5,677 matches
-
bălegarul spre față Binecuvântatei Fecioare, înjurând, si fuge la o casă la țară] Figură 4. Arestarea lui Rinaldeschi. Inscripționat: "Listesso di è preso / e pentitosi / și caccia un coltello / nel petto." [În aceeași zi este prins, si, căindu-se, isi înfige un cuțit în piept.] Figură 5. Rinaldeschi este dus la Florența. Inscripționat: "Lo conducono în fiorenza." [Îl escortează în Florența.] Figură 6. Rinaldeschi luat din celula. Insripționat: "Lo cavano di prigione e lo Conducono ad / Esaminarsi." [Îl iau din închisoare
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
rezultatul că au primit veste că el fugise în afara Florenței, și în care loc, după care ei și-au trimis patrulă pentru a-l aresta. După care, cănd numitul Antonio a văzut că este copleșit de acea patrulă, și-a înfipt un cuțit în piept. Și pentru că îi făcea plăcere milostivei Fecioare, care nu a dorit că sufletul său să se piardă din cauza unei asemenea fărădelegi, acel cuțit s-a oprit întro coasta, așa încât nu a pătruns mai adânc, după care
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
seară, la ora unu din noapte. El a fost prins în aceeași zi. A avut două ore de trăit. Era un mare blasfemator, un bătăuș de tată, si a murdărit-o pe Stăpâna Noastră de la Santa Maria Alberighi. Și-a înfipt un cuțit în partea stângă a pieptului când a văzut că patrulă era pe urmele lui. A fost judecat în Templu. Pentru a nu fi sfâșiat în bucăți de oameni, el a cerut favorul de a fi spânzurat acolo. A
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
1501 seară la ora unu din noapte; fusese prins în aceeași zi; a avut timp două ore. El era un mare blasfemator și un bătăuș de tată și a murdărit-o pe Stăpâna Noastră de la S. Maria Alberighi. Și-a înfipt un cuțit în stânga pieptului când a văzut că patrulă era pe urmele lui. A fost judecat în Templu. Pentru a nu fi sfâșiat în bucăți de oameni a spus că ar fi o favoare să fie spânzurat acolo; a fost
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
mai eram vii. Dacă aș fi fost bărbat, am fi băut toată noaptea tequilla sau am fi mers amândoi la curve. Ne-am mulțumit să cutreierăm nopți de-a rândul Bucureștiul cu o mașină Încărcată cu bolovani pe care-i Înfigeam În locurile cele mai sinistre ale orașului, ca un fel de acupunctură cu pietroaie. Printre nenumărații ciudați care mișunau prin București era și unul, Hari Krișna, nu știu care era numele lui real, că pe frate-su, coleg cu noi de redac-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai eram vii. Dacă aș fi fost bărbat, am fi băut toată noaptea tequilla sau am fi mers amândoi la curve. Ne-am mulțumit să cutreierăm nopți de-a rândul Bucureștiul cu o mașină încărcată cu bolovani pe care-i înfigeam în locurile cele mai sinistre ale orașului, ca un fel de acupunctură cu pietroaie. Printre nenumărații ciudați care mișunau prin București era și unul, Hari Krișna, nu știu care era numele lui real, că pe frate-su, coleg cu noi de redacție
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care-i intră, parțial, pe sub piele, și, oarecum, și prin carne. Roșcuț căzu, dezechilibrat, pe o parte, apoi, se rostogoli, cu fața În sus; scăpă mânerul cuțitului-sabie din mâini; taurul se sperie și mai tare, dar, și datorită durerii, Își Înfipse coarnele În trupul de pe jos, al atacatorului, după care, ridicându-și capul, cu o smucitură, și-l așeză, parcă, și mai bine, pe călău, și, o clipă, rămase, așa, ca o statuie. Roșcuț se zbătu, scurt, de două-trei ori, după
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o adiere de umbră. Ridicându-și-i, aceștia se agățară, agresiv, de spațiul, În formă de triunghi, din jos de care străluceau, ca două pere de aur, țâțele Corinei Coresi. El țâșni În sus, ca dintrun nevăzut arc, și-și Înfipse buzele, fierbinți și cărnoase, ca două pulpe de caise, În acel triunghi. În același timp, trupul i se alungi, duse În sus, ca un nevăzut cârlig de viță-de-vie, mâinile Îi cuprinseră, Corinei, mijlocul, subțire și ademenitor, de deasupra coapselor, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trei trupuri așteptau, tremurînde, plăcerea. Aproape că s-au repezit, după ce ezitaseră, unul spre altul, fără alegere, nu mai vedeau bine, aproape totul era atingere. Orice reținere se spulberase; Thomas a simțit pe unul din brațe o mușcătură; și-a Înfipt și el dinții Într-o carne, un sîn sau o fesă, nu mai judeca limpede. Transpirațiile, amestecate, făceau pielea alunecoasă, alte secreții sporeau neaderența palmelor, Își scăpau din mîini, se prindeau iar, dar nu de tot, abia cît să sporească
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o zeiță. Altora, mult prea dezinvolte, cu buricul gol, le trăgea, dintr-o mișcare, cîte un tricou ce acoperea pîntecul, le scotea cerceii din nas, sîrmele din buze, din limbă, nu aveau decît să le poarte mai departe pe cele Înfipte În vulve; Thomas reinventa imaginea femeii. Se Întreba dacă nu Începea, ca o pedeapsă, să se smintească ori dacă nu cumva Îl aștepta o apropiată impotență sau chiar o deviere sexuală, cotind, În timp, spre bărbați; nu știa ce să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea să se topească Încetul cu Încetul, pentru ca oamenii să piară la fel de Încet, agonizînd, nu Înainte de a blestema, disperați, zilele În care Își făcuseră de cap; deocamdată, aceștia nădușeau, nădușeau... Astea, după Antonia, sfînta. PÎnă atunci, cei puternici, nițel diabolici, Înfigeau cipuri În oameni, mai Întîi În criminali, mai apoi În bolnavi, În cîini, În cai, În pisici, În babe, planeta la control! Nu era un complot, așa mergeau lucrurile: principiul moral enunțat de Kant era Înălțător, dar inaplicabil, obiect de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
știa bine asta: carnea fusese pentru el hrana. Crudă, vie, zvîrcolitoare, păcătoasă, ca orice carne cuprinsă de dorință, de instinct, de plăcere. Antonia nu mai avea dinți. Și cu protezele ei, de s-ar fi ivit prilejul, și-ar fi Înfipt, probabil, colții În pectoralii unui tinerel, doar cît să lase acolo o urmă violetă a instinctului ce nu o părăsise niciodată de tot; ar fi sărutat, apoi, tremurînd ca odinioară, amprenta dentară și i-ar fi trecut, poate, prin minte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o Întîlniseră și bunicii lor, și străbunicii, toți Înaintașii, mii de ani, chiar și maimuțele din pom ; din ea și un urangutan se născuse, probabil, primul om, asta trebuia să mai audă Antonia. Eva Adanil! Și Eva știută poftise. Își Înfipsese dinții În mărul ispitei imediat, i-l vîrÎse În gură și lui Adam. Ce se alesese de urmașii lor? Dacă nu cumva doar ai ei și ai nenorocitului de șarpe; poate și pocitul de urangutan se vîrÎse În combinație; numai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pînă atunci, Ann nu știuse că Thomas Îi este tată! Dimineața, Maricrisa a găsit-o pe Ann fără suflare. Nici copilul nu mai trăia; Ann, peste noapte, deschisese gazele. Maricrisa s-a repezit urlînd spre pătuțul lui Klaus; și-a Înfipt mîinile În gîtul lui. „Nici urmă de diavol să nu mai rămînă În casa asta!“ Helga - mama, tot mamă - s-a repezit să Îl scape. Maricrisa a Îmbrîncit-o cu umărul. Helga, fără să mai cugete, a lovit-o În cap
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a oprit pentru a-și verifica echipamentul de alpinist. Se cățără precaut, atent la fiecare pas, până la o stâncă mai mare, ieșită mult în relief față de peretele abrupt. Și-a asigurat stabilitatea, prinzând cordelele de pitonii pe care i-a înfipt cu mare grijă în peretele dur și a început să o examineze. Era extrem de contrariat. Nu își amintea să fi observat cât de particulară este această stâncă față de toate celelalte din zona cercetată în timpul altor escaladări. Privirea i-a rămas
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
iubirii încep să mă sufoc”, șopti ea și se ridică din pat cu gesturi molatice. Deschise fereastra să simtă aer proaspăt, dar afară era ger. Privi firavul strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe pervaz. Era înghețată. Se retrase, închise fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea că acea nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
urma să le facă Victor toată lumea a avut dreptul să-și dea cu părerea, și bunicii și unchii și mătușile și verișorii și chiar și vecinii. Cercetare... Iată un alt cuvînt care, de la vîrsta de 12 ani, mi s-a înfipt ca un cui în creier. Fratele meu mai mare era făcut să fie cercetător, cel puțin așa pretindea sora mai mare a mamei. Cînd auzeam acest cuvînt, cercetător, îl și vedeam pe Victor, nu știu de ce, îmbrăcat ca sherlock Holmes
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că X n-a observat din nou un detaliu esențial. Papagalul doamnei Bordaz a dispărut din colivie. În schimb X a observat altceva, iar în adîncul lui speră că Vocea nu știe ceea ce a reținut el, ceea ce i s-a înfipt acum în creier ca o schijă. Și anume faptul că toate ceasurile din apartamentul doamnei Bordaz s-au blocat la ora 6 și 37 de minute. Pe trepte, între etajul trei și etajul doi, cîteva obiecte par mai degrabă abandonate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lipit unde vrea el cît vrea el de ce vrea el este poemul impudic căruia îi plac cuvintele interzise poemul capabil să nu mai plece niciodată dintre sînii dumneavoastră să vă lase pe buze un gust de nuci verzi să se înfigă brutal ca un compas în clitorisul dumneavoastră de unde să deseneze apoi cercuri tremurătoare și foarte concentrice la infinit sper, domnișoară, că nu ați ajuns cu lectura pînă aici dar dacă citiți totuși aceste rînduri este deja prea tîrziu acum poemul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
viața ei ca un simplu obiect utilitar consumat. Și mai dureros era sentimentul de pierdere a intimității, aveam impresia că sute, mii, zeci de mii de oameni știau acum totul despre mine, că mă puteau examina ca și cum aș fi fost înfipt într-un insectar - o ființă monstruoasă expusă în toată goliciunea ei, interioară și exterioară. n-am reușit să adorm deși aveam nevoie să-mi refac forțele pentru a pleca în căutarea Domnișoarei ri. m-am răsucit de pe o parte pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe cer, iar lumina apusului trece printr-o gamă de culori aprinse, cu nuanțe de oranj și de roșu. Fără să-mi dau seama cum și cînd, mîinile mele fură obligate să accepte un pahar cu vin și un cîrnat înfipt într-o furculiță. toată lumea vorbea acum tare și în același timp, iar domnul Kuntz îi amuza pe toți parodiind la saxofon La Marseillaise într-o versiune jazz. Brusc mi se păru că o văd și pe Domnișoara ri acolo, cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îmi pare rău! Aglae păru a fi muncită de o scurtă repulsie, apoi se dădu învinsă. - Bine, ne socotim noi la sfârșit. În vreme ce Aglae împărțea cărțile celor patru jucători (ea, Aurica, Costache și Pascalopol), Pascalopol scosese o țigare și o înfipsese cu un capăt într-un țigaret de chihlimbar gros. Otilia trase un chibrit pe grătarul unei chibritelnițe și îi aprinse țigara. Aglae vru și ea una, însă numai de la Pascalopol, care i-o oferi cu obișnuita grabă; Costache se mulțumi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix, care avea cunoștințe muzicale, putând descifra cu ușurință la pian și la vioară, își dădu seama că îndemînarea și finețea Otiliei depășeau cu mult banalitatea bucății. - Ah, zise Otilia, lăsîndu-și o clipă mâinile pe genunchi,ce sentimentală sunt! Apoi, înfigînd din nou degetele în clape, începu să cânte Rapsodia ungară de Liszt, indicând cu multă vigoare părțile grave, dar când intră în zona furtunoasă a compoziției, trânti deodată capacul peste claviatură și sări în picioare. - Îmi vine uneori să alerg
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fu speriat când auzi înapoia lui un glas bărbătesc. Stănică începu să se plimbe prin cameră, examinând cu atenție toate lucrurile și vorbind cu o bonomie intenționată, ce presupunea complicități din partea lui Felix. - Va să zică, aici stai... nu e rău (Stănică înfipse mâna în saltea, privi fugitiv în dulapul de haine), are mobile moș Costache... Nu știi cât îți reține pentru pensiune? Te pomenești că nu știi nici ce venit ai! Să știi că am să mă interesez, aflu eu prin oamenii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te-am putut vedea. Felix lăsă capul în jos, jenat. Pascalopol părea emoționat. - Domnule Felix, spune-mi drept, bărbătește, de ce numai vrea să mă primească domnișoara Otilia? - Dar eu... eu nu știu... eu... Felix se făcuse roșu la față. Pascalopol înfipse întrebarea drept ca un ac de injecție. G. Călinescu - O iubești pe domnișoara Otilia? Spune-mi ca unui părinte! Felix, supus unei astfel de inchiziții, simți că nu era încă bărbat și se tulbură. Tăcerea lui era afirmativă. - Va să zică, o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]