4,165 matches
-
oi greși, mă-i ierta, dar tare mă tem că urcau dealul Țicăului cu gânduri curate și dor de viață... Da’ cine n-are dor de viață, dragă ieșene? Da. Dar ei o trăiau altfel... Nu mi-ai răspuns totuși încotro puteau să se îndrepte. Apoi urcau cred spre Hanul lui Topor, care a dăinuit - colea pe Sărărie - până prin 1982. L-au dărâmat edilii târgului - pentru că asta știm să facem noi cel mai bine - spunând că îi zăhăia când au pornit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
călăreț, dar pe o biată mârțoagă, care-i gata-gata să-și dea duhul... Pe nebăgate de seamă apare și ieșeanul, făcându-mi semne de departe. Când ajunge aproape, îmi compun o figură oficială, care nu îngăduie împotrivire: Bună dimineața, cetățene! Încotro ai pornit așa de dimineață și ce duci sub coviltirul căruței? Niște stofe... Și unde le duci? Apoi la mănăstire... Acușica vine iarna și măicuțele au nevoie de îmbrăcăminte groasă... Uite, domnule, ce înseamnă negustorul! Știe când și unde să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am să-ți spun doar încă o vorbă și gata... Spune-o și te iert. Am ajuns acasă, dragule. Uite, domnule, cum te fură vorba! Spunând acestea, ieșeanul s-a oprit și cu un zâmbet obosit mă întreabă: Și mâine încotro, vere? Ce ai zice de un popas pe Dealul Cetățuii? Cum bag eu seamă, mergem din hop în hop, până închidem cercul. Îți mai aduci aminte de „școlerul” lui Mariu Chicoș Rostogan? Se poate să nu-mi amintesc de definiția
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la povestit... Dragă ieșene, mănăstirea Hlincea este una dintre cele care au trecut cel mai greu prin vâltoarea timpurilor... Ce ai aflat până aici nu-i totul. Mai ai oleacă de răbdare și ajungem și la viile Hlincei. N-am încotro, fiindcă „așa cum le spui mata bobocule” nu se există altul... Mulțam pentru încurajare. Și ca să nu crezi că îți pierzi cumva vremea degeaba, află că mănăstirea Hlincea a avut stăpâni cu nemiluita. În 1574, la terminara zidirii, a fost închinată
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ultimul praf de cărbune? Mai am doar atât cât să pot păstra presiunea până ajung acasă. Dar e mai bine să ne luăm rămas bun până încă mai am un fir de glas. Așa că, pe mâine dimineață, vere! N-am încotro și mă supun dorinței tale. Pe mâine! Dacă ai să-mi spui și unde ne vom vedea, atunci totu-i la locul lui. Ce-ai zice ca mâine dimineață să ne vedem la picioarele Luceafărului? De n-aș fi ieșean
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu rămân dator privind cunoștințele despre cele ce vom întâlni în cale. Mă pregăteam tocmai să trec strada când ieșeanul îmi arată clădirea Universității și mă îmbie: Poți să susții o disertație despre acest edificiu? Am să încerc. N-am încotro. Curaj, vere. Curaj - m-a îmboldit ieșeanul zâmbindu-mi larg. Cum văd eu, ești cam grăbit. Păi n-am pornit noi către podgoria Copoului? Ajungem și acolo, nu duce grija asta. N-ar fi păcat să trecem ca gâsca prin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Rufeni, dăruit de Constantin Duca voievod mănăstirii Copou? Cum să nu? Da’ ca să ajungi acolo, trebuie să pornești din Târgul Cucului. Iaca și locul de întâlnire, dragă ieșene. Strașnic mai știi s-o aduci din condei, vere. Dar n-am încotro. Așa că mâine mă găsești în Târgul Cucului. Atunci îți urez poftă bună și pe mâine! Să ai la poftă și poftă bună. Ne vedem mâine dimineață. * În acea noapte am adormit destul de repede, iar visele nu s-au lăsat așteptate
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ca să-mi văd de treabă singur”. Coana Tinca, arătându-i calea Buciumului, i-a răspuns cu parapon: “Măi băiete. Vezi tu drumul ista? Cât îi de lung și cât îi de lat, tot îi al tău!” Costache a înțeles cam încotro bate vorba ei și a plecat în lungul drumului spre Bucium. Nu a trebuit să mergă prea mulă cale, fiindcă aproape de Plopii fără soț a găsit o casă încăpătoare numai bună pentru planurile lui. În scurtă vreme a deschis o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
numele tåu în gând și luminå se fåcu Deodatå peste nemișcatele Styxului unde din mine tristul Charon îmi zâmbi sub pålåria sa de gondolier și porniråm spre țårmul inimii tale Så nu uiți gândul så-l råsari înainte-mi Så știu încotro
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1604]
-
Mitruță. Așa se zice, băiete. De ce se spune așa, nu ți oi putea tălmăci. Nu știu nici de ce se spune că te învârți bezmetic ca o curcă chioară sau că arăți ca o curcă plouată. Așa sunt ele. Nu știi încotro se uită, nu știi dacă li-i foame sau li-i sete, nu știi dacă sunt treze ori dorm. Parcă ar călca mereu în urzici...Lasă că și tu, Mitruță, când nu pricepi sau nu vrei să pricepi ceva, te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Să trăiești, mânzule! Apoi tu nu știi că sculatul de tânăr și însuratul de dimineață îs două lucruri bune? Eu știam că însuratul de tânăr și sculatul de dimineață îs două lucruri folositoare, moș Pâcule. Dar nu mi-ai spus încotro te poartă vânticelul ista de primăvară. Iaca am luat-o către Dumitru, să ne tălmăcim cam pe când am putea porni din nou la drum, că mi s-o urât de când stau pe cuptor și ascult doar melița babei mele. Că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a compătimire. Stia că Mitruță s-a însurat cam necopt, alegând și o fată nurlie...După această pauză bine venită pentru Mitruță, Pâcu a continuat: Flăcăul moșului, tu m-ai întrebat unde mă grăbesc, dar tu nu mi-ai spus încotro ai pornit-o așa cu zi-ntâi. Eu...eu mă duc la Petra Aionicăi, să... Să ce? Să...Ei nu pot să-ți spun, moș Pâcule. Intâi să văd ce spune el... Măi Mitruță! Tu îmi ascunzi ceva. Nu mergi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rușine de moș Dumitru. Poate îi spui matale. Eu zic că îi mai bine să-i spui chiar tu. Una-i să auzi cu urechile tale ce zice Dumitru și alta-i să-ți spun eu. Cum văd, nu am încotro, așa că am să merg cu matale. Bine, Mitruță. Hai să pornim, că ne apucă amiaza și noi nu am făcut nici-un pas. Au pornit. Mitruță mergea privind în pământ, în timp ce Pâcu îl fura cu coada ochiului, încercând să priceapă cât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
degeaba, Pâcule? Tu nu vezi că am nimerit la tine ca țiganul vinerea la stână? Măi Pâcule, rău de gură te-am știut, rău de clanță ai rămas. Numai că nu ți-ai găsit omul. Crezi că nu am priceput încotro bați? Dacă nu pricepeam înseamnă că degeaba am făcut o viață umbră pământului. Vorbele nu țin de cald, Dumitre. Sau, mai pe șleau spus, vorbele nu țin loc de udătură. Mai bine fă pași încoace, Pâcule, că altfel leșin și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
asta prin glod până la butucul roții, sau iarna, pe omăt până la brâu? Si unde mai pui că o făceam doar la lumina felinarelor. Altă cale nu era, Pâcule. Cine își dăduse cuvântul față de Aizic? Noi, cine alții? Așa că nu aveam încotro, pentru că promisiunea dată îi datorie curată. Si nu ne-am făcut niciodată de rușine, Dumitre. Atâta mai trebuia, Pâcule, și nu te spălai cu toată apa Dragulei. In cele din urmă, au ieșit în șleau. Unduind în lungul drumului, carele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă îmi era milă să le culc la pământ cu coasa, dar nu aveam încotro. Am tras răzbit până o dat căldura amiezii. Atunci, după ce m-am răcorit cu apă de izvor de sub un dâmb, m-am tras la umbra unui tufar. Am mâncat pe așezate și m-am întins, să mă hodinesc până s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa, până la urmă florile tot mor și tot la gunoi ajung” - mi-a spus zâna, privindu-mă cu ochi cam aspri. Acum mă-ți crede, nu mă-ți crede, dar zâna m-o luat de mână. Eu n-am avut încotro și o trebuit să o urmez. In scurtă vreme, mă aflam în fața unui palat care strălucea ca soarele. Zâna mi-o făcut semn să intru. Un conduraș mi-o deschis ușa... Dincolo de ușă se afla o sală cât o lume
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu are voie oricine să intre în spital așa, la miezul nopții.” „Unde-i doctorul de gardă? Scoate-l de unde știi. Aici îi ca la casa de nebuni și el doarme? Frumos! N-am ce spune.” Paznicul n-o avut încotro și l-o trezit pe doctorul de gardă. Acesta, somnoros, l-o întrebat: „Ce spui? Ce strigoi, omule?” Au ieșit în curte și nu mică le-a fost mirarea când l-au văzut pe omul turmentat vorbind cu strigoiul prin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Măi Pâcule! Chiar era un strigoi adevărat sau îi o închipuire de-a ta? a întrebat moș Dumitru. Dacă nu mă crezi, poți să te duci la culcare, Dumitre. Te-aș crede și nu te-aș crede dar n-am încotro. Trebuie să ascult povestea până la capăt, să văd ce nebunii îți mai trec prin cap. Dacă și Dumitru îi curios să afle ce s-o întâmplat cu strigoiul, atunci pot să povestesc mai departe. Mai încape vorbă, moș Pâcule? l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vedea sau simți nimic altceva. Cum te-a făcut să te simți SÎntem altfel decît cred ei Unde-s Întăririle alea de rahat? SÎntem poliția ce naiba! Poliția. Ne pun o pungă de plastic pe cap. Acum nu mai putem vedea Încotro mergem. Ne amintim cum a Început totul: că atunci, la Început, după ce Carole a plecat cu copilul, noi obișnuiam să stăm la o masă de două persoane și că apoi am Început să-i purtăm țoalele și că iera ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Mersey... și copilul... of Doamne... Doamne... Doamne... vrem să trăim... nu ne dorim decît puțină lege și ordine... e slujba.... vrem să ne revanșăm... noi nu sîntem ca nemernicii pe care-i bagă la Închisoare... vrem săndreptăm lucrurile... ... nu știm Încotro mergem. Nu știm deloc. Aici e Edinburgh. E iarnă, dar e foarte cald și umed sub punga asta din plastic și nu putem respira ca lumea aici n măsa. Ne-am pierdut geanta. Și vocile lor. — Ie nevoie dio pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ținea de creșterea copiilor. Nu le făceam față, eram pe dinafară, s-ar fi prins, cărțile erau un bun pretext pentru eschivă. Cu vremea m-am împrietenit cu ele, au înțeles că tot cititul ăla era treaba mea, „n-are încotro, săraca“, eram profesoară la Universitate (mult mai târziu au aflat că sunt și scriitoare). Ca să scriu, o vreme m-am dus prin cafenelele de lângă casă (alea care erau deschise dimineața), încercând să mă concentrez pentru doctorat (măcar atât, de altceva
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
cât mă bucură revederea ta. De câtă vreme nu ne-am mai văzut? Apoi, nedumerit: păi stai frate, unde să te retragi? Atunci Ioan se așeză pe-o piatră mare, își prinse capul între mâini. Adevărat, nimeni nu-i spusese încotro trebuia să meargă, era doar obligat să se retragă, fără a-i împiedica pe inamici să înainteze. Trebuia să-și găsească urgent comandantul. Brusc, se întoarse spre fratele Anton: - Hai, ce faci, rămâi aici sub ocupație, sau mergi cu noi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o bucată bună de drum, orbește, urmându-i pe cei dinainte. Picioarele pășeau mașinal, oamenii abătuți, istoviți de neliniște și nesomn erau confuzi. Neașteptat, coloana se opri. Câțiva ostași se așezară pe marginea drumului, adormind pe loc. Trebuia să afle încotro mergeau și cine-i conducea. Oprirea neașteptată-l intrigă. Încercând s- ajungă spre capul coloanei, printre soldații români, unii șezând, alții rămași pe șosea, la lumina unui chibrit scăpărat de cineva, zări strălucind galonul auriu al mânecii uniformei unui ofițer
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
privea stupefiat. În fața primăriei, un om înarmat cu o pușcă Z.B. din dotarea armatei române, o făcea pe-a santinela. Firesc, trecerea lui nu rămase neobservată. Urmarea: cineva din primărie trimise la el trei indivizi civili, înarmați cu pistoale. - Încotro, domnule sublocotenent? Din ce regiment faceți parte? Interlocutorul îl privea lung. De unde te tragi, unde te-ai născut? Evident, voia să afle dacă era basarabean, postura delicată, având în vedere retragerea românilor, sau nu. - Vin dinspre Nistru, sunt învățător
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]