilor. Pe când ajung eu, treaba să fie făcută. — Ușor de zis - spuse spătarul - dar cum? — Aveți în vedere barabulele? - întrebă Barzovie-Vodă. — Și pe acestea - răspunse Radu Stoenescu-Balcâzu. E o împrejurare de excepțiune, care nu suferă amenare. Inemicii țerăi sunt cu ochii pe noi. Dar să facem câțiva pași, căci, cu iertăciune zic, urechile muiarelor nu sunt făcute spre auzi asemenea lucruri. Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și gazda se sculară și ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și nurorile lor, cu vaiete lungi, ridicau spre șei copilași somnoroși pe care bărbații îi luau și-i sărutau apăsat, de trei ori, pe obrăjori, ascunzându-și tulburarea, căci nu se cuvenea să te-arăți suflet de muiere în asemenea împrejurări, când poate că pleci pentru totdeauna. Din toate părțile se auzeau bocete, suspine, sfaturi: „Ai grijă, Egorușka maică, nu te băga tu în față după cum ți-e felul, că numai pe tine te am”; „să-mi aduci niște ilice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Din ținuturi mici se nasc adesea vorbe mari, iar în fața năpăstuirilor ce-au venit și vin peste noi neputându-ne totdeauna, din motive lesne de înțeles, împotrivi cu fapta, ne-am împotrivit cel puțin cu vorba. — într-adevăr, în anumite împrejurări e singura soluție - spuse papa. Dar ridicați-vă, dragii mei, ședeți și ziceți-mi ce pricini v-au făcut să bateți atâta cale? — Dintru bun început vreau să spun, sanctissime - zise Metodiu după ce se așezară pe scaune - că pricinile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apa lipsea cu desăvârșire, iar temperatura se apropia în acele momente de cincizeci de grade, și era absurd să-și închipuie că delicata Laila, adolescenta Aisha sau servitorii cei slabi ar fi avut vreo șansă să se salveze în acele împrejurări. Așa cum bine spusese mama sa, singurul lucru pe care-l puteau face era să se încreadă în bunăvoința lui Allah. Și să aștepte. Sub soarele ca plumbul topit, doar umbra vulturilor se mișca în jurul corturilor, căci nici măcar muștele nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
naturală, unde se înregistrau în fiecare an cele mai ridicate temperaturi de pe glob. Acela era ținutul cel mai dezolant și de nelocuit pe care vreo ființă umană l-ar fi putut alege vreodată pentru a-și înjgheba un cămin, dar împrejurările făcuseră ca acolo să se oprească familia lui Gacel Sayah, cel mort înainte de vreme. Prin urmare, nu era de mirare că erau pe punctul să moară. Vulturii veneau acum în stoluri. Sângele se îngroșa în vene ca magma care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de aceea Gacel Sayah nutrea vaga speranță că ar fi avut o șansă de a învinge în acel război inegal declarat unor dușmani pe care-i știa net superiori. Își aminti vorbele pe care tatăl său le spusese în două împrejurări diferite: „Un tuareg nu trebuie să lupte niciodată împotriva unui dușman mai slab decât el, pentru că asta este în mod evident nedemn. De asemenea, nu trebuie să lupte cu unul egal lui, decât dacă acesta este tot un tuareg, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În cazul ăsta, murmură ea dezorientată... De ce insiști să continui toată povestea? — Pentru că nu întotdeauna faci ceva cu gândul că vei ieși învingător. În felul ăsta nu ai nici un merit. Tatăl nostru ne-a dat cel mai bun exemplu că există împrejurări în care un adevărat tuareg trebuie să facă față unei bătălii, chiar dacă știe dinainte că aceasta este pierdută. — Și asta l-a dus la pieire. Ce s-ar fi întâmplat dacă în acea blestemată zi ar fi renunțat la războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
te însoțesc, chiar dacă ceilalți sunt săraci lipiți. Nu! se grăbi să protesteze celălalt. Acest punct este destul de clar și l-am înțeles de la început, dar nu este vorba de banii tatălui meu, care nu-mi servesc la nimic în aceste împrejurări. — Atunci? — Problema e că eu îi cunosc bine pe organizatorii acestui raliu și știu că nu vor mișca un deget ca să-l aducă aici pe cel care v-a otrăvit puțul. — De unde știi asta? — Știu, pentru că particip pentru a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
când trebuie să înfrunți situații care n-au nici o legătură cu toată experiența ta dinainte, ca în cazul acesta, experiența te încurcă la fel de tare ca două geamantane grele când trebuie să-ți croiești drum printr-o pădure virgină. În asemenea împrejurări, cel mai bine e să faci ce îți dictează instinctul și să uiți tot ce-ai învățat. Frumos sfat! — Și e și pe gratis. Poartă-te firesc și să nu ai idei preconcepute. Privește lucrurile dintr-un unghi diferit, înoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
situație deosebită, cu care nici cel mai încercat pilot de elicopter nu se înfruntase vreodată. După părerea lui, Yves Clos se schimbase mult în ultimele zile. După aproape douăzeci de ani de colaborare entuziastă chiar și în cele mai grele împrejurări, pentru prima oară îl vedea pe tovarășul său indiferent și sceptic, ca și cum dintr-odată paharul răbdării se umpluse ochi și începuse să nu-i mai pese de ceea ce se întâmpla cu raliul și cu cei ce luau parte la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că un Antonov 124 ar fi putut transporta cincizeci de elicoptere noi în mai puțin de patruzeci și opt de ore din inima Europei până la locul catastrofei. Yves Clos rezolvase cât ai clipi din ochi o problemă care, în alte împrejurări, dusese la moartea a mii de oameni, fiindcă atunci nimeni nu pusese atâta zel ca francezul ce încearcă să salveze prestigiul unei simple competiții sportive. Nené Dupré înțelegea că, pentru prietenul său, succesul înregistrat nu era nicidecum un motiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fraieriți, fascinați de orice noutate. Era, mai bine zis, dintre cei care acceptă că există oameni care reușiseră să ajungă până acolo unde poate chiar el ar fi ajuns dacă s-ar fi născut în alt loc și în alte împrejurări. Cu fiecare zi ce trecea se simțea mai sărac - dar nu era vorba de o sărăcie materială, cu care era obișnuit dintotdeauna, ci o sărăcie intelectuală; și asta devenise un nou motiv de neputință și amărăciune. — E rău să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vie și nisipul ardea la ora aceea, iar când ajunse la umbră căzu ca trăsnit. Imohagul se uită la el îndelung, cu o privire îngrijorată, conștient că rănile deschise riscau să se infecteze, ceea ce în acel loc și în acele împrejurări însemnau o moarte sigură. Îi păru rău că l-a adus înapoi în tabără. Era clar că un european nu era în stare să suporte o călătorie ca aceea prin munți într-un timp atât de scurt - și, ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aproape instinctiv o porni în direcția unde tocmai dispărea elicopterul. Nené Dupré nu trebui să se uite în urmă ca să se convingă că ziaristul făcea exact ceea ce făcea, deoarece, fără îndoială, și el ar fi făcut la fel în asemenea împrejurări. Poate că acel prăpădit puț otrăvit și cei trei palmieri pricăjiți nu însemnau nimic în imensitatea pustiului Tenere, dar constituiau singurul punct de referință, singura umbră și ultima speranță de salvare pentru oricine s-ar fi aflat pe o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]