16,607 matches
-
p. 225. 84. Ministerul Instrucțiunii, comp., Programa analitică a Învățământului primar: Sancționată cu Înaltul Decret Regal nr. 578 din 26 martie 1936, Scrisul românesc, Craiova, 1936, p. 104. 85. Ștefan Bârsănescu, Pedagogia și didactica pentru școlile normale, școale profesionale și Învățători, ediția a VII-a revăzută, Craiova, 1943, pp.34, 43; citatul este de la p. 34. Pentru o formulare similară publicată anterior, vezi Alexandru Roșca, Igienă mintală școlară, Editura Institutului de Psihologie al Universității din Cluj, Cluj, 1939. Vezi, de exemplu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Igienă Socială, vol. 13, nr. 1-3, ianuarie-martie 1943, pp. 3-46. Banu, Gheorghe, Tratat de medicină socială, vol. 1, Medicina socială ca știință. Eugenia - Demografia, Editura Casa Școalelor, București, 1944. Bârsănescu, Ștefan, Pedagogia și didactica pentru școlile normale, școale profesionale și Învățători, ediția a VII-a revăzută, Craiova ș1943?ț. Bârsănescu, Ștefan, Politică culturală În România contemporană. Studiu de pedagogie, Iași, 1937. Bogdan, Elena, Feminismul, Tip. Huniadi, Timișoara, 1926. Boilă, R., „Capitalul uman și organizația constituțională a Statelor (23 martie)”, Buletin Eugenic
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja de intemperii, și pentru a se acoperi când doarme, nu ia bani de la elevi și se mulțumește cu această existență de vagabond, mai curând dascăl într-ale mizeriei decât învățător ce-ți arată cum să găsești bucuria... Așa cum bănuim, Socrate îi răspunde că el predă virtutea, că esențialul e în altă parte, că Antiphon greșește crezând că fericirea depinde de ceea ce bei și mănânci, de hainele pe care le porți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de fragmentele din doxologia stoiciă - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
șubrezit interacționează cu o epocă și ea bolnavă. Carnea nu e nimic fără înscrierea ei într-o epocă. Epicur îi aparține integral: născut în insula Samos, neatenian deci, el debutează cu handicapul de a proveni din periferia culturală; tatăl său, învățător, cunoaște, bineînțeles, cultura dominantă, dar funcția lui trădează o poziție dominată, întrucât profesia lui revenea în mod obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt într-altul, iar fiul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
purtăm ca și cum ne-ar vedea.” (Seneca) Când Înveți pe altul, tu atunci mai mult Înveți. Înveți Învățând pe alții.. (Faptul de a Învăța pe altul aduce un plus de clarificare În gândurile și chiar În simțirile tale.) Cel mai bun Învățător este pățania. (Pentru că Învățătura obținută prin suferința simțurilor tale nu se uită: „Mai multe știe Stan Pățitul decât toți cărturarii”; „Omul, pân’ nu pătimește, nu se mai Înțelepțește”.) Nu multe, ci mult. Non multa, sed multum. (Acest proverb exprimă, de fapt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
impune.) „Lăudând pe cel ce te laudă, te lauzi pe tine.” (N. Iorga) „Un șeic văzu o desfrânată și-i spuse: «Pari sclava vinului și a dezmățului». Iar ea-i dădu răspunsul: «Ce par a fi, eu sunt. Dar tu, Învățătorule, ești ceea ce pari a fi?».” (Omar Khayyam) Se vor căzni munții (În durerile facerii) și se va naște un biet șoricel - Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus. (Acest proverb, cu origini latine, ridiculizează promisiunile pompoase sau acțiunile nechibzuite ale trufașilor, ale
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
conducere al fiecărui nivel, apoi sunt analizate și revizuite de nivelul imediat superior. Prerogativele fiecărui organ de conducere sunt descrise în statutul denominațiunii. Persoana-cheie a structurii prezbiteriene este prezbiterul. Există o deosebire între prezbiterii conducători (dintre cei laici) și cei învățători (preoțimea). Criticile acestui sistem vin din partea celor care pledează în favoarea unui tip mai individualist de conducere sau în favoarea sistemului congregațional. I se reproșează că își are rădăcinile într-o ierarhie despre care nu se spun prea multe în Scriptură, că
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
totul pentru justele putințiuni ale poporului român în comună, comitat și țară”. Literaturii i se acordă un spațiu oarecum restrâns, în rubrica „Foișoara”. Pe lângă versuri de St. O. Iosif (Povestea bunicului), G. Coșbuc (Sus inima, Graiul neamului), Th. D. Speranția (Învățătorul, Părinții, Bătrânilor), O. Carp (Doină), apare poezie semnată de colaboratori puțin cunoscuți: Gregoriu Ceontea, T. Duțescu-Duțu ș.a. Rețin atenția versurile semnate Sebastian (La umbră, În codru, Țintă), aparținând lui Sebastian Stanca. Se reproduce din „Revista ilustrată” un articol aparținând lui
ACTIVITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285167_a_286496]
-
condițiile legii(art. 48.3). Nerespectarea drepturilor copilului atrage după sine sancțiuni care pot fi măsuri administrativedar pot ajunge chiar la pedepse penale. ORĂ DE CREAȚIE LITERARĂ ȘI PLASTICĂ ÎNTRE IMAGINAR ȘI REAL Institutor Virginia Alexandru, Colegiul „Costache Negruzzi”Iași Învățător Paula Antonescu, Școala „Ion Simionescu”, Iași Rezumat Lucrarea prezintă experiență de șaisprezece ani a autoarelor în îndrumarea unui cerc de creație literară și plastică. Experiență acumulatărelevă că efortul didactic centrat pe elev este structurat pe patru nivele: cunoaștere, imaginație, joc
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
de regasire a „prospețimii viziunii infantile asupra lumii”. Învățarea la vârstă școlară mică trebuie să se sprijine pe mecanismele imaginativ-afective, pe o comunicare prin simbol. La această vârstă, ca și la oricare alta, educația nu-și poate propune țeluri absolute. Învățătorul trebuie să trezească pentru întreaga viață: forțele dinamice ale eului, dorința de a se autoperfecționa și dezvolta, creativitatea - însușiri ale libertății umane. Demersuri creative în activitatea extracurriculară: Cercul de creație literară și plastică la ciclul primar Pornind de la aceste premise
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
a desena, de a asculta și de a crea povești dar și de a visa purtați pe aripile muzicii. Coordonate concrete ale dezvoltării creativității literare și plastice „Fiecare generație încearcă o lectură determinată de un context cultural, astfel că profesorul (învățătorul) terbuie să devină din ce in ce mai mult catalizator care propune repere și nu modele de imitat[...]”(C. Gavrilă, M. Chirilă). Dezvoltarea gustului pentru lectură, îndrumarea lecturii școlarului mic sunt demersuri firești, consecințe ale adevărului ilustrat de sintagma: Literatura înseamnă cunoaștere, descoperire, participare
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
ADAM, Ioan (26.XI.1875, Vaslui - 18.V.1911, Iași), prozator. Este fiul Dochiței și al lui Gheorghe Adam, cojocar. Urmează școala primară la Vaslui și Școala Normală „V. Lupu” din Iași. După ce a lucrat un timp ca învățător, și-a dat diferența examenelor de liceu pentru a putea frecventa învățământul superior. Obținând o bursă din partea prefecturii județului Vaslui, are posibilitatea să-și termine studiile la Facultatea de Drept din Bruxelles, unde și-a susținut și examenul de doctorat
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
1925; Glume și pilde țărănești, București, [1928]; Rătăcire. Sybaris, îngr. Constantin Mohanu, introd. Al. Hanță, București, 1984. Traduceri: Guy de Maupassant, Nuvele alese, București, 1908. Repere bibliografice: Sadoveanu, Cărți, I, 40-41; Lovinescu, Scrieri, V, 40-41, VI, 182-183; B. Jordan, Antologia învățătorilor în literatură, București, 1939, 78-82; D. Micu, Istoria literaturii române, II, București, 1965, 90-91; Enache Puiu, Ioan Adam, TMS, 1968, 3; Ciopraga, Lit. rom., 541-542; Dicț. scriit. rom., I, 10-11; Datcu, Dicț. etnolog., I, 31. O.I.
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
tradiția unei boierii mărunte, care în linie paternă urca până la postelnicul Lupu Stolojanu din vremea domnitorului Gheorghe Bibescu. A. urmează școala primară la Brădiceni, gimnaziul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu și o școală tehnică din București. Va încerca diverse profesii: învățător suplinitor, zugrav de biserici și ceramist, sufleor la teatru și ziarist. După o specializare în medicina socială, devine funcționar în Ministerul Sănătății, apoi director al școlii sanitare din Craiova. Descoperit de Charles Laugier, A. a debutat, în 1927, în „Arhivele
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
Într-un sat de lîngă Oradea Mare, unde, ducîndu-mă, am obținut pe loc o hîrtie din care reieșea că ei n-au nevoie de profesori de muzică. Am revenit la București, unde după trei luni am găsit un post de Învățător În comuna Mereni, județul Vlașca, nu departe de gara Videle. Traiectul Îl făceam cu trenul, luni dimineața plecam, vineri după-masa reveneam la București. În acea vreme, adică În 1961, se manifesta un anumit dezgheț politic În țară, Începuseră legăturile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că „Sabia ascuțită a Partidului”, cum se autodefinea Înlocuitoarea vechii Siguranțe În 1951, avea niște efective tot mai mari (pp. 63-67), plătite cu salarii astronomice (pp. 80-82). Astfel, spre comparație, un „cusător” de dosare primea mai mulți bani decît un Învățător, iar un funcționar din Ministerul Culturii mai puțin decît un om de serviciu din poliția politică. Toate cadrele erau Îmbrăcate gratuit din cap și pînă la picioare (pp. 85-91). Din următoarele documente răzbat crîmpeie din viața acestora: aflăm că la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
primare și gimnaziale în comuna natală, se înscrie la o școală profesională din Reșița (1952-1955), iar ulterior, în paralel cu angajarea ca muncitor la Hunedoara și Reșița, urmează liceul, pe care îl termină în 1964. Este, în 1964 și 1965, învățător, apoi inspector. Din 1970 a lucrat ca asistent de regie la Buftea și director de producție la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” din București. Inclus în sumarele volumelor colective Cântec pentru început (1966) și Timpul împlinirilor (1970), L. debutează editorial în
LUPULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287935_a_289264]
-
împlinirilor (1970), L. debutează editorial în 1970, cu o culegere de povestiri, Aș fi vrut să fie marți. Aici își valorifică experiența de viață și încearcă să transpună la nivelul substanței narative dileme existențiale ale tinerilor, majoritatea furnaliști, oțelari, ingineri, învățători. Singur în curtea școlii, Vacanță și gelozie, Când va ninge, Am pierdut o rază de soare sunt texte în care se insistă asupra frământărilor sentimentale, trăiri surprinse în pasaje pline de lirism, prejudiciate însă de recurența tematică. Natura intrigii din
LUPULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287935_a_289264]
-
, George (28.V.1913, Joseni, j. Buzău), prozator, critic literar și publicist. Este fiul Mariei Macovescu (n. Trestioreanu) și al lui Nicolae Macovescu, învățători. Urmează primele clase în comuna natală și își continuă învățătura la București, unde frecventează Liceul „Sf. Sava” (1925-1932). Debutează în 1929 cu un articol în revista liceului. În 1939 va absolvi cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Desfășoară
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
sau la un antecesor-model, spre pildă, Iliaș Rareș față de tatăl său ori Ștefan, alăturat damnatului său frate. În schimb, portretul mitropolitului Teoctist nu uzează de corelație, ci înmănunchează doar faptele personajului. Cu gratitudinea discipolului, M. elogiază fapta unui mare cărturar, „învățător al Moldovei” (sintagmă vest-europeană ca structură), „vrednic de cunună”. Este lauda unui cărturar făcută de alt cărturar, căci cronicarul, beneficiar al instrucției („eu, care m-am hrănit cu cuvintele lui duhovnicești ca și cu lapte și am fost învățat de
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
MĂRGĂRIT, George (27.I.1923, Tomești, j. Iași - 29.VIII.1961, Bârnova, j. Iași), poet și publicist. Este fiul lui Gheorghe Mărgărit, învățător, care scosese în Tomești revista „Zorile luminii”. Urmează la Iași Liceul Internat și Facultatea de Litere, luându-și licența în 1945. Începând cu 1941 se întreține singur, desfășurând o intensă activitate publicistică. După absolvire este o scurtă perioadă asistentul lui
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
, Pompiliu (20.X.1928, Colibași, j. Gorj - 27.III.1985, București), critic și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Andronic) și al lui Ion Marcea, țărani. Învață mai întâi în satul natal, urmează Școala Normală de Învățători din Târgu Jiu (1942-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1954. Rămâne preparator la Catedra de istoria literaturii române și urcă toate treptele carierei didactice, până la cea de profesor universitar, în 1979
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
, Ion (1.VII.1925, Tihău, j. Sălaj - 16.XII.1980, Timișoara), prozator, poet și eseist. Este fiul Mariei-Ana (n. Vaida) și al lui Augustin Maxim, învățător. Face liceul la Zalău, Teiuș și Blaj (1932-1944), apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, secția filosofie (1944-1948). În timpul studenției a lucrat ca redactor la „România viitoare” (Sibiu, 1944-1945), „Tribuna” și „Lupta Ardealului” (Cluj, 1946-1948), iar după
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
lui Pan, Deva, 1978; Albastrul flamingo, București, 1979; Întoarcerea la Nausicaa, București, 1979; Eterna auroră, București, 1981; Spre Delphi, București, 1986; Eupalinos, München, 1996; Avatar, Timișoara, 1998; Interviu liric, București, 1998. Traduceri: Rabindranath Tagore, Grădinarul, București, 1961; Cinghiz Aitmatov, Primul învățător, București, 1964; Fr. De la Motte-Fouqué, Undine, București, 1968; Pasărea fericirii. Basme populare din China, București, 1973 (în colaborare cu Ileana Hogea-Velișcu); Qu Yuan, Poeme, București, 1974 (în colaborare cu Ileana Hogea-Velișcu); Cao Xue-Qin, Visul din pavilionul roșu, I-III, București
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]