49,940 matches
-
aud asemenea lucruri, ea îmi citește nedumerirea pe față și-mi spune: "Nu-ți spun cu plăcere ceea ce-ți spun, sunt geloasă, dar trebuie să recunosc că ești un personaj". Mă uit în zare, întotdeauna mi-au plăcut depărtările, întotdeauna mi-a plăcut să fiu mai departe de locul de unde eram, mereu am bătut pasul pe loc, eram umblată în lume ca țiganul din poveștile tatălui meu, o dată la moară și de două ori în târg. Aide era în ultimul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și Aide. Se purtau ca doi îndrăgostiți fără să le poți aduce niciun fel de reproș. Profesorul ajungea în sală exact în primele secunde ale orei de curs, se așeza la catedră ca un tigru în taiga, își așeza cărțile, întotdeauna aducea o grămadă de cărți cu el, și traducea direct din engleză, comenta ideile și informația pe textul bibliografic, își confecționa o scrumieră dintr-o foaie de hârtie, adusă de acasă în acest scop, și începea să vorbească. Aide se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
toate plajele de pe malul de est al metropolei, ne cocoțăm pe malurile abrupte ale oceanului de unde privim apele: "Ioana Maria, tu ești acum departe zile întregi la întâmplare și porturile în care se întorc seara pescuitorii de tu ai vrut întotdeauna să fii departe Ioana Maria. Tu ai iubit mările sudului pe care corăbii merg corali tu ai iubit de asemeni munți acoperiți de zăpezi, insule, păduri și orașe necunoscute tot ce n-a fost aici și a fost departe tu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nepotrivit sau dacă mă voi mișca fără aprobarea ei. Bărbații trec fără să se uite la mine, voi afla că obiceiul australian îi pedepsește aspru, cu amenzi și închisoare, dacă se uită direct la o femeie și că femeia câștigă întotdeauna când face o plângere de hărțuire sexuală. Se consideră că nu e nebună să inventeze o asemenea porcărie. Așa a început comunismul, mă gândesc în mintea mea, cu plângerile care nu puteau fi dovedite, așa au ars în camerele de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în șir, cât o dura secerișul, am să le spun verde în față: "nu mă bag în viața voastră, voi turna o tonă de minciuni tâmpiților de la județ, dar pe mine să mă lăsați în pace". Cine știe ce va spune atunci, întotdeauna se hotăra să facă lucruri eroice, apoi lucrurile ieșeau tocmai pe dos, vorba mezinului când l-au trimis cu o bursă la Londra: "nu mă duc mamă acolo, mai bine tai frunze la câini aici în țara noastră de basm
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă închin în fața eroilor anonimi, pentru mine sunt mai valoroși anonimii decât cei despre care se scrie în manuale, aceștia sunt deposedați de carnea și de viața lor autentică, devin legende. Chiar nu am nicio stimă pentru mituri. Acestea sunt întotdeauna false și mai ales manipulabile, iar eu nu vreau să mă las manipulat. Dacă e să dau în gropi de prost ce sunt, măcar știu că asta e. Se trezi singur, vorbea la pereți, prea intrase în pielea personajului, așa că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e chipeș, dar este și mai tânăr decât ea. Nu cu mult, dar suficient să-i amintească de trecerea nemiloasă a timpului. Se uită din nou în oglindă. Are o siluetă perfectă, niciun fir de grăsime, o carnație proaspătă, viguroasă. Întotdeauna a fost conștientă de frumusețea trupului ei, dar acum se bucura de această frumusețe ca de o mare avere. Câte femei mai au o astfel de siluetă la vârsta ei? Câte femei au foamea ei de dragoste la vârsta ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
somnul din zorii zilei, senzația de ieșire din timp, revenirea la treburile zilnice ca după o amnezie îndelungată, lucrurile din jur par învechite, casa pustie, oamenii păpuși bezmetice, prăfuite, chiar corpul ei suferă schimbări substanțiale după un astfel de concert, întotdeauna se simte mai tânără, muncește cu spor, privește lumea din jurul ei cu umor, concertul celor două are darul să-i pună pielea la loc, în ultimii zece ani înainte de Revoluție se simțea sistematic jupuită de piele. Când s-a prezentat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor, întotdeauna miraculoase, fiecare poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc, în covata dintre două dealuri, nu au trecut nici cinzeci de ani de atunci, și eu, născută la lumina lămpii cu petrol, comunici prin internet, mă plimb prin realități virtuale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu plăcere la pian, caută hrana în fiecare seară cu un fel de emoție. De când a rămas aici, în această peșteră, ea Maria și mama ei au obiceiul să iasă pe înserat și să caute la rădăcina unui gorun, același întotdeauna, o bocceluță cu merinde. Când era foarte mică, nu avea voie să le însoțească pe Maria sau pe mama ei când acestea ieșeau să caute de mâncare. De fiecare dată una dintre ele rămânea cu Sandei și o păzea. Merindea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acesta ea nu mai era doar problema mea, devenea și problema celorlalți, e ca și cum ai duce un sac în spate, ar fi prea greu pentru puterile tale, ai transfera din povara ta și celor care te însoțesc, iar povestea este întotdeauna și o călătorie, una imaginară, dar pentru cei care găsesc răspunsuri în poveste este o călătorie inițiatică, mă întorc în lumea în care am intrat, în hărmălaia fără sens, îl caut pe Alex prin mulțime, vorbește cu cineva, pare absorbit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mort, fără să scoateți un cuvânt, ție îți vuia capul de gânduri nespuse, corpul tău era aprins de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul străzii, ți-a zâmbit cu zâmbetul acela catifelat și s-a scuzat ca întotdeauna, "te rog să mă ierți, dar sunt foarte ocupat", veșnica scuză, și tu nu te mai saturi de aceste umilințe, nu poți renunța la el, imaginea lui ți-a intrat în corp, în creier, în piele, nu este clipă să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nou la repetiții, a evitat să se uite în ochii mezinului. Sandei a apărut proaspătă și frumoasă, mulțumită, probabil că a mai devorat un bărbat, asta se citește în ochii mezinului, Sandei devorează bărbații ca prăjiturile, uneori cu ură, dar întotdeauna cu luciditate, jocul acesta îi creează un fel de satisfacție drăcească, îi dă energie, după fiecare ospăț carnal face un duș fierbinte apoi unul rece ca gheața după care se înfășoară într-un cearceaf umed, mănâncă trei kilograme de mere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a părut că mi-ați dus dorul și eu n-am răspuns cum se cuvine unei ospitalități care s a dovedit a fi atât de generoasă de-a lungul timpului, glumi el. - Știi Jan, la noi tu ești bine venit întotdeauna, de ce crezi că trebuie să te formalizezi? - Trebuia să zic și eu ceva... - Așa da! - Dar stăpânul casei unde-i, nu cumva a plecat de acasă bănuind că voi veni incognito!? - Da’ de unde, e în grădină, culege câteva căpșune. Parcă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din belșug. Pentru a-i mulțumi pe toți năzgâmbii lui nepoți, lua de la fiecare rămurica, se prefăcea a o folosi, după care o arunca socotind-o netrebuitoare. Aceasta, aproape stinsă, o dată ajunsă în vatra încă încinsă cu jăratic, se reaprindea. Întotdeauna, la asemenea prilejuri, Vișinel, unul dintre cei mai răsăriți copii din șatră se afla la dreapta, și Voica, o fetișcană plină de incuri, la stânga bulibașei, sorbindu-i fiecare cuvânt ca pe o literă scoasă dintr-o carte sfântă. După un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și pe dincolo, voi să nu-i credeți! Nu e om pe fața pământului mai Om ca țiganul. El își dă și sufletul dacă cineva se află în nevoie. Țiganul oricât de necăjit ar fi nu plânge. El a știut întotdeauna să-și pună toate durerile vieții lui aspre în cântec. Moșii noștri nu au arat pământuri, n-au semănat ogoare, dar așa cum Mai Marele Lumii a avut grijă de păsările și animalele lui fără adăpost și hrană, tot așa s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dimineață, la ora opt, îi invităm la sediul nostru pe părinții copilului din șatră și familia Georgescu cu copilul lor. Vom încerca un prim contact. Nu știu ce va ieși de aici, dar trebuie să procedăm cu prudență, să facem pași mici. întotdeauna, să știi de la mine, pașii mici sunt mai siguri... Să se ocupe locotenentul Ghelțu de această convocare. - Am înțeles, tovarășe colonel. Pot pleca? - Desigur! Locotenentul părăsi biroul comandantului. După ce ușa se închise, colonelul Priboi începu să bată cu creionul pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
niciodată la înțelegerea că și ei trebuie tratați și respectați ca oameni, fiind și ei trăitori pe pământul acestei țări. Care ar fi vina lor? Că se conduc după principii statuate de mii de ani, străine nouă, că au fost întotdeauna și vor să fie, neabătut, oameni liberi!? Rromii se constituie poate printre puținele comunități de pe pământ care nu sunt animate de semnele exterioare ale măreției, pe care le consideră ca gratuite. Poate fi formulată această sintagmă ca o acuză? Cine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înnegrite de supărare. - Ești dilo, mo? Ce zisăși? Mo, nu fi godixal . Ce v-a apucat pe amândoi? Nu vedeți mai departe de lungul nasului. Vișinel va intra într-o viață nouă, deosebită de a noastră, dar el va ști întotdeauna să păstreze și să prețuiască înzestrările ce i le-au dat șatra și ai lui. - Bulibașă mo, dacă îmi cereai să-mi rup inima în două, nu m-ar fi durut mai mult. - Știu, Lisandre, știu, spuse de această dată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
românul așa? E viața lui. Își ia o fată frumoasă, cu tot ce cuprind în rotundul lor cuvinte : vino încoace!... Nimeni nu știe mai mult ca Vișinel ce foc arde în această inimă de țigancă tânără, o adevărată pasăre rară... - Întotdeauna ai fost tentat de păsărele...!? - Mi-a plăcut cum ciripesc, o dădu el iar pe glumă. Dacă aș avea vârsta lui, tot o țigăncușă mi-aș lua! - Acum chiar că ești neserios! Vrei cu tot dinadinsul să mă distragi de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sub acoperișul casei noastre, să-l lipim de sufletul nostru și cât de ușor îl pierdem acum! Suntem cum s-ar spune, niște învingători învinși! După câteva clipe de chibzuință, se putea bănui că fiecare se gândea în sinea sa : întotdeauna glasul iubirii, al dragostei, s-a dovedit a fi mai puternic decât glasul sângelui. Cine și cum poate să se împotrivească acestui strigăt al vieții!? * Cei doi miri păreau că plutesc pe aripile unei păsări de vis care zboară fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se împotrivească acestui strigăt al vieții!? * Cei doi miri păreau că plutesc pe aripile unei păsări de vis care zboară fără opreliști peste spații și timp, lipsindu-se de cuvinte. În ochii lor scânteiau bucurii enigmatice, gânduri... Se vede că întotdeauna în afara cuvintelor există ceva care ar putea da glas multor porniri sufletești, mai pline de substanță, încărcate de sensuri, împovărate de sentimente însoțite de enigmatice tăceri. Călătoreau pe un drum fantasmagoric. Tinerețea refuză întotdeauna orice, în afara viselor frumoase, pentru că ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bucurii enigmatice, gânduri... Se vede că întotdeauna în afara cuvintelor există ceva care ar putea da glas multor porniri sufletești, mai pline de substanță, încărcate de sensuri, împovărate de sentimente însoțite de enigmatice tăceri. Călătoreau pe un drum fantasmagoric. Tinerețea refuză întotdeauna orice, în afara viselor frumoase, pentru că ea nu cunoaște nici un fel de obstacole. Vișinel o ținea pe Voica strâns, aproape de el, de teamă să nu i-o fure noaptea. Orașul, care li se păruse nu demult foarte aproape, fugise departe, șatra
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
l-am visat, și cu toate că-s un fan al adevărului și justeței, sunt dezamăgit de realitatea crudă și greu de digerat, căci adevărul scos la lumină poate mutila un suflet fragil și nevinovat. Cu toate că în urma unor dorințe sublime urmează mai întotdeauna dezamăgirea, nu miam pierdut niciodată speranța, căci, așa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga, “încrederea în tine o pierzi o singură dată”. Biblia propovăduiește să avem încredere în semenii noștri, să le facem ceea ce ne-ar plăcea să ne facă ei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
paradisul îngerilor. Pentru semenii care au dus o viață anostă și insipidă, bucurându-se sau nu de umilințele de care am avut parte, lumea n-ar mai fi fost la fel fără „binefăcătorul” lor. Ca și frumusețile blonde, ce aduc întotdeauna belele, faptele bune, filantropice, ți se întorc împotrivă, din cauza gândirii contondente, ignoranței și în special invidiei. Felul în care am iubit oamenii, și datorită profesiei, nu seamănă cu nimic din ceea ce ei mi-au oferit în loc, unde am găsit un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]