48,029 matches
-
63,8 2004 24,3 1997 58,6 1975 39,8 1985 51,5 1975 34,7 *** 72,7 *** 44,7 *** 57,7 *** BĂRBAȚI Maxim Minim Media (1975-2004) 15-24 ani An 25-49 ani An 50 ani și mai mult An Împreună An http://www.insee.fr/fr/ffc/figure/ NATCCF 03103.XLS 55,6 1975 97,1 1976 79,5 1975 82,5 1975 30,7 1998 94,3 2004 58,6 1994 74,0 1995 40,6 *** 96,0 *** 66
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
hrană și servicii legate de locuință" (SCN, 1993). Având în vedere această definiție devenită normă, trebuie mai întâi să fie integrate efecte de scară proprii numărului de persoane care compun gospodăria. Dacă o singură persoană consumă 1, două persoane trăind împreună nu consumă 2, ci aproximativ 1,8. La fel, adăugarea unor persoane suplimentare reduce partea de consum a fiecăruia și dincolo de un anumit număr, consumul marginal tinde spre zero. Este ușor să ne convingem asupra acestor efecte luând niște exemple
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
inegalitățile. Uneori, o valoare aberantă sau alta a unui coeficient al lui Gini sau a unui indicator al lui Atkinson provin dintr-o pură stratagemă statistică susceptibilă să ducă la aprecieri eronate fără explicație din cauza anomaliilor. Dacă persoanele nu stau împreună, asta nu înseamnă că nu există contacte, dimpotrivă, și numeroase sunt cazurile de întrajutorare familială în afara cadrului strict al menajului. Întrajutorarea familială se prezintă frecvent sub două forme distincte: serviciile făcute fără răsplată financiară și cele care se traduc printr-
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
dacă-l doare, pe cine a mai văzut la oraș la spital, dacă erau mulți doctori acolo și cîte injecții a Încasat. După care făceam planuri: În septembrie, urma să mergem la școală și aveam multe de pus la punct Împreună. Dar Lia, de cum trecea pragul casei, Începea să fluiere Încet melodii inventate pe loc și nu se oprea pînă nu plecam. Greu scotea o vorbă În tot acest răstimp. Din spusele ma mei, dar și din spionajul meu, mi-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar noi ziceam că voia să cosească. Și astfel, cu Zoli Înaintînd o vreme mai Încet, Întotdeauna Într-o trupă de cinci-șase băieți, am mers noi la școală În clasa Întîi. Pe Ionel Caița Îl așteptam În fața Sfatului Popular și, Împreună, Îl luam pe Zoli de lîngă cooperativă. Apoi pe Duczi, iar la cinci case de acolo, pe Fromercz Tibi. Între timp, János, care venea de mai departe, ne ajungea din urmă. Treceam În formație prin fața celor două biserici, mai Întîi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dus la școală În banda noastră zgomotoasă. Cum să fi dat ochii cu ceilalți, cum să-și mai fi făcut ei semnul crucii În fața mea?... A doua zi nu, dar În ziua următoare, cîțiva băieți m-au căutat ca să mergem Împreună ca de obicei. Îmi alesesem Însă un alt drum, de unul singur: o luam pe sub grădini, pe rîtul plin de iarbă, treceam Valea Măriei printr-un vad peste pietre, urcam Dealul Popii și intram În curtea școlii pe poarta din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a lămurit sora mea, are seg mente suple, brunetă bineînțeles, cu un bronz, să zic așa, care simți că vine din adîncul ființei ei. Iar Zoli, Îl mai ții minte?... are părul de un blond Închis, le stă foarte bine Împreună, mai ales că ea face o figură de fetiță curioasă. Știi cu ce ochi mari te asculta? Cu ochii ei uimiți și negri, ea ar fi avut tot dreptul să ne descrie nouă Orientul din Mesopotamia pînă În Canaan și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
filele la orele de lucru manual, cu un ac lung și cu sfoară de legat pachetele. Paginile erau deja scrise În momentul coaserii, aveau o margine Îndoită și prin Îndoitura aceea treceam acul În două locuri. Iar Înainte de a coase Împreună foile groase și a face din ele un caiet, le per forasem cu poezii, care luate din manualul de română, care din antologii Împrumutate de la biblioteca școlii. Nu tran scriam pentru mine decît pasteluri, adică poezii ce puteau fi văzute
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
găsească pe „Mr. George, Mrs. Flory’s husband“, domnul George, soțul doamnei Floare, pe care să-l aducă la New York să-l cunoască și el, domnul Bailey, pe capul perechii de nebuni din fundul lumii În stare a străbate, nu Împreună, ci pe rînd, jumătate din planetă doar cu credința că le va fi mai bine. Pe smintita smintitelor o avea sub ochi: fugise din casa părintească fără ca bărbatul ei să știe că ea era pe drum. Ajunsese poate la New York
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bisericii... Lui Gheorghe Pomean i-a venit ordin urgent de recrutare, Însoțit de o somație de prezentare imediată, fiindcă era dator de cîțiva ani cu slujba la Împăratul. Pașaportul de familie valabil pentru amîndoi Îl căpătaseră. Puteau să plece fie Împreună, fie numai unul dintre ei. S-au resemnat prin urmare ca Gheorghe să meargă la garnizoană, iar Floare, cu dolarii pe care-i mai aveau, să ia drumul Adriaticii. Pornea tot singură, dar de data asta cu știrea și la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au mai cumpărat cîte ceva din cîștigurile de la București și din petrol, iar după altă chiverniseală n-au mai alergat. Se apropiau de acum de patruzeci de ani. Copiii lor, născuți pe două continente, Îi crescuseră mai mult rudele. Viața Împreună o Începuseră În bunăstare. Averea aceea a Întregii familii o pierduse bătrînul primar din prea mare generozitate, prea multă siguranță de sine și zece hectare de naivitate. Fiul și nora lui o recîștigaseră, În America, și, tot din pricina Încurcăturilor bătrînului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după el, o holeră roșie. Gheorghe va muri Încă În putere, iar văduva lui va fi prădată de toate, afară de casă, de curte și de grădină. Odată cu comunismul, aveau să vină și bătrî nețea, stingerea viselor și atîrnarea de alții. Împreună ori fiecare cu norocul lui, bătuseră pămînturile a nouă țări și a trei continente. Vorbeau românește, ungurește, englezește, iar Gheorghe și rusește. Nu-i mîncaseră nici peștii Atlanticului, nici lupii Cercului Polar. Floare mai avea la socoteală față de bărbatu-său
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era În stare să exorcizeze de-a binelea banalitatea viețuirii. Arcul voltaic dintre noi nu l-a sesizat nimeni. Peste un an, cei din jur Încă nu se arătau În stare să-și Închipuie că am putea rămîne pentru totdeauna Împreună. — I-a venit mintea la cap, ție-ți mulțumesc, Măicuță Sfîntă! se Închina mama cu gîndul, firește, la mine... — Era și timpul, punctă liniștitor și bătrînul. Aveam treizeci și opt de ani În 1992, iar Nicole douăzeci și patru. Minionă, cu vocea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eșecul prea tare, eram trîntit pentru prima oară la un examen, dar o aveam alături pe Nicole, iar stră zile, grădinile și bistrourile Parisului ne stăteau la Îndemînă și aveam, vorba lui Romain Gary, toată viața Înainte. Tocmai o inauguram Împreună această viață și stăteam, În zorii numi tului Început, adică Într-o după-amiază, pe o bancă din păr culețul de la Sévres Babylone. Mă uitam la ea În felul meu neobișnuit, trans-ocular. Simțea că o privesc, dar nu Îndrăz nea să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
construiește o biografie, semn că personajul nu doar îl interesează și intrigă, dar probabil îi era destul de apropiat. Se uită prea des că Iuda a făcut parte din grupul apostolilor, care fuseseră aleși de Isus, și că aceștia au petrecut împreună trei ani de zile, fără întrerupere. E normal ca între cei doisprezece să se fi creat legături de prietenie, intimități sau măcar complicități care nu se uită prea ușor, orice s-ar fi întâmplat ulterior. Matei introduce câteva teme importante
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
parte a Cinei), acest aspect nu constituie o problemă în sine, ci o problemă teologică modernă. Isus trebuia să respecte făgăduința: „N-am pierdut nici una din oile încredințate de Tatăl”. Astfel încât, până la capăt, până la scena din Ghetsimani, apostolii se regăsesc împreună, chiar dacă nu și alături de Domnul lor. Apoi, așa cum am văzut, tradiția maculantă la adresa lui Iuda ar trebui revizuită „pe ici, pe colo”. De ce trădătorul Iuda n-ar fi fost îndrituit să participe la sfânta împărtășanie, de vreme ce toți ceilalți apostoli, care-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mare bucurie. șPrunculț a fost educat cu măreție regească (secundum magnificentiam regiam). Nu după multă vreme însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea împreună. și Iuda îl necăjea pe fiul regelui cu repetate sâcâieli și vorbe de ocară, făcându-l să plângă adesea. Regina, care suporta greu lucrul acesta, știind că Iuda nu este școpilulț ei, îl bătea și mai des. Dar nici așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe arhistrategul Mihail, conducătorul oștii îngerești și preotul liturghiei cerești, să coboare pe pământ. Abraham îl întâmpină ca pe un oaspete (se afla pe ogor împreună cu doisprezece slujitori), propunându-i fără șovăială să încalece pe doi cai și să meargă împreună acasă. Dar îngerul refuză să urce pe un animal cu patru picioare, astfel că Abraham, din sfântă „politețe”, acceptă să facă drumul pe jos. Trecând pe lângă un chiparos (versiunea scurtă vorbește despre o tamariscă), patriarhul aude cu uimire o voce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atins ținta principală: formarea unui grup de traducători pasionați și mobilizați, destinși, vioi, pe care se poate conta mai departe. Ce se va alege peste câțiva ani de acest grup, numai Domnul știe. Deocamdată, „important e că ne simțim bine împreună”, vorba unui amic filozof. Interviu realizat de Sebastian Maxim (apărut în Idei în dialog, 2004) Cuprinstc "Cuprins" Notă preliminară 5 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur 7 2. Iuda Iscariotul între damnare și mântuire. Portrete ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Abia dacă se auzea, când și când, sirena de ceață de la intrarea în port. În rest, liniște. Casa era departe de port. Poate de asta întârzia. Promisese că vine de Crăciun. Nu împodobise bradul era bradul pe care-l sădiseră împreună, când se născuse copilul. Și în fiecare an îl împodobeau împreună, de Crăciun. Acum erau amândoi plecați. Dimineața se uitase la brad. Crescuse înalt, frumos și drept. Ceața care se răsucea în jurul lui părea că-i taie ori o creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
intrarea în port. În rest, liniște. Casa era departe de port. Poate de asta întârzia. Promisese că vine de Crăciun. Nu împodobise bradul era bradul pe care-l sădiseră împreună, când se născuse copilul. Și în fiecare an îl împodobeau împreună, de Crăciun. Acum erau amândoi plecați. Dimineața se uitase la brad. Crescuse înalt, frumos și drept. Ceața care se răsucea în jurul lui părea că-i taie ori o creangă, ori tulpina de la jumătate, o dată sau de două ori părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai văzut cineva acolo ?" Mut de spaimă, frate-miu a dat din cap că nu. Tata a luat crucea, a sărutat-o, a băgat-o-n sân și ne-a spus : Dacă tot ați fost acolo, la noapte o să mergem împreună să punem crucea la loc. Nu se cuvine să iei crucea de pe mormânt". * Azi e soare. Stăm tot pe pod, așa, ca atunci. Ziua, în amiaza mare. Ne uităm amândoi la cruce. Frate-miu a scos-o de la gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
loc și să fie mute... ca pietrele. Omenii veneau, se uitau, uneori puneau mâna pe ele, le admirau sunt colorate, sau ascuțite, sau netede, sau... ce formă frumoasă au... Întrebau de preț și plecau. Atunci răsuflau ușurate! Erau toate aici, împreună! Chiar și pietrele acelea de 1 franc, pe care cădea apa (și era cam obositor pentru bietele de ele să le sune mereu apa-n cap!), erau fericite că nu se despărțiseră de suratele lor. Oamenii nu le înțeleg: mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
șeful sinagogii... Ce, nu-l știi ?"... Iair se numea, Iair... Numele Nu știu cum s-a întâmplat, își începu băiatul povestea. De când mă știu, mi-a fost frică să stau cu ceilalți. Chiar frații și surorile mele mă ocoleau sau, când eram împreună, îmi mai scăpau câte un pumn sau mă ciupeau așa, "în joacă", spuneau ei. De ce le-o fi părut bine când plângeam?! Poate fiindcă mama mă iubea mai mult eram cel mai mic. De fapt, nu-l cunoscusem pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mi s-a făcut frică. Acuș o să-mi spună să plec. Dar unde, Doamne?! Dar nu, nu era asta. S-a uitat lung la mine cine știe ce-o fi văzut. Mi-a spus să mă spăl și să mergem împreună la sinagogă. N-avea importanță dacă mai era ceva de făcut prin casă. "De când nu te-ai mai rugat?" mă întrebă el. N-am răspuns. Parcă de când se uscase mâna, nici nu mai vorbeam cum trebuie. Limba se împleticea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]