6,555 matches
-
ea nu te poți juca, Durerea trebuie luată în serios de fiecare dată. Noapte m-am întrebat dacă nu cumva chiar Durerea scrisese versurile, așa că avea toate motivele să mă chinuiască și mai tare. Mama m-a luat și la înmormântarea pistruiatei, cu toate că eu nu dorisem să merg, chiar nu vedeam sensul, însă n-am avut de ales și am stat sub umbrelă, fiindcă ploua cu spume, și aproape mi-au dat lacrimile când i-a făcut preotul slujba. Dar sicriul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ei. La scurt timp după acea plecare tristă, mama ei murise, în străinătate, într-un accident de mașină din care cel de-al doilea soț al ei, aflat la volan, scăpase cu viață. Clara îl zărise o singură dată, la înmormântare. Un bărbat care nu avea nimic ieșit din comun. Parcă aducea chiar, pe alocuri, cu tatăl ei. Cu toate că scena i se înfipsese nemiloasă și acuzatoare în memorie, Clara o alungase mereu de atunci, cu strășnicie. Dar acum, rememorând-o, simți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
céldarea de lîngé ușé. Își scoase jachetă și Îmbrécé un pulover peste cémașa lui albéstruie, féré sé-și mai dezlege de la gît cravată. Era o zi liberé În care el avea sé aibé grijé de casé. Périnții erau duși la o Înmormîntare, céci murise babă Vera și trebuiau sé se ducé și ei, céci cine o sé viné și la ei la Înmormîntare, dacé ei nu se duc la Înmormîntéri? Șasa știa cé ei o sé viné tocmai seară și tata va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cravată. Era o zi liberé În care el avea sé aibé grijé de casé. Périnții erau duși la o Înmormîntare, céci murise babă Vera și trebuiau sé se ducé și ei, céci cine o sé viné și la ei la Înmormîntare, dacé ei nu se duc la Înmormîntéri? Șasa știa cé ei o sé viné tocmai seară și tata va fi beat, céci vor sta și la praznic și acolo vor mînca și vor bea. Lui Șasa nu-i plécea sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o ultimă privire de ură neîmpăcată. Francesco o sfătui de-a părăsi orașul, unde era espusă urmăririlor crudului ei adorator, și să se retragă la o monăstire de călugărițe în apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de grijă, sărmana copilă... despre Ieronim nu mai auzise nimica, numai cât că barca lui Francesco, în care el se pornise pe mare, se găsise sfărâmată la țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat, mort de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aruncîndu-i o ultimă privire de ură neîmpăcată. Francesco o consilie de a părăsi orașul, unde era espusă urmăririlor crudului ei adorator, și să meargă la o monastire de călugărițe în apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de grijă, sărmana copilă... despre Ieronim nu mai auzise nimica, numai cât că barca lui Francesco, în care el pornise pe mare, se găsise sfărâmată pe țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat, mort de mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o ultimă privire de ură neîmpăcată. - Francesco o sfătui de-a părăsi orașul, unde era espusă urmăririlor crudului ei adorator, și să se retragă la o monăstire de călugărițe în apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de grijă... despre Ieronim nu mai auzise nimica, numai cât că barca lui Francesco, în care el pornise pe mare, se găsise sfărâmată la țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat de mult. În zidurile liniștite
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o ultimă privire de ură neîmpăcată.? Francesco o sfătui de-a părăsi orașul, unde era espusă urmăririlor crudului ei adorator, și să se retragă, la o monăstire de călugărițe în apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de grijă, sărmana copilă... despre Ieronim nu mai auzise nimica, numai cât că barca lui Francesco, în care el se pornise pe mare, se găsise sfărâmată la țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat, mort de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca pe o secvență vie, încercând s-o alterneze cu cea a unui grup cu fețe lungi, împietrit în fața unui stand în care stăteau alți cinci oameni, unul lângă altul, și ei tot așa, nemișcați și sobri, ca la o înmormântare. Evident, Giulia nu cunoștea pe nimeni de-acolo, pentru ea totul era imagine. La Motoare era o lume mai destinsă. Pe o scenă se perindau femei tinere în costume de baie. La mese erau oameni de toate vârstele, veniți acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
orice..." Măi să fie! Ăștia au început deja să vorbească la trecut despre mine. Auzi la Băși: Totuși, era băiat bun". Ce le-o umbla prin cap? Sună mai mult a concluzie de aia, pe care o trag vecinii după înmormântare, având perspectiva parastasului dinainte. Parastas care nu știu încă prea bine cât de bogat va fi. Ei, dacă masa de după întoarcerea de la cimitir e bogată și bine stropită, atunci, ehe!, răposatul era, cu siguranță: "un băiat nemaipomenit". Mda... Ia uite
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
patroni italieni pe o leafă de mizerie. În plus, făcuse o adevărată afacere, scutindu-l pe soț de bani cât pentru două botezuri, un luat de moț și o rupere de turtă sau, hai, socotind în mare, cât pentru o înmormântare mai de Doamne-ajută. Așa că spuse cu un fel de blândețe lejer amuzată, dar și cu un entuziasm sincer, însă reținut: "Fănele, prea le pui la inimă pe toate. Fii tu liniștit! La noi s-a furat, se fură și se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
salvare", oferi o alternativă femeia. Până vine ăia, după șapte ore, dau colțu' și mă găsește cu dinții rânjiți, nespovedit și neîmpărtășit. Las-o în sângele ei să o bată dă salvare, că dacă mor acu', nici bani dă o înmormântare ca lumea n-ai, gușpeniță ce ești!" Asta cam așa era, socoti în sinea ei nevastă-sa. Se uită mai atentă la el, aprinzând plafoniera. Cămașa și pantalonii erau călcați, pantofii lustruiți. Îl întrebă cu bănuială în glas: "Vasile, da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n mână, cu cugetu' curat și plin de cele mai alese sentimente. Hai, marș d-aci, că avem treabă să salvăm vieți omenești, egoiștilor! Ce, nu mai are mortu' ochi în orbite? Ete, scârț! Da' ce? Îi faceți poze la înmormântare sau îl trageți pe video, să vă delectați la parastasuri? La ce-i mai trebuie? Uite, o retină-i la dom' senator și alta la mămica lu' celebru' fotbalist. Probleme, Gogule? Cu ajutoru' de înmormântare poți să-i iei și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce? Îi faceți poze la înmormântare sau îl trageți pe video, să vă delectați la parastasuri? La ce-i mai trebuie? Uite, o retină-i la dom' senator și alta la mămica lu' celebru' fotbalist. Probleme, Gogule? Cu ajutoru' de înmormântare poți să-i iei și tu, dacă tot faci pe nebunu' că ești părintele-părinților, două proteze oculare lu' fii-tu. Ai acum ocazia să-l vezi cu ochi albaștri. Hai, nu te zgârci la așa o ocazie! Uite, spitalu' are
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i până ajungem noi aici. M-am făcut înțeles? Salitov nu mai așteptă după răspuns. Livră avertismentul cu precizia unei lovituri de ciocan. Cântăreața la concertină începu din nou, iar Salitov își imagină că muzica ei nu era doar de înmormântare, ci și de boală. În mintea sa, în notele disparate nu plutea nimic altceva decât tuberculoză. Se întoarse brusc și fugi. Sentimentul contaminării îl urmărea chiar dacă urca două scări deodată. § șaptezeci și doi, șaptezeci și trei, șaptezeci și patru, șaptezeci și cinci... Virginski își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
asemenea moștenire presupunea ca el să moară Înaintea mea. Dacă ar fi fost să‑l preced eu În moarte, cu siguranță că el nu mi‑ar fi scris biografia. Orice altceva decât o pagină de necrolog citită la slujba de Înmormântare ar fi fost de neconceput din partea lui. Și totuși eram prieteni intimi, cât se poate de intimi. Chestia de care râdeam noi acum era moartea și, desigur, apropierea morții Îți ascute simțul comic. Dar faptul că râdeam Împreună nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
franțuzite ale lui Ravelstein, am Învățat‑o ce Înseamnă louche - dubios. Nimic nu servește mai bine decât un cuvânt franțuzesc la neutralizarea unui pericol american. La acea vreme, pentru mine lucrurile mergeau din rău În mai rău. Mă Întorsesem de la Înmormântarea fratelui meu În Tallahassee, la timp ca să‑l văd pe celălalt frate al meu, Shimon, În ceea ce avea să fie ultima lui zi de viață. Mi‑a spus: - Porți o cămașă frumoasă, Chick - e elegantă, cu dungile astea gri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
A ține lucrurile În mână era funcția lui În familie. Nu era conștient că globurile oculare Îi reveniseră la poziția normală. Dar eu mai văzusem lucrul ăsta la muribunzi și știam că, Într‑adevăr, ne părăsea - infirmiera avea dreptate. După Înmormântarea lui care a avut loc În cursul aceleiași săptămâni, cu câteva zile Înainte de ziua mea de naștere, am avut o zgomotoasă criză de furie și am izbit cu piciorul În ușa sălii de baie unde se găsea Vela, când mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein avea Încredere În abilitatea mea de a‑l descrie. - Poți s‑o faci cu ușurință, Îmi spunea. Iar eu eram mai mult sau mai puțin de acord. În ce‑i privește pe morți, regula era să‑i uiți. După Înmormântare, urmează un proces universal de alunecare treptată În uitare. Dar În cazul lui Ravelstein, regula nu se prea aplica. El reclama și umplea un spațiu mult mai important În viața mea și a lui Rosamund. Ea Își mai amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tot În apărarea sa, Eliade Întreba retoric: de ce oare nu Își exprimase simpatiile legionare și În alte ziare, unde putea scrie când voia?14 Bellow nu a rupt cu Eliade, ba chiar i-a adus un emoționant ultim omagiu la Înmormântare: ca și Ioan Petru Culianu, a citit cu acel trist prilej câteva pagini din opera dispărutului. Maestru al artei de a supraviețui, Bellow a compus un frumos elogiu funebru și pentru Allan Bloom, acum inclus cu minime schimbări, dar Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Și pac, reglementarea! Dacă mai vrea Guvernul să mai construiască încă 25 cm de autostradă, de unde să completeze fondurile europene aferente? Spune și dumneata, că te văd român responsabil? Soluția este simplă, se impozitează pensiile și se taie ajutorul de înmormântare. Și tot așa, tot într-o veselie. Noaptea se coc legile la foc mic, iar a doua zi, același Guvern, își asumă răspunderea pe respectiva lege și trece urgent la jumuleală. S-o credeți voi că mai este valabilă chestia
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din țara asta pe care ei doreau s-o facă scrum. Muzica de Vivaldi pusă pentru vacile de lapte la ferma sa de la Târzii sună pentru copoșii cu dinții rânjiți de un sentiment vindicativ, atroce, exact ca niște clopote de înmormântare și de aceea scheaună de câte ori au prilejul ca niște căței unși sub coadă cu terebentină. Vezi cum tâlhari proveniți tot din rândul acelorași copoși se plâng în presa centrală că unul care-i zice pe actul său de identitate Culiță
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
responsabilă de infarctul pe care acesta îl suferise nu-i dădea pace. Ceva, în adâncul sufletului, o făcea să se simtă vinovată. Nu-i putea uita privirea rătăcită, disperată și avidă de ea, cu care o condusese, atunci, până la ușă. Înmormântarea i-a golit sufletul. Un număr impresionant de tineri, foști și actuali colegi, l-au însoțit pe ultimul drum. Au curs râuri de lacrimi. Soția lui Rosti a frânt inimile tuturor cu disperarea pe care n-a reușit să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu mai avea puterea să treacă și prin asta. Așa absurditate nu mai întâlnise vreodată. Era casa ei, copilărise în curtea aceea. Dacă nevasta lui Dan avea acces acolo, atunci dreptul ei era cu atât mai mare. Venea de la o înmormântare care îi dovedise, încă o dată, deșertăciunea lucrurilor de care se agățau în timpul vieții iar cei doi își vindeau acum sufletul pentru o avere iluzorie, de nimic. Se ridică pe neașteptate și împinse poarta. Luată prin surprindere, Anda primi în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
braț cu o bătrânică, venea spre ea zâmbind, împăcată, fericită. Fără un motiv anume, știu că cea agățată de brațul Bicii e mama acesteia, străbunica, pe care nu apucase s-o cunoască. Bica o întrebă: "De ce plângi?" " Pentru că merg la înmormântarea ta". "Și eu tot într-acolo merg și uite ce senină sunt". S-a trezit lipsită de aer, cu inima bătându-i nebunește. Nu și-a revenit întreaga zi. Întoarsă de la birou, a găsit-o pe Sanda hohotind. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]