5,200 matches
-
discuție Între mama și tata. Noi de-acum nu mai aveam ce mânca, eram umflați de foame. Tata avea În picioare niște bocanci și așa a stat: cu bocancii ăia a făcut boală - nu scoteai bocancii sau ghetele acolo, că Înghețai imediat, nu era nici o Încălzire. Mama zice: „Măi, hai să-ți scot bocancii să mă duc să-i schimb, să mai aduc ceva, poate, poate mai rezistăm puțin”. Tata a Început să zică: „Măi, să știi că dacă Îmi iei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
liniști. Ne-am culcat pe jos, foarte obosiți după atâtea spaime și tensiune nervoasă, dar nimeni n-a putut să doarmă. Toată noaptea i-am auzit pe bandiții fasciști strigând: „Juden, nach links, nach Palestina!”. La auzul acelor răcnete Îmi Îngheța sângele În vene de groază. Am rămas acolo puțin timp. M-am aventurat În oraș și imediat am simțit că sunt urmărită și, trăgând cu coada ochiului, mi-am dat seama că este vorba de un ofițer român. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și apa pe care o obțineai abia după ce stăteai la rând. La apă, la toate se făcea rând - numai la moarte nu. Am văzut prima dată morți și aproape că mergeam pe lângă ei fără să mă gândesc. Oameni care au Înghețat, care nu aveau ce mânca. Acea comunitate... că nu eram cu câmpulungenii, ci cu rădăuțenii, pentru că ne-am despărțit, Însă familiile cu care eram erau toate din Câmpulung. Condițiile Îngrozitoare și lipsa de bani au Început să-și facă efectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să faceți? — Nimic. Nu puteam să facem nimic. Nici școală, nimic. În primul an, În ’41, țin minte că am plecat prin noroiul ăla și În ’41 a fost cea mai cruntă iarnă. Cred că erau minus 40 de grade, Înghețase Nistrul, țin minte că au făcut o cruce pe Nistru, se plimbau pe Nistru soldații, nemții. În ’41 duceau care Încărcate cu morți, morți Înghețați - acesta e un alt tablou pe care Îl am foarte clar În minte: erau Înghețați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Înghețase Nistrul, țin minte că au făcut o cruce pe Nistru, se plimbau pe Nistru soldații, nemții. În ’41 duceau care Încărcate cu morți, morți Înghețați - acesta e un alt tablou pe care Îl am foarte clar În minte: erau Înghețați așa cum i-au găsit, șezând... Că doar nu aveau locuințe Încălzite. Mama a fost inspirată - nu știu cum a făcut de ne-a găsit un acoperiș. Iar ceilalți - cum i-au apucat. Au Înghețat enorm de mulți evrei. Pe urmă Îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care Îl am foarte clar În minte: erau Înghețați așa cum i-au găsit, șezând... Că doar nu aveau locuințe Încălzite. Mama a fost inspirată - nu știu cum a făcut de ne-a găsit un acoperiș. Iar ceilalți - cum i-au apucat. Au Înghețat enorm de mulți evrei. Pe urmă Îi vedeam cum Îi duce, cu căruțele, dar erau... goi - probabil că le luau hainele. Cei care Îi duceau, nu? — Și ce făceau cu ei? — Nu știu unde Îi duceau - la gropile comune, bineînțeles. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am reușit să ne lipim de nimic... Și atunci tata a spus: „Dacă nu e chip nici Într-un fel, ne așezăm toți În jurul focului și, fiecare pe rând, la 10 minute, face câteva ture În jurul focului, ca să nu-i Înghețe picioarele”. Mă rog, În parte am respectat lucrul acesta, dar o fată care era cu noi, Siti, o nepoată de-a familiei cu care veneam, mergea cu două perechi de pantofi și probabil din această cauză n-au protejat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În parte am respectat lucrul acesta, dar o fată care era cu noi, Siti, o nepoată de-a familiei cu care veneam, mergea cu două perechi de pantofi și probabil din această cauză n-au protejat-o și i-au Înghețat picioarele În așa hal, că noi, mă rog, am chinuit-o cât am chinuit-o până am ajuns la destinație, dar a făcut cangrenă - după câteva zile avea picioarele complet cangrenate: Îi cădeau degetele și era un miros ceva de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
gătit -, a zis: „Cum să mă pui să gătesc așa ceva?”... Asta a fost prima noastră reușită ... Deci am ajuns cam prin decembrie... cam două luni a durat acest traseu. Între timp au Început niște geruri cumplite, de crăpau pietrele, a Înghețat pârâul, lacul... Și În localitatea aceasta majoritatea erau rădăuțeni și câțiva basarabeni deportați mai devreme și toți trăiau În niște condiții mai mult decât precare - adică n-aveai efectiv ce să mănânci; și pe lângă frigul ăla cumplit s-a declanșat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tatăl meu de tifos exantematic... Pentru că noi stăteam În casa felcerului, iar felcerul i-a explicat mamei mele că singura salvare este să-l țină În gheață, și frații mamei au cărat zi și noapte gheață de la lac... Lacul era Înghețat? Da, atunci era Înghețat și aveai de unde să iei gheață... Era În iarna lui ’41, iar noi aveam și foarte multă gheață pe pereți - țin minte că mama răzuia zăpada din interiorul casei ca să mai elibereze pereții... Nu aveați Încălzire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
exantematic... Pentru că noi stăteam În casa felcerului, iar felcerul i-a explicat mamei mele că singura salvare este să-l țină În gheață, și frații mamei au cărat zi și noapte gheață de la lac... Lacul era Înghețat? Da, atunci era Înghețat și aveai de unde să iei gheață... Era În iarna lui ’41, iar noi aveam și foarte multă gheață pe pereți - țin minte că mama răzuia zăpada din interiorul casei ca să mai elibereze pereții... Nu aveați Încălzire? Aveam un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
uzi leoarcă, eram plini de noroi, eram ceva, așa, ce nu se poate descrie... Toți pe botul de deal, iar peste noapte a venit Înghețul. Și țin minte cum Îmi striga mama: „Să nu adormi, să nu adormi, pentru că vei Îngheța și mori” - și tot timpul mă trezea, că-mi venea să adorm după o zi de chinuri... Dimineața a fost ordinul de plecare. Ne-am ridicat să plecăm, și am În minte mereu scena aceea, a jandarmilor care dădeau În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mama mea de lagăr, care a fost așa de cumsecade, și am ajuns... să vă spun ce muncă am obținut: Întâi am făcut curățenie În lagăr, În așa-zisa spălătorie, apoi am fost mutată și am lucrat până mi-au Înghețat picioarele la latrină - am curățat latrina. Acolo am lucrat vreo 5 persoane. Toată iarna n-a fost pic de căldură acolo - a fost o muncă foarte grea. Totuși, bărbații care veneau să ducă ceea ce scoteam ne mai ajutau cu câte ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceva fantastic - În ziua de 18 ianuarie s-a strigat să ieșim și să ne aliniem. În ziua aceea am fost deja dusă În lagărul E, unde o doctoriță a tăiat partea aceea din degetul meu care deja se uscase, Înghețase, știți cum se Întâmplă, plin de sânge și puroi, dar m-a salvat, fiindcă m-a operat cu un briceag. Eu n-aveam pantofi, n-aveam nimic, nimic pe dedesubt, numai rochia aia de vară, gri, dintr-un material prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zi... Și soțul meu a fost deportat. De multe ori discutăm despre deportare - el a făcut mai mult decât mine: a fost doi ani de zile În Ucraina și a avut noroc că s-a Întoars, că foarte mulți au Înghețat acolo. S-a Întors chiar atunci când au fost luați părinții lui: a stat câteva zile În ghetou Împreună cu ai săi, apoi părinții lui au fost duși la Auschwitz, iar el la Mauthausen. Așa că a făcut și lagărul, deci trei ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la mijlocul coloanei de 14.000. Am revenit după vreo jumătate de oră, o oră. Raymond doarme. Se duce Iacob: „Scoală-te!”. Nimic. „Scoală-te!” Nimic. Și atunci mi-a explicat că În Ucraina, În detașamentul de muncă a văzut oameni Înghețând și că atunci când omul Îngheață nu simte frigul, ci căldura, și asta Îl Înșală: adoarme, devine inconștient, simte o căldură și Îngheață. Moare. Mi-a explicat și a spus că trebuie să-l forțăm să se ridice. L-am bătut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Am revenit după vreo jumătate de oră, o oră. Raymond doarme. Se duce Iacob: „Scoală-te!”. Nimic. „Scoală-te!” Nimic. Și atunci mi-a explicat că În Ucraina, În detașamentul de muncă a văzut oameni Înghețând și că atunci când omul Îngheață nu simte frigul, ci căldura, și asta Îl Înșală: adoarme, devine inconștient, simte o căldură și Îngheață. Moare. Mi-a explicat și a spus că trebuie să-l forțăm să se ridice. L-am bătut la față - nimic. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Scoală-te!” Nimic. Și atunci mi-a explicat că În Ucraina, În detașamentul de muncă a văzut oameni Înghețând și că atunci când omul Îngheață nu simte frigul, ci căldura, și asta Îl Înșală: adoarme, devine inconștient, simte o căldură și Îngheață. Moare. Mi-a explicat și a spus că trebuie să-l forțăm să se ridice. L-am bătut la față - nimic. Și atunci a spus: „Stai puțin”. A luat zăpadă În palmă și i-a băgat-o În sân. S-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
puțin”. A luat zăpadă În palmă și i-a băgat-o În sân. S-a trezit și a zis: „Ce vreți, lăsați-mă, așa de bine mă simt, așa de călduț...”. Mi-a spus: „Asta Înseamnă că a Început să Înghețe”, și i-am băgat și eu zăpadă. S-a trezit mânios: „De ce faceți asta cu mine, sunteți prieteni!” - „Tocmai de aceea facem, ca să nu Îngheți”. L-am forțat cu greu să se ridice, am Început să-l ducem, ca să fugă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bine mă simt, așa de călduț...”. Mi-a spus: „Asta Înseamnă că a Început să Înghețe”, și i-am băgat și eu zăpadă. S-a trezit mânios: „De ce faceți asta cu mine, sunteți prieteni!” - „Tocmai de aceea facem, ca să nu Îngheți”. L-am forțat cu greu să se ridice, am Început să-l ducem, ca să fugă, să se Încălzească, să elimine frigul din organism. A supraviețuit. În gara aceea ne-au băgat În vagoane deschise, 140 de persoane Într-un vagon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erai condamnat la moarte. Eu am văzut o scenă la Magdeburg, când i-au prins pe câțiva că au furat pâine -era iarna: i-au scos În pielea goală afară, În fața porții, și i-au stropit cu furtunul. Acolo au Înghețat, au murit - asta a fost pedeapsa. - Cine Îndeplinea această pedeapsă? - Trupele SS. - Ei aveau grijă să nu se fure? - Sigur, sigur. Dar treaba asta cu ajutorul și solidaritatea unor deținuți față de ceilalți se manifesta mai ales la Buchenwald. La Buchenwald, numit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe toți. Ce-au făcut În Iugoslavia? Au omorât vreo zece mii de partizani, dar numai partizani nu erau, pe motiv că au luptat, că au omorât militari maghiari - zece mii de oameni au omorât aproape de Belgrad, pe râul Sava, care era Înghețat. Noi eram În august-septembrie, ei În primăvară... Și au tras cu tunul și i-au Înecat pe toți... Aproape zece mii de oameni. Și, pe chestia asta, ca să vă spun cum am scăpat, și americanii, și englezii au atras atenția guvernului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se perindă prin aceste versuri la timpul apei primordiale (zăpadă sau ploaie) aducând ca și razele gânduri. E o adevărată alchimie a plumbului, elementele inițierii spre moarte, spre trecerea Styxului întru scufundarea în anxietate a spiritului (C. Călin). Totul e înghețat și ars în același timp. Numai spațiul cosmic e în același timp ars și înghețat. Stele incandescente plutesc în plumbul metalelor grele, metamorfozate în aur și gaze rare și inerte. Și în jur frigul imens care privitorului neputincios, spirit vital
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în care marea poesie crează premisele lirice în care trăim. Chemarea care răsună în versuri este cea care anunță elementele universului, de la macro la microcosmos și până în străfundurile sufletului, la monada originară a atmei, unde începe spiritul. Și dacă " Nu-ngheață niciodată apa din fântână/ Cum în adâncul de celulă tu nu poți pieri/ N-am cum să spun un glas, atingerea de mână,/ Privirea sau parfumul, gustul pielii... de ar fi// Un tot, o avalanșă care se îngână/ În labirintul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înscrise în cartea care se scrie pe măsură ce o citim și o citim pe măsură ce ea se scrie Viața. Dintre aceste fenomene eclipsele sunt jocuri de umbre în lumina infinită și urmează legile armoniei și ordinii instaurate din haos în cosmos. Am înghețat afară să observ Esența unei eclipse Deci perfecta sa întunecime. Am stat în frig pe prispă Nimic nu era mai perfect Decât speranța noastră de lumină în acea întunecime 901. Deci așa cum, probabil, eram martori mai mult sau mai puțin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]