16,458 matches
-
brutalitate și înjurături dis-de-dimineață, pentru a fi scos la înviorare. Faptul că trecuse pe acasă, în timpul unei misiuni, părea să fie o crimă atroce. Nu-i vine să creadă atunci când, ajunși la fereală, cel care îl trezise îi oferit o țigară scuzându-se : - Te-am scos doar ca să nu-și mai bată joc de tine descreieratul ăla ! Era cel căruia îi aparținea valiza „ scăpată ” de soldatul Bert. - Hai să ne uităm la curve ! Abia se mijise de ziuă. Nu se putea
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
au înrăit; a rămas pașnic, blajin. Între viața dusă până acum și noile batjocuri nu există mare diferență. Este mereu posomorât, și-a creat din această stare o adevărată platoșă. În scurtele pauze de care au parte, atunci când trage din țigară, lângă Bert se simte dezarmat. Este primul om pe care l-a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește să devină porcarul batalionului. Porcii sunt animale docile, inteligente, uneori mai inteligente decât anumiți oameni. Aproape zilnic se taie câțiva
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
O spune cu atâta convingere încât Stăncioiu devine suspicios ; nu cumva prietenul lui râvnește la aceeași funcție !?. Îl liniștește gândul că Bert nu are nici o șansă; are liceul !. Moscu este aproape nelipsit de lângă ei atunci când se află în pauza de țigară. Expresia feței lui nu poate decât să te contrarieze. Deși întunecată, mai întunecată decât noaptea, datorită zâmbetului permanent, fața lui este mai senină decât ziua și nu exprimă decât blândețe. Nu are absolut nici o reacție față de jignirile ce i se
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
dispreț îl consumă lăuntric; Bert este enervant de indiferent ca și cum nu ar fi unul dintre cei care fac viața amară întregului pluton. Privindu-l trage din țigare cu sete, cu atâta sete încât nimeni nu s-ar mira dacă fumul țigării ar ieși prin bombeul bocancului. Vlașin nu are nimic împotriva celor din grupul renegaților și cu atât mai puțin împotriva lui Bert. Dimpotrivă, față de acesta are oarece considerație ce nu poate fi afișată de față cu ceilalți. Nu poate decât
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
ușurat. Reușise să-i abată atenția de la conținutul raniței. A continuat precipitat : - Ba da ! Îi am. Am chiar mai mulți bani băgați în marfă. Nu aveam ce face cu banii primiți de acasă și am cumpărat de ei biscuiți, bomboane, țigări, lame de ras, plicuri, timbre, vederi, ace de cusut, ață... Enumerarea a continuat într-un debit verbal de care nimeni nu l-ar fi crezut vreodată capabil. Bineînțeles că nu a pomenit nicicum numele vreunei băuturi, nici măcar al sucului. A
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
acest fapt nu este interesant. Nu este decât o banalitate. Trebuia să facă rost de marfa ce urma să fie vândută, pe sub mână, la suprapreț, printr-un oarecare chioșc de tutungerie. O știu toți cei care își doresc să cumpere țigări provenite din occident ori măcar din China sau din Bulgaria. Securitatea, miliția, toți oficialii din preajma Ceaușeștilor, luați prin surprindere, nu au timp să-i informeze pe iubiții conducători, să-i salveze de la ridicol. Nu le rămâne decât să-l prelucreze
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
am așezat ! - Ba nu, mă duc ! - Și ce o să faci singur ?! - Văd eu ! Ștefan nu este în apele lui. Nici nu se gândește să împărtășească, ceea ce-l frământă, camarazilor. Se simte mai bine singur. Nu au apucat să-și termine țigările aprinse. O bucată din malul aflat în dreapta colegului lor s-a despris și s-a prăvălit imobilizânu-l. S-a auzit un icnet surd. Au sărit ca arși. Atâția cât au încăput în șanțul cu pricina nu au putut să urnească
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
motivul invitației. Femeia întârzâia voit încercând mai întâi să-l impresioneze. În schimb el făcea pe indiferentul așteptând, așteptând... cu o răbdare menită să scoată din minți pe oricine. Își juca cartea lui. L-ar fi putut da de gol țigările aprinse, mult mai des decât de obicei, dar avea grijă să dea impresia că le aprinde doar pentru a scoate, din când în când, rotocoale de fum pe care le-ar fi străpuns cu degetul dacă nu ar fi considerat
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
și numai datorită strădaniilor noastre, a celor mai în vârstă ! Aceeași indiferență dar numai un singur rotocol de fum. - Dacă nu era zelul nostru, acum ai fi fost slugă la capitaliști și nu student ! Apucase să tragă cu sete din țigară. În contrapondere a lăsat fumul să-l învăluie părând să se fi retras în ceață, fără să scoată un cuvânt, fără să mai respire. - Ei bine ... urăsc bărbații, îi urăsc... îi urăsc... îi urăsc.... ! De această dată în privirea lui
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
vorbă să o refuze, ba mai mult, Albert o încurajează cuprinzând-o ușor de după talie. Femeia, având doar halatul alb pe deasupra se înfioară, ca în vremea tinereții și cu o mișcare instinctivă lasă să i se întrevadă sânii. Își pune țigara deoparte, cu grijă să nu se rupă și se îndreaptă spre locul unde o poate fuma. Își amână plăcerea. Vrea mai întâi să verifice curățenia din grupul sanitar. Cineva a surprins scena de dinainte. De la o vreme, când mai toată lumea
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > CITESC VERSURILE PROFESORULUI ÎN ÎNTUNERIC, Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1255 din 08 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Citesc versurile profesorului în întuneric, ele strălucesc maoric, berberic, ca țigările puștilor sub scară, par niște stele căzute-n afară. Par a fi pletele ielelor pe ramuri, fantomele marilor generali mauri, urechile doamnelor venite la teatru, din perechi se fac trei sau patru, par submarine ce ies din adâncuri, aprind vâlvătăi
CITESC VERSURILE PROFESORULUI ÎN ÎNTUNERIC, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365454_a_366783]
-
de dimineață le-au pus pilule, trei-patru zile să doarmă duși, să nu deranjeze personalul și să nu poată fi idendificați după nume, printre cei din morga, de mult timp ascunși. Privesc în perimetru minim și cer doi-trei creițari și țigări la trecătorii absenți de problemele cotidiane, care ies îmbrățișați la nocturne plimbări. Unul dintre glumeți face către altul: ham! Se crede câine, dar nu un câine rău, că nu-și mănâncă nici porția la masă. Are un fix; că i
SALONUL 22 de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365459_a_366788]
-
-și facă necesitățile că nu sunt industriale ca cele ale omului. De-ar dejecta omul un pet de plastic mâncat mai zic, nu prea cresc între copaci closete cu apă curentă și nici nu sunt necesare. Dar un muc de țigară??? Pfui, spurcăciunea! Referință Bibliografică: Doi frați / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2048, Anul VI, 09 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
nevastă-sa agasată de jocurile acestea de copil retardat, îi ia în lipsă instrumentarul și-l aruncă în closet. Toate bune și la locul lor. Vine omul acasă, mănâncă bine se duce în grădină, se gândește să-și aprindă o țigară și sare în aer cu privată cu tot. Întrerup, caut niște mărunțișuri fără importanță și văd doi pisoi, parcă erau din porțelan de Saxa, jucându-se peste grămada de lemne. Probabil ai vecinului. Mă privesc cu neîncredere sporită, îmi scanează
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
marginea mesei, jos capacul sărise singur, iar ei se delectaseră în voie cu biftecul meu. Neștiind cum am să reacționez, își luaseră câte o poziție de pândă strategică, pregătiți la orice eventualitate. - Nu vreți puișori și câte o cafeluță, o țigară, hm, ce ziceți? Dacă rămâneau peste noapte în casă, zgâriau giurgiuveaua, mieunau de parcă le tăia cineva coada fără anestezie și trebuia să mă scol să le deschid ușa. - De ce nu mâncați, mă'? Unul din ei ridică lăbuța dreaptă făcând cumva
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
nu există nici om mare, nici artist mare, nici mare om de acțiune. Puțin importă succesul. Trebuie să fii mare, nu să te prefaci că ești”. Cu aceste gânduri a intrat în Cafe-Bar. Mirosul de alcool amestecat cu fumul de țigară îl îngrețoșă. Era pe punctual de a se întoarce, când se auzi strigat. - Sorin! Vino aici, la masa mea! Își îndreptă privirea spre locul de unde venise chemarea. Prin fumul de-l tai cu cuțitul, îl zării pe vecinul Mărin. Se
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
celelalte mese, se strânseră în jurul lor, luând scaunele cu ei. După două ore, partida s-a încheiat cu victoria pieselor albe. Cei doi „beligeranți” își strânseră mâna, după care goliră paharele. - Marine, plec. M-am intoxicat cu atâta fum de țigară. Mâine ne vedem iarăși aici. - Da ... Continuăm să jucăm. Sorin se ridică de la masă, strângând cutia sub braț. Aerul curat de afară l-a înviorat. Soarele se ridicase deasupra capului. Umbra salcâmului din fața scării se micșorase. Îi trecuse tristețea.Comunitatea
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
au reținut pe lângă casă. După o săptămână și ceva, și-a luat cutia de șah sub braț și cu pași agale s-a îndreptat spre barul de la colțul străzii. Ușa era deschisă și se vedea cum un fum albastru de țigară năvălea afară.Această imagine i-a adus aminte de un incendiu, din copilărie, petrecut la o casă de pe strada Leulești din orașul unde se născuse. De atunci trecuseră cincizeci și ceva de ani. Păși în local. Erau aceleași fețe de-
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
de la masă. - Joc eu! - Bravo! Privindu-l Sorin își zise: „A fost marinar, după cum se văd ridurile”. Urmară același ritual. Gavrilă joacă cu negrele. Așezară piesele, în timp ce ceilalți se mutară în jurul lor. Jocul era încins. Gavrilă, așa cum se recomandase, aprindea țigară după țigară. Amândoi făceau mutări inteligente și subtile. Cei din jur își dădeau cu părerea. Sorin îl privea cu atenție cum trage din țigară. Obrajii ridați se adânceau, pe când fumul alb și înecăcios îi ieșea pe nas. Până la un punct
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
Joc eu! - Bravo! Privindu-l Sorin își zise: „A fost marinar, după cum se văd ridurile”. Urmară același ritual. Gavrilă joacă cu negrele. Așezară piesele, în timp ce ceilalți se mutară în jurul lor. Jocul era încins. Gavrilă, așa cum se recomandase, aprindea țigară după țigară. Amândoi făceau mutări inteligente și subtile. Cei din jur își dădeau cu părerea. Sorin îl privea cu atenție cum trage din țigară. Obrajii ridați se adânceau, pe când fumul alb și înecăcios îi ieșea pe nas. Până la un punct se credea
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
Așezară piesele, în timp ce ceilalți se mutară în jurul lor. Jocul era încins. Gavrilă, așa cum se recomandase, aprindea țigară după țigară. Amândoi făceau mutări inteligente și subtile. Cei din jur își dădeau cu părerea. Sorin îl privea cu atenție cum trage din țigară. Obrajii ridați se adânceau, pe când fumul alb și înecăcios îi ieșea pe nas. Până la un punct se credea că se ajunge la remiză. Gavrilă evită, printr-o mutare a nebunului, remiza. Însă, până la urmă aceasta nu a mai putut fi
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
numele celor care făceau parte din Grupul Goma. Eram un ghem de durere. Cu fruntea plecată și pumnii strânși, strângând din dinți, am hotărât că mai bine mor decât să mai îndur bătăile, imersia în apa ca gheața, arsurile cu țigara. Când nu am mai putut îndura, am evadat împreună cu doi colegi. Dar ne-au prins și chinul a reînceput, parcă mai rău. - Doamne, Adrian, ce durere! Se pare că acest canal a fost construit nu numai cu bani, dar și
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
bucuria de a vedea orașul de la înălțime am pornit cu liftul spre restaurantul de la ultimul etaj al hotelului Unirea. Mare mi-a fost uimirea, la fel și dezamăgirea, atunci când ușa liftului s-a deschis... Un miros greoi de fum de țigară și de mucegai m-a întâmpinat făcând să-mi grăbesc pașii spre terasă... In zadar am căutat-o... nu am găsit-o! Ceea ce am găsit acolo sus în renumitul hotel Unirea, a fost, un restaurant rece, neprimitor cu un mobilier
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
DOMNUL PROFESOR Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului DOMNUL PROFESOR Cronica! Domnul profesor fumează. Dacă ar gândi, am spune că fumează gânditor. Dar nu! Fumează și privește în gol. Fumul țigării răspândește senzația olfactivă dată de arderea unor ciorapi de infanterist întors de la manevre. Oamenii din jur adulmecă surprinși, crezând că domnul profesor a trecut la canabis, deși văd pe masă pachetul de „patriotice“ și chibritul, dar parcă poți să știi
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
iar domnul profesor mai golește un pahar de holercă. Creierul intră în repaus și dinții încep să se albească. Curat miracol! Domnul profesor fumează. Dacă ar gândi, am spune că fumează gânditor. Dar nu! Fumează și privește în gol. Fumul țigării răspândește senzația olfactivă dată de arderea unor ciorapi de infanterist întors de la manevre. Oamenii din jur adulmecă surprinși, crezând că domnul profesor a trecut la canabis, deși văd pe masă pachetul de „patriotice“ și chibritul, dar parcă poți să știi
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]