5,478 matches
-
de gunoi și-și petrece toată ziua în fabrica de mezeluri, singur și nestingherit... Ei bine, dacă vrei să știi ce-a făcut duminică, poți să citești totul în declarația pe care a dat-o. E mai mult decât poate îndura stomacul meu. Inspectorul se întoarse în mare grabă în spălător. De luni încoace se hrănise numai cu plăcinte cu carne de porc. Statistic vorbind, șansele să se fi înfruptat și el din doamna Wilt erau extrem de ridicate. La ora opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
hermetic), într-un punct comun. „- Vai, îngrozitor! În ultimele ore, nu minute, n-a încetat o clipă să țipe. A strigat trei zile și trei nopți în șir. A fost ceva de nesuportat. Nu pot să înțeleg cum de-am îndurat toate acestea; se auzea și prin trei rânduri de uși închise. Vai, câte am îndurat.“ Sunt, așa cum bine știi, cuvintele Praskoviei Feodorovna, văduva lui Ivan Ilici, la câtva (scurt) timp după moartea acestuia. E preambulul unei ample demonstrații (atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
o clipă să țipe. A strigat trei zile și trei nopți în șir. A fost ceva de nesuportat. Nu pot să înțeleg cum de-am îndurat toate acestea; se auzea și prin trei rânduri de uși închise. Vai, câte am îndurat.“ Sunt, așa cum bine știi, cuvintele Praskoviei Feodorovna, văduva lui Ivan Ilici, la câtva (scurt) timp după moartea acestuia. E preambulul unei ample demonstrații (atât de amplă pe cât o permite dimensiunea redusă a operei lui Tolstoi: aici e și paradoxul - pe cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
că sânt deconspirat și că toți vor începe să-și bată joc de mine, de suferința mea ridicolă. Am vrut să plec de-acolo, dar mi-am dat seama că asta m-ar fi trădat și mai tare. Așa că am îndurat totul până la capăt. Printre băieți era și Colorado, care se distra de minune. După ce se terminară întrebările fu consultat oracolul, care dădu un răspuns, pentru mine, uimitor: "Te iubește, dar o ascunde." În acel moment, râzând în hohote, Lili mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rău la tot ce ținea de viață, de "bucuria de a trăi", îmi era silă de oamenii care păreau mulțumiți de viața lor măruntă. Cum mă simțeam universal, gata să devin eu însumi cosmosul ,cum începeam să nu mai pot îndura fizic acest mod de viață; încet încet, nu mă mai simțeam un geniu, ci un eșuat jalnic. Schimbarea asta se producea sub presiunea singurătății. Altădată eram chiar bucuros să fiu lăsat în pace, să stau închis în casă cu săptămânile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici o atenție încercărilor Profesorului de a-i vorbi despre game și melodii, dar în același timp degetele sale conturau în aerul verii un pean închinat lui Apollo, în care saxofonistul recunoscu o compoziție a lui Onesicrates. Abia pe seară se îndură să plece, dar de atunci încolo Profesorul avea să vină în fiecare zi să asculte fantasticele creații ale organistului. Noaptea, cât nu era agresat de frumoasa și senzuala Iolanda, tânărul citea și recitea manualele sale de istorie a muzicii, marcând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să redea timpul printr-o pulsație peste care este suprapusă pulsația gândului, care constă din alegerea culorii și luminii. Această îmbinare a gândului cu timpul impresionează prin faptul că vezi „iarna”, iar unii mai sensibili din fire, care cândva au îndurat gerul din toiul iernii, simt pe pielea proprie reacția la ceea ce a redat autorul uimitor de reușit, ba chiar, mai mult, aud și scârțâitul zăpezii de sub picioarele călătorului, care nu se mai vede. În limbajul de specialitate, dar și în
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
unor mărgăritare de preț. Tot așa încinse de vipie erau și femeile de la seceriș din cadrul alianței clasei muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul la spate, în așa fel încât torpoarea de iulie să fie mai ușor de îndurat. Femeile țărănci erau tinere: din câmpia Bărăganului ele trebăluiau pe lângă baloții de paie care aminteau de cuburile lui Matisse. De fapt, acea vagă trimitere spre abstracționismul modern "cadra" cum se spunea atunci cu noile cuceriri științifice întrupate de combinele care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Nu, i-am răspuns. Nici un cuvânt. — Nu mai scrii? s-a interesat ea. — Nu s-au mai întâmplat lucruri despre care să fi dorit să scriu, i-am spus. — Cum, după tot ce-ai văzut, după toate câte le-ai îndurat, iubitule? se miră ea. — Exact tot ce-am văzut și toate câte le-am îndurat mă pun aproape în imposibilitatea de-a mai scrie. Mi-am pierdut îndemânarea de-a fi inteligibil. Rostesc vorbe fără șir în lumea civilizată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
au mai întâmplat lucruri despre care să fi dorit să scriu, i-am spus. — Cum, după tot ce-ai văzut, după toate câte le-ai îndurat, iubitule? se miră ea. — Exact tot ce-am văzut și toate câte le-am îndurat mă pun aproape în imposibilitatea de-a mai scrie. Mi-am pierdut îndemânarea de-a fi inteligibil. Rostesc vorbe fără șir în lumea civilizată și ea îmi răspunde la fel. — A mai fost o poezie, ultima ta poezie probabil..., ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am simțit brusc că mă scap pe mine. Am țopăit înainte cu gândul că o să-mi treacă. M-am înșelat. Nu v-ați dorit vreodată mai mult să se termine un dans. Nici nu mi-am închipuit cât pot să îndur. După dans, au urmat minute întregi de aplauze și tovarășul învățător ne-a pus să repetăm mișcările de final. La ieșire, am fost obligați să rămânem - să ne admire lumea - în fața scenei. La poeziile patriotice am rezistat cu succes, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și un dar, sfinția sa mitropolitul sfârșește cu ton de sfadă. Uite ce spune: „Iară cine s-ar bucura să nu fie în samă această diată a noastră... și ar strica-o, pre acela să-l strice Dumnezău, cum s-ar îndura, și să nu-l erte Dumnezău”. Frumoase cu adevărat, fiule! Dar eu aș mai spune că sfinția sa este un mielușel pe lângă alți mitropoliți, care au făcut - la cerere sau de la sine putere - blesteme adânci, de nu ai fi ieșit de sub
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ajuns doar Imperiul Roman, americanii au copiat Capitoliul de la Roma și l-au dus peste Oceanul Atlantic pentru a găzdui Congresul. Stalin a impus copii după forma sa arhitectonică predilectă la Varșovia, la București și la Sofia. Exploatând foamea și frigul îndurate de propriul popor, Nicolae Ceaușescu a ridicat un palat faraonic, să se vadă din cosmos. Fără să potențeze nimic din ce era semnificativ în vechea arhitectură a românilor, ceea ce ar fi salvat-o de la ridicol, “opera” lui Ceaușescu este o
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
prindă. Prin mai 1949, ne-au văzut niște cetățeni care umblau după bureți. Trei divizii de armată au încercuit mamelonul Clocotici, pe după care curg Oltul și Topologul. Au înconjurat mamelonul cu cordoane de soldați. Apostol scăpase, dar nu s-a îndurat de Ștefan Ghelmegi, prietenul lui. L-au arestat soldații când îl târa pe Ghelmegi. Snopul de mitralieră îl prinsese pe inspector în bazin. Mai murise un băiat. Era îmbrăcat cu hainele mele. Aveam un dolman, o haină căptușită cu blană
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
5 ha. de teren în posesie și cazare mai bună în case rămase de la nemții refugiați în Germania. În primăvara anului 1951, familia Popescu împreună cu alte familii de refugiați a fost deportată în Bărăgan în zona Stăncuța Nouă, unde a îndurat suferințe binecunoscute. Trei dintre copii, fiind plecați de la domiciliul familiei (școli, servicii) au scăpat de la deportare. Această deportare a durat timp de cinci ani, până în vara anului 1956, după care familia s-a mutat în comuna Zădăreni, județul Arad. Ulterior
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Teodora Dănilă (născută Popescu) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1681]
-
ea o ducea mai departe pe același picior, dar cu contribuția altora, începuse să mă vadă cu ochi răi, eram prea frumoasă și-i făceam concurență - așa cel puțin credea ea. Nu-mi dădea bani pentru rochii, tatei nu mă-nduram să-i cer, și sufeream grozav. Atunci am luat o hotărâre eroică... prin banalitatea ei. O, să nu-ți închipui că sunt o fille Elisa ca a lui Goncourt, de o speță mai subțire. Sunt o burgheză luxoasă, care visează
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
simplificat, sărăcit, redus chiar la condiția de robot. Nu? „Nu mă lăsa singură!“ - sunt ultimele vorbe ale unei femei în vârstă care nu s-a plâns niciodată în viața ei de greul și strâmtoarea pe care le-a avut de îndurat. De unde frica asta, la cineva care a înfruntat vitregia? De ce moartea, când e gata să-și facă apariția, produce panică, un fel de tresărire de spaimă care nu seamănă cu spaimele din timpul vieții? Și cu ce îl poate ajuta
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mult, ca să nu-mi pierd cumpătul și să nu știu ce spun. Că eu, bietul de mine, nu pot să vorbesc în numele rugăciunii. Eu mă supun, și o las să vorbească ea în mine. Așa că nu mă tulbura mai mult decât pot îndura... — Părinte Iubit, de îndurat, nu știe nimeni cât putem să îndurăm. Nu-mi cere mie îndurare, doar ca să te ferești din calea mea. Că nu de mine te ferești; te ferești de ceea ce singur poți să gândești, și nu îndrăznești
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pierd cumpătul și să nu știu ce spun. Că eu, bietul de mine, nu pot să vorbesc în numele rugăciunii. Eu mă supun, și o las să vorbească ea în mine. Așa că nu mă tulbura mai mult decât pot îndura... — Părinte Iubit, de îndurat, nu știe nimeni cât putem să îndurăm. Nu-mi cere mie îndurare, doar ca să te ferești din calea mea. Că nu de mine te ferești; te ferești de ceea ce singur poți să gândești, și nu îndrăznești, din pricina lenei, a dulceții
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
eu, bietul de mine, nu pot să vorbesc în numele rugăciunii. Eu mă supun, și o las să vorbească ea în mine. Așa că nu mă tulbura mai mult decât pot îndura... — Părinte Iubit, de îndurat, nu știe nimeni cât putem să îndurăm. Nu-mi cere mie îndurare, doar ca să te ferești din calea mea. Că nu de mine te ferești; te ferești de ceea ce singur poți să gândești, și nu îndrăznești, din pricina lenei, a dulceții ușoare în care lenea minții te adoarme
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mobilizarea... Tăticu a plecat pe front, p-ormă a murit mămica, coșcogea femeia zăcea și aiura, îi crăpase buzele, săraca, de ce fierbințeli avea... Și ea, ce să știe ea, copil de unșpe ani ? Ea se juca pe maidan, nu se îndura să vie acasă... La urmă, a văzut pe dracu, că avea grijă de frați, că sta la coadă la pâine, ce pâine neagră, necoaptă, cu tărâțe era, și cin’ să stea la cozi ? Vica - ea era a mai mare. Ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Că-ntreagă la minte nici acu nu era, altfel la ce-ar fi ținut toate cutiile și toate sticlele alea ?... Cât era ea de cărpănoasă, da la ce să-i folosească toate sticlele și toate jagardelile alea, de nu se-ndura să le arunce ? — Florile mi-au plăcut mie, Vica, spunea madam Ioaniu. Mi-a plăcut să am casa plină de flori... Florile mi-au plăcut, dar și mai mult decât ele, parfumurile... Și-odată o vedeai că se ridică din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pân sertare, sticle și sticloanțe, unele cât degetu de la mână, altele cât o garafă de apă, sticle cu capace de aur, cu fir de argint, cu etichete sclipicioase. Și ce dopuri avea ! Și ce sticlă brumată, albastră, verzuie, nu se-ndura baba nici la obzeci de ani să le arunce... Venea baba pâș pâș, greoaie, și pieptoasă, și cocârjată, de ce-mbătrânea, de-aia se cocârja și i se lungise și nasu. I se făcuse nasu coroiat. Și-așeza pe masă sticluțele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de Ivona să-i semene și nici la bărbați n-a avut lipici toată viața. — Uite-așa eram de subțire-n talie, zicea baba. Uite-așa aveam un mijlocel... După ce-am născut, m-am strâns cât am putut să îndur. Așa m-a învățat moașa, și bine m-a învățat ; nimeni nu credea că am copil, eram subțire ca o domnișoară... Pe urmă, m-am mai împlinit, iar după patruzeci de ani am început să fiu chiar grijulie să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpăturește și le pune-n țoașcă. Face toate astea încet, de când a mai îmbătrânit, nu mai e așa repezită. Da nici nu-i vine să plece, nu se ndură... Nu se-ndură, când se gândește că a făcut drumu degeaba. Cap sec, cap sec, își șoptește singură, ocolește burlanu de lângă scară, dă colțul casei și merge spre poartă cu pași mărunței. Curtea pustie, ăla la Matracucă, Ivona dracu s-o ia pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]