4,343 matches
-
asta, În timp ce pe zidul stîng ― numit În derîdere zidul plîngerii, după un vodevil În care eroul moare foarte greu, dar moare ― o mînă harnică scrie: „poezia se află În milă, n-o căutați altundeva!” Vestesc a vieții suavă Înălțare. „ Le temp se leve, il faut tenter de mourir”, ar spune poetul, dar cum mai poți descifra arsura scrisă pe fruntea sa, cînd semnul care-mi Întoarce purificarea ca pe un arc de ceas Îmi poruncește să mă mai nasc
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
băgăm pe jegosul ăla? Pe amărâtul ăla?“ Am avut ambiție și stai că-mi fac eu bani! Și-am muncit timp de doi ani de zile, furat, în șantier de sărbători spălatul parbrizelor... de la un furat de Paști. Exact de Înălțare. Am furat un butoi de 220 cu d-aia de spălat, soluție d-asta, vopsea d-asta. Îl dai ca varul pe pereți... așa... Am uitat cum se numește. Și furam tot ce trebuia. Ăștia mă forța mai mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că biserica era deja gata la 25 februarie 1577 și cele înscrise pe clopotul ce ne întâmpină la intrarea pe poarta Galatei din Deal: „Acest chimval l-a făcut Io Petru Voievod și l-a dat mănăstirii unde este hramul Înălțării, în anul 7087 (1579), luna lui martie 25” dovedește că acesta a fost dăruit abia după doi ani de la zidirea Galatei din Vale și că aceasta nu era încă primejduită de risipire... Am în mână actul de danie al lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o scurtă plimbare pe malul pârâiașului de lângă chilie. Încărcat de vraja celor văzute, m-am întors în chilioară și, așezat pe marginea patului, am început să citesc în cartea de care mi-a amintit bătrânul... „Biserica lui Hristos aduce o înălțare a firii omenești în una din treptele ierarhiei cerești. Ne unește cu cerul. Ne-a chemat la o slujire cerească împreună cu îngerii. Cântăm...” În clipa când am citit ultimul cuvânt, un cântec bisericesc, abia murmurat, a început să unduie dinspre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-a înălțat, are agățați de nacelă săculeți albaștri de lest. - Orașul nostru, mândru de tradiția sa francofonă, se bucură să vă salute, începe rectorul. Și cum se putea mai bine decât prin înălțarea simbolică a unui balon, în cinstea țării care i-a dat pe părinții montgolfierului? Și are o valoare simbolică faptul că această ascensiune se produce chiar foarte aproape de locul care poartă numele lui Berthelot, cel care a reorganizat aeronautica românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Hai, încă un pas! Până la tâmpla lui Dumnezeu, copii mici înalță zmei; tu, când erai de o șchioapă, modelai îngeri din pănușă de popușoi, apoi îi lăsai slobozi în cer. Pășește! În cealaltă palmă fântână adâncă. Prăbușirea e pe măsura înălțărilor. Focul de sub icoană, scară spre cer. Așa simțea, așa îi venea să strige. Agonia stafidea trupul, dorul decupa chenare de fotografii, sufletul ca niște ferestre sparte se deschidea spre cer: Îmi ajunge, Stăpâne! Lasă-mă să trec dincolo! Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inima lui Toma, sufletul lui Ioan, înțelepciunea lui Iacob, gândirea lui Pavel, răbdarea lui Simon, tristețea lui Andrei, smerenia lui Matias, dăruirea lui Filip, tăcerea lui Bartolomeu și disprețul de sine al lui Iuda (treizeci de arginți, preț pentru orice înălțare): În icoană, Dumnezeule, împarți rețete de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ocnă lichidă ghemotocul de carne, plutește precum trupul înecatului adus la țărm, fără mine. Inima nu se domolește nici în zbor, nici în cuib, nici în fălcile lupilor. Cerule, deschide-te! Zborul este mai mult decât pasăre, decât gând, decât înălțare; zborul miroase a stea. Inima în ieslea animalelor de povară visează aripi... visează și numără din doi în doi, din trei în trei, din inimă în inimă, până când viața în sine devine un răstimp de prisos, un vid presărat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era plăcută Cerului ca o mironosiță. Sfințenia nu este o virtute. Te înalță Dumnezeu, te coboară, te înalță din nou, încă o dată, faci cale întoarsă, până când smerenia îți modelează aripi, până când înțelegi că zborul este mai mult decât o simplă înălțare pe verticală. Cuprinde cu brațele, cu sufletul, cu ochii tot ce te bucură și ce nu te bucură în egală măsură și, sigur, la un moment dat, o să îmbrățișezi și înaltul! Mângâie mărăcinele, ca și cum ai mângâia floarea, bucură-ți dușmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fir de mătase, vroia să lege în câteva noduri cerul de pământ, între două puncte își trecea firul prin clavicula lumii. La mijlocul întunericului, el a prins-o de mână, ea s-a oprit. Întâmpinare. Apoi, naștere, botez, răstignire, adormire, înviere, înălțare într-un singur sărut. Doi ani s-au văzut, s-au visat, s-au ascultat în taină, se știau pe de rost. Se știau dinainte de a se naște și, chiar dacă nu s-ar fi născut, tot s-ar fi iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
când te lasă: Dumnezeu, mai ales noaptea, nu vede bine. Dumnezeu cel treaz într-o singură icoană: ochi albaștri, codițe blonde, degete de lumină, în rest, o înșiruire de răspântii, o dilatare a vieții, numită, simplu, destin și o posibilă înălțare din mijlocul șotronului. Sibiul era orașul ce strângea în jurul inimii. 29. Sus, în calea Poplăcii, de-a stânga parcului Subarin, Petru a înălțat o biserică de sare. El nu dormea, nu mărșăluia, nu trăgea cu pușca, nu rupea carnea țintei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște vite, la vânzare, pe cei rămași i-a mixat cu textilistele venite din Vâlcea, Vaslui, Caracal, Botoșani. Țărăncile luate cu arcanul de la coada sapei au pus, cum s-au priceput mai bine, curul la "armonizarea națiunii" și, implicit, la "înălțarea socialismului pe cele mai glorioase culmi ale progresului". Bâlbâitul nu a fost prost deloc, a avut de la cine învăța, peste Prut, Stalin terminase transhumanța, iar colhozurile dădeau roadă cât să umple pe îndestulate pântecele întregii Rusiei. În Harghita, Covasna, Târgul-Mureș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uscat și nu la apă, așa cum Dumnezeu a plămădit lutul cu gândul la înger, și nu la om. Dumnezeu și Noe s-au apucat de lucru așa, pur si simplu, dintr-un sentiment de solidaritate masculină raportată la decadență și înălțare, dar mai ales la paranoia de a mântui specia cu o singură daltă. Sub ruinele mânăstirii, Petru încă mai visa la o posibilă purificare a materiei. Dumnezeu și Noe inventau rețete de amăgit întunericul; Petru, ascuns după un mănunchi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ți se face de viață și-n cerul gurii! Copile, privește: din fotografie în stradă, un singur pas. Imagini în mișcare: mers, dans, zbor, alunecare, rostogolire, cădere. Imagini în cuvânt: vorbit, șoptit, cântat, alintat, urlat. Imagini aproximative: îngropare, înviere, întâmpinare, înălțare. Imagini suprapuse: sex. Tehnica fraților Lumiere scria despre viață pe un perete în cabinetul terapeutului. Ritmul dădea tonusul, ritmul schimba senul, ritmul impunea cadența, stângul pe tobă, dreptul în icoană, aleluia... Sunetul sintetiza mișcarea, sincron în sticla cu lapte, amin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi din săptămâna luminată avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atâtea virginități pierdute, cale de-ntors nici măcar în uterul nopții nu vei găsi. Aici îți este Iordanul, Petre, botezul, primul semn că se moare și-n cer. Biserica era goală. Lumânarea, aprinsă a veșnică pomenire sub Ușile Împărătești. Focul, precum o înălțare din cenușă, indica sensul. Catapeteasma, jertfelnic pe muntele Tabor. Arderea de tot înmiresma cerul. Sfinții picurau din tempera nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fără un sfert, cuviosul Petru a intrat în biserică. Iartă-mă, părinte, că am tras cu ochiul pe gaura cheii. A intrat în biserică, a aprins candelele, a pregătit rânduiala Utreniei, s-a rugat în fața Fecioarei. Eu știu că până la înălțare nu se cade să îngenunchem, dar mi-am zis în sinea mea: "Poate este bolnav săracul." Așa face în fiecare dimineață, numai că noaptea asta s-a trezit la două, iar în celelalte nopți se trezea la 4. Părintele Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa se cădea să plece, nu așa se cădea să vină. Democratic, în viață este ca măcar moartea să o poată alege. Altfel și-ar fi dorit îmbrățișarea cea de pe urmă: până la desfacere, până la întregirea în firul de iarbă, până la înălțarea pufului de păpădie. Câte porți i s-au deschis, ferestre până și-n frunza de salcie, în icoană ferestre, în firul de nisip! Și piatra, și apa i-au așternut pat sub cer nicio moarte mai intimă, nicio visare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în secolul XX: înălțarea fascismului și bolșevismului cu cruzimile lor - strivirea personalității umane și înzăgăzuirea ei în tiparele ideologice ale asupritorilor, cât și prăbușirea totalitarismului și revenirea la „drepturile omului”. Luat de curentul care nu iartă pe nimeni, am fost în mijlocul „viiturii” și fără
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
Mănăstirea Cetățuia, o citadelă a spiritului și războiului. Atât orașul cât și mănăstirea au cunoscut vitregiile abătute asupra Moldovei, dar au învins și au rămas cu temeliile puternice, adânc înfipte în pământul strămoșesc. Cetățuia a reținut atenția tuturor vizitatorilor de la înălțarea ei și până astăzi. Biserica elegantă și simplă, o găsim așezată în mijlocul ansamblului mănăstiresc. Apoi, vedem casa domnească cu un sistem de pivnițe boltite și cu cerdac la care se ajunge printr-o scară exterioară. Urmează cuhnea domnească, astăzi este
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
din Moldova în vremea lui Ștefan cel Mare. Stilul bizantin a fost combinat în Moldova cu cel romanic la început, apoi gotic. Acestea au dat stilului moldovenesc trăsături speciale: contraforții care sprijină zidurile, nervurile de piatră ale bolților, tendința de înălțare a bisericilor, elementele decorative ale sculpturilor în piatră (soclurile, elementele la uși și ferestre), pietrele de mormânt și chivotele sau baldachinele, forma acoperișurilor turlelor și clopotnițelor. La bisericile din Moldova s-a constatat și o influență armenească, cum ar fi
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
trădarea lui Iuda, răstignirea, coborârea de pe cruce, punerea în mormânt; domnul slavei. Chipul lui Iisus îl găsim pe icoanele numite prăznicare: nașterea, botezul, întâmpinarea la templu, schimbarea la față, învierea lui Lazăr, intrarea în Ierusalim, răstignirea, învierea, încredințarea lui Toma, înălțarea, pogorârea Duhului Sfânt. În cele mai multe icoane îl vedem pe Iisus săvârșind multe minuni. Fondul auriu înseamnă atemporalitatea (de exemplu: nașterea, schimbarea la față). Când veșmintele acoperă tot trupul (excepție făcând icoana botezului și răstignirea), înseamnă că icoana sugerează desprinderea de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sculptate cu ornamente florale. Deasupra ușilor împărătești este icoana Cina cea de Taină. Are 55 x 72 cm. Este pictată în culorile roșu, verde și marou. În partea sudică urmează icoanele: Intrarea în Ierusalim și Învierea Domnului; Duminica Tomei și Înălțarea Domnului; Pogorârea Sfântului Duh și Adormirea Maicii Domnului. Predomină culorile marou, roșu, albastru și verde. Icoanele au 44 x 65 cm. Sunt în medalion cu ramă aurie ornamentată. În partea nordică: Învierea lui Lazăr și Schimbarea la față; Botezul Domnului
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Plutarh, Kilon și Sibila. Toți sunt oameni în vârstă, cu chipuri serioase, expresive, înalți, purtând pergamente cu texte mesianice. Pe latura de vest a pridvorului sus, sub cele două calote, sunt două scene mai mari: Preamărirea Maicii Domnului, în dreapta, și Înălțarea Sfintei Cruci, în stânga, dar pictura lor este destul de ștearsă și în unele locuri mult deteriorată. Ambele scene coboară până la consola nervurii principale care separă cele două calote sferice ale bolții. În continuare, urmează un registru cu două scene mai mari
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Înaltpreasfințitului Bartolomeu Anania, în lucrarea Memorii, dă mărturie despre dragostea cu care starețul Mitrofan Băltuță îi primea pe scriitorii și poeții veniți la Iași pentru a petrece o seară în cadrul liniștii și reculegerii mănăstirii. Aici toți aveau garantate momente de înălțare spirituală și de creație literară. Iată în câteva cuvinte portretul unui stareț al mănăstirii, care ne face cinste și ne dă curaj să fim monahi ai acestei distinse chinovii. Unul dintre ucenicii lui este părintele arhimandrit Nicodim, starețul de la Hadâmbu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]